Analiza problematicii distribuţiei mărfurilor tratată în primul capitol al prezentei lucrări a scos în evidenţă faptul că produsele, în cadrul fuxului de la producător către consumator, trec doar în anumite împrejurări, în mod direct, din sfera producţiei în veriga comercială cu amănuntul. O mare parte dintre bunurile destinate consumului final sau intermediar parcurg în prealabil şi o verigă aparţinînd comerţului cu ridicata, căreia îi revine un rol important atît în circulaţia mărfurilor, cît şi în realizarea producţiei şi în satisfacerea nevoilor.

Continutul activitătii şi rolul economic al comerţului cu ridicata

În conceptul de distribuţie a mărfurilor, comerţul cu ridicata include toate activităţile implicate în vînzarea de bunuri sau servicii către cei care le cumpără pentru a le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.

Comerţul cu ridicata are menirea de a oferi servicii şi siguranţă partenerilor de afaceri, antrenaţi în circulaţia mărfurilor şi de asigura sistemul de facilităţi pentru realizarea unui înalt grad de profitabilitate pentru toţi agenţii presupuşi de un circuit comercial care să cuprindă producătorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amănuntul şi utilizatorul sau consumatorul final.

Continutul activitătii de comerţ cu ridicata

Comerţul cu ridicata reprezintă un stadiu al circulaţiei mărfurilor, în cadrul căruia au loc operaţiuni de vînzare-cumpărare a mărfurilor în scopul revînzării ulterioare. În consecinţă, conţinutul activităţii de comerţ cu ridicata constă în achiziţionarea de mărfuri în partizi mari şi desfacerea acestora în partizi mici, dar asortate, către comerţul cu amănuntul şi, în unele cazuri, către unităţi care cumpără diferitele produse în vederea prelucrării lor ulterioare.

Ţinînd seama de locul pe care comerţul cu ridicata îl ocupă în procesul mişcării mărfurilor, activitatea ce se desfăşoară în cadrul acestei verigi prezintă cîteva trăsături specifice, între care, mai importante, apar:

  • Actele de vînzare-cumpărare au loc între întreprinderi economice, spre deosebire de activitatea ce se desfăşoară în cadrul comerţului cu amănuntul, unde cumpărătorul mărfurilor este, nemijlocit, consumatorul sau reprezentantul acestuia, în cadrul activităţii de comerţ cu ridicata atît cumpărătorul, cît şi vînzătorul mărfurilor sunt întreprinderi sau diferite organizaţii economice, sociale sau din administraţia publică;

  • În cadrul activităţii de comerţ cu ridicata, atît cumpărările, cît şi vînzările de mărfuri se realizează în partizi mari;

  • Activitatea de comerţ cu ridicata nu încheie circuitul economic al mărfurilor, ci mijloceşte doar legătura dintre producţie şi veriga comercială cu amănuntul; mărfurile nu se vînd deci de către întreprinderile cu ridicata direct consumatorilor, activitatea tradiţională a comercianţilor cu ridicata fiind cea de intermediari între producători şi comercianţii cu amănuntul.

  • Pentru a reda întreaga imagine a activităţii de comerţ cu ridicata, la cele arătate mai trebuie adăugat faptul că, interpunîndu-se în drumul mărfurilor de la producţie la consum, veriga comercială cu ridicata generează o serie de imobilizări de fonduri, cheltuieli materiale şi băneşti necesare întreţinerii reţelei de depozite, plăţii personalului etc. De asemenea, subliniem faptul că, trecînd prin veriga comercială cu ridicata, mărfurile rămîn o perioadă de timp mai îndelungată în sfera circulaţiei, avînd astfel o viteză de circulaţie mai lentă, ceea ce influenţează atît relaţiile economice din cadrul pieţei bunurilor şi serviciilor, cît şi relaţiile financiar- bancare de pe piaţa capitalurilor.

  • Purtînd amprenta activităţii pe care o desfăşoară, întreprinderile ce acţionează în cadrul verigii comerţului cu ridicata se caracterizează şi ele printr-o serie de trăsături distincte, trăsături care le situează în sfera intereselor agenţilor economici din cadrul tuturor celor patru componente ale pieţei - piaţa mărfurilor şi serviciilor, piaţa forţei de muncă, piaţa capitalurilor şi piaţa schimburilor monetare.

  • O primă caracteristică a întreprinderilor de comerţ cu ridicata se referă la faptul că acestea trebuie să fie firme cu o mare acoperire financiară. Ţinînd seama că întregul volum de tranzacţii comerciale se referă la partizi mari de mărfuri, iar eşalonarea comenzilor are în vedere şi perioadele afectate de sezonalitate, cînd o parte din mărfurile ce formează obiectul tranzacţiilor trebuie stocate un timp mai îndelungat, intermediarul cu ridicata trebuie să dispună atît de fonduri proprii, cît şi de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care să acopere plăţile către producţie şi multiplele cheltuieli de depozitare şi stocare.

  • O a doua caracteristică are în vedere specializarea activităţii de comerţ cu ridicata pe familii de produse. Specializarea respectivă este generată de natura produselor care formează obiectul tranzacţiilor realizate de întreprinderi, ştiut fiind că orice familie de produse ridică probleme specifice de stocaj, depozitare şi conservare a valorilor de întrebuinţare.

  • A treia caracteristică este dată de faptul că întreprinderile de comerţ cu ridicata intervin atît în cadrul fluxului produselor realizate de producătorii indigeni, cît şi de cei externi. În condiţiile în care producătorul este situat într-o altă ţară, întreprinzătorul cu ridicata poate deveni importator direct, sub aspectul achiziţionării mărfurilor necesare aprovizionării comerţului cu amănuntul. Într-o asemenea ipostază, el intră în relaţii comerciale cu agenţi economici de pe piaţa bunurilor şi serviciilor din cadrul terţelor pieţe externe, cît şi cu agenţii economici care acţionează în cadrul pieţei schimburilor monetare. Aceasta, întrucît pentru realizarea diferitelor tranzacţii comerciale cu parteneri străini, se utilizează valută sau alte instrumente de plată specifice schimburilor respective.

  • În sfîrşit, o ultimă caracteristică se referă la existenţa unor servicii comerciale bine puse la punct şi încadrate cu personal de înaltă calificare. Într- adevăr, dată fiind importanţa comenzilor, grosiştii nu-şi pot permite să greşească asupra cantităţilor, calităţii sau a serviciilor anexe furnizate de către producători. Pe de altă parte, produsele de înaltă tehnicitate, cum sunt cele electronice, informatice, optice etc., reclamă specialişti cu o calificare deosebită. De asemenea, fracţionarea partizilor, sortarea şi asortarea mărfurilor, precum şi aprovizionarea comerţului cu amănuntul necesită multă forţă de muncă calificată în compartimentele de ambalare a mărfurilor, de condiţionare şi de expediere către detailişti. În plus, se are în vedere că detailiştii trebuie să fie prospectaţi, sensibilizaţi şi convinşi pentru a deveni clienţii diferiţilor grosişti. Pentru toate acestea, este nevoie ca, în cadrul serviciilor comerciale, să existe o puternică forţă de vînzare şi o anumită reţea de reprezentanţi, capabile a argumenta la fel de bine pe toate fronturile: tehnic, comercial şi financiar.

Rolul economic al comerţului cu ridicata

Ţinînd seama de faptul că, prin interpunerea sa în drumul mărfurilor de la producţie la consum, comerţul cu ridicata generează, aşa cum s-a mai arătat, mobilizări de fonduri, cheltuieli suplimentare şi o încetinire a vitezei de circulaţie, este recomandabil ca, atunci cînd este posibil, să se procedeze la o trecere a mărfurilor de la producător direct în reţeaua comercială cu amănuntul, ocolindu-se astfel veriga cu ridicata. În frecvente cazuri, însă, o astfel de circulaţie este fie imposibilă, fie iraţională din punct de vedere economic. Or, tocmai asemenea situaţii, care impun existenţa verigii cu ridicata ca intermediar în circulaţia mărfurilor, scot în evidenţă rolul economic al acestui stadiu al activităţii comerciale.

Dată fiind complexitatea relaţiilor generate de intervenţia comerţului cu ridicata în fluxul produselor, rolul acestuia trebuie analizat pe ansamblul economiei, văzut atît în raport cu producătorii, cît şi cu comerţul cu amănuntul.

În raport cu producătorii, sistemul de relaţii bazat pe prezenţa comerţului cu ridicata oferă o serie de avantaje care, pe ansamblul pieţei, exercită influenţe multiple, asigurînd continuitatea activităţii comerciale, o mobilitate corespunzătoare în ceea ce priveşte orientarea mărfurilor în raport cu cererea, precum şi asigurarea unei forţe de echilibru, fără oscilaţii puternice de la un sezon la altul sau de la o zonă la alta.

  • Datorită faptului că lansează şi plăteşte comenzi care se referă la partizi mari de mărfuri, comerţul cu ridicata permite producătorilor, prin alimentarea constantă a fluxurilor financiare, să-şi continue fără întrerupere activitatea, evitîndu- se astfel orice stagnare a producţiei, ce s-ar putea interpune între momentul realizării produselor şi momentul asigurării vînzării acestora.

  • Stocînd mari cantităţi de produse, comerţul cu ridicata asigură producătorilor multiple servicii logistice, eliberîndu-i astfel de sarcinile depozitării şi condiţionării mărfurilor, scutindu-i de cheltuielile materiale, financiare şi cu forţa de muncă generate de procesul de stocare, cît şi de grijile permanente cu privire la asigurarea capacităţilor de stocare.

  • Comerţul cu ridicata îşi eşalonează comenzile în timp, pornind de la informaţiile pe care le obţine prin intermediul unităţilor cu amănuntul, cu privire la evoluţia şi oscilaţiile consumului. O asemenea eşalonare a comenzilor, cît şi previziunile pe care le elaborează cu privire la viitoarele evoluţii ale consumului, contribuie, de asemenea, la regularizarea producţiei, evitarea rupturilor de stoc sau a unor suprasolicitări bruşte ale producţiei.

  • Comerţul cu ridicata, ca mijloc de legătură între comerţul cu amănuntul şi producători, permite acestora din urmă să aibă informaţii preţioase asupra modului în care le sunt primite produsele. Or, aceasta reprezintă o cale importantă de a se cunoaşte baza motivaţională a pieţei.

  • Avînd interesul ca mărfurile producătorilor cu care colaborează să se vîndă în permanenţă, comerţul cu ridicata participă activ la schimbarea vînzărilor respective, prospectînd detailiştii, stabilind şi realizînd cataloage, documentaţii, punînd, dacă este cazul, chiar proprii specialişti să realizeze cercetări de piaţă, pentru o mai bună cunoaştere a cerinţelor pieţei, o îmbunătăţire a sistemelor de vînzare şi chiar a unor produse.

  • Comerţul cu ridicata poate participa, de asemenea, la campaniile de promovare a vînzărilor alături de diferitele categorii de revînzători şi, într-un mod general, la toate formele de acţiune capabile să ajute detailiştii şi, deci, de a antrena consumatorul.

Faţă de comerţul cu amănuntul, rolul economic al comerţului cu ridicata este dat de asemenea, de către o serie de avantaje care prezintă importanţă atît pentru întreprinzătorii ce acţionează în domeniul respectiv, cît şi pentru circuitul economic general din cadrul pieţei.

  • Astfel, comerţul cu ridicata joacă un rol foarte important în ceea ce priveşte informarea detailiştilor. Într-adevăr, în cazul unui comerţ descentralizat, bazat pe mecanismul pieţei, numai comercianţii cu amănuntul din afara marilor aglomeraţii sunt slab informaţi sau total ignoraţi atît de către producătorii indigeni, cît, mai ales, de către cei străini, de pe terţele pieţe externe. Or, prin cunoştinţele sale, prin documentaţiile realizate şi prin diversele cataloage elaborate, grosiştii îi informează permanent şi îi ajută în obţinerea partizilor de mărfuri necesare.

  • Grosiştii care se aprovizionează vagonabil sau cu mijloace auto la întreaga capacitate fracţionează respectivele partizi de mărfuri şi livrează spre comerţul cu amănuntul, la unităţile apropiate, cantităţile exacte pe care acestea le pot stoca sau vinde într-o unitate de timp, corespunzător posibilităţilor financiare; un asemenea procedeu permite o armonizare rapidă în caz de nevoie.

  • Ca un corolar al capacităţii sale de stocaj, comerţul cu ridicata permite, în frecvente cazuri, detailiştilor să beneficieze de preţuri mai joase decît dacă s-ar aproviziona direct de la producător, ca urmare a sistemelor de remize care nu se acordă decît pentru achiziţionarea unor cantităţi foarte mari.

  • Prin faptul că se pot adresa unui singur grosist şi nu unei mulţimi de furnizori, comercianţii cu amănuntul au şi avantajul simplificării şi uşurării muncii administrative generate de înlocuirea comenzilor, facturilor, recepţiilor, corespondenţei diverse etc. Acelaşi fenomen generează şi o reducere a cheltuielilor precum şi o uşurare a muncii de asortare şi îmbogăţire a sortimentelor de mărfuri comercializate.

Pornind de la asemenea considerente, specialiştii evidenţiază faptul potrivit căruia firmele de comerţ cu ridicata sunt utilizate cînd reuşesc să fie mai eficiente în următoarele direcţii:

  • vînzarea şi promovarea produselor , avîndu-se în vedere că respectivii agenţi, prin personalul calificat din sectorul vînzări, oferă producătorilor posibilităţi operaţionale de a intra în relaţii comerciale cu un număr mare de mici întreprinzători cu cheltuieli substanţial mai reduse;

  • asigurarea sortimentelor necesare comercianţilor cu amănuntul, comercianţii cu ridicata avînd capacitatea de a alege diferitele articole şi de a realiza, prin alegerea făcută, sortimentele respective, fără alte investiţii de efort din partea furnizorilor sau din partea clienţilor aprovizionaţi;

  • fragmentarea loturilor mari , atunci cînd loturile industriale impun, ca o condiţie obligatorie în procesul de comercializare, segmentarea în loturi mai mici şi pregătirea unor partizi comerciali pentru firmele aprovizionate;

  • depozitarea mărfurilor , cînd este vorba de fluxuri comerciale care presupun stocări temporare de mărfuri, depozitări şi conservarea valorilor de întrebuinţare, comercianţilor cu ridicata revenindu-le sarcina de a organiza asemenea procese cu costuri reduse, concomitent cu determinarea riscurilor implicate de depozitare, atît pentru furnizori, cît şi pentru clienţi;

  • finanţarea unor tranzacţii , specificul activităţii impunînd, în unele situaţii, ca întreprinzătorii din comerţul cu ridicata să fie capabili a oferi mărfurile pe credit clienţilor lor, iar, în alte cazuri, de a le comanda furnizorilor anticipat o serie de mărfuri, plătindu-şi concomitent facturile;

  • informarea cu privire la conjunctura pieţei , comercianţii cu ridicata trebuind să ofere atît furnizorilor, cît şi clienţilor informaţii referitoare la activitatea concurenţilor, la noile produse apărute pe piaţă, la evoluţia preţurilor, precum şi cu privire la o serie de alte aspecte din afara pieţei, care au totuşi un anumit impact asupra mecanismelor de piaţă;

  • servicii şi consultanţă de management , în această privinţă avîndu-se în vedere, în special, comercianţii cu amănuntul ce pot beneficia de sprijin în ceea ce priveşte pregătirea personalului, amenajarea magazinelor, gestiunea stocurilor, prezentarea mărfurilor precum şi cu privire la preluarea şi utilizarea anumitor tehnologii comerciale.

În ceea ce priveşte evoluţiile viitoare, o serie de alţi specialişti, avînd în vedere creşterea complexităţii fenomenelor cu care se confruntă operatorii economici antrenaţi în activităţi comerciale, consideră că rolul economic al comerţului cu ridicata va spori, cunoscînd însă o oarecare restructurare a funcţiilor sale , accentul mutîndu-se pe funcţia fizică şi logistică, funcţia financiară şi funcţia de informare. Respectivul comerţ va trebui să ofere mai multe servicii, mai multă siguranţă în derularea activităţii comerciale şi oportunităţi pentru creşterea gradului de rentabilitate a activităţii partenerilor antrenaţi în afaceri.

Back to Top