Ca resursă economică, baza tehnico-materială a societăţilor comerciale se corelează cu volumul activităţii economice a acestora, între ele existînd un raport de intercondiţionare; baza tehnico-materială este determinată de volumul activităţii economice, dar, la rîndul său, pe o piaţă concurenţială, nivelul de dezvoltare şi modernizare a ei este o condiţie a prosperităţii oricărei firme.

Asigurarea elementelor bazei tehnico-materiale reprezintă pentru societăţile comerciale investiţii de capital, propriu sau împrumutat, care se recuperează treptat prin amortizările cuprinse în cheltuielile de circulaţie. Deoarece aceste cheltuieli, la care se adaugă şi cheltuielile cu dobînzile la creditele bancare pentru investiţii, grevează asupra mărimii profitului, societăţile comerciale sunt interesate, în primul rînd, în utilizarea intensivă a bazei tehnico-materiale existente, adică sporirea vînzărilor folosind aceeaşi bază, dar la capacitatea ei deplină.

Deciziile de noi investiţii se iau de către societăţile comerciale pentru a înlătura insuficienţa reţelei în zonele pieţei deservite de fiecare societate, din necesitatea măririi suprafeţei comerciale, în cazul în care reţeaua comercială a unei societăţi este subdimensionată în raport cu volumul vînzărilor şi se răsfrînge negativ asupra solicitării unităţii de către cumpărători şi din necesitatea modernizării reţelei pentru a face faţă altor firme care oferă clienţilor prin reţea un nivel superior de deservire comercială.

Corelaţia dintre nivelul de dezvoltare a bazei tehnico-materiale şi cel al activităţii este pusă în evidenţă de diferiţi indicatori de eficienţă economică.

Se delimitează astfel două grupe de indicatori:

  • Indicatori exprimînd raporturile dintre capacitatea (valoarea) mijloacelor fixe utilizate şi volumul activităţii economice (de exemplu suprafaţa comercială la un milion de lei vînzări) sau, invers, raportul dintre volumul activităţii economice şi mijloacele fixe utilizate (de exemplu vînzări pe m2 de suprafaţă comercială, mărfuri depozitate pe un m2 de suprafaţă de păstrare etc.). De asemenea, pentru a reliefa, prin mărimea bazei tehnico-materiale, nivelul deservirii comerciale, se folosesc indicatori calculaţi ca raport între elementele bazei tehnico-materiale şi numărul populaţiei deservite (de exemplu suprafaţa comercială la o mie de locuitori sau numărul de locuitori ce revin pe o unitate comercială). Prin compararea de fiecare societate a propriilor indicatori cu cei ai firmelor concurente se pot obţine concluzii asupra efortului de investiţii ce trebuie făcut.

  • Indicatori exprimînd raportul dintre dinamica valorii mijloacelor fixe utilizate şi dinamica activităţii economice. Creşterea mai rapidă a activităţii economice decît valoarea mijloacelor fixe indică sporirea utilizării acestora din urmă. Indicii de devansare fie a creşterii mijloacelor fixe de către cea a vînzărilor, fie a vînzărilor de către mijloacele fixe sunt opţiuni de politică economică a fiecărei întreprinderi - aşa cum s-a arătat mai înainte - corespunzător cu aprecierea perspectivelor profitului.

Îmbunătăţirea indicatorilor de utilizare a mijloacelor fixe se concretizează în economia relativă de mijloace fixe. Ea se calculează ca diferenţă între valoarea mijloacelor fixe efectiv folosite şi valoarea lor recalculată. Aceasta din urmă se obţine prin menţinerea aceluiaşi raport dintre mijloacele fixe şi vînzări din perioada de bază şi în perioada următoare.

Back to Top