Formele cooperatiste ale comerţului integrat cunosc şi ele, la rîndul lor, mai multe modalităţi concrete de realizare, structura sistemului cuprinzînd, în principal, comerţul realizat de cooperaţia de consum şi pe cel organizat de către cooperative ale unor întreprinderi sau ale administraţiei.

Cooperativele de consum reprezintă societăţi ale căror membrii se unesc pentru a-şi asuma o funcţie de distribuţie, beneficiile realizate fiind repartizate între toţi membrii cooperatori. În cadrul acestor societăţi cooperatiste, membrii aderenţi dispun de puteri egale, fiecare contînd cu un singur vot în ansamblul general. Actul de vînzare-cumpărare în cadrul magazinelor cu amănuntul ale asociaţilor cooperativei de consum este deschis însă tuturor consumatorilor, nefiind limitat sau restricţionat prin calitatea de membru cooperator, altfel spus poate cumpăra orice persoană care intră în magazin.

Principalele principii şi trăsături caracteristice prin care se distinge sistemul de organizare a activităţii comerciale desfăşurate de cooperativa de consum. Acestea apar din latura deosebită a societăţilor respective care, aşa după cum reiese din definirea statutului lor, sunt firme colective, create pentru asigurarea activităţii de aprovizionare cu mărfuri a populaţiei dintr-o anumită zonă. Drept urmare, în prim plan apar principiile unei organizări colective, urmate apoi de trăsăturile prin care se caracterizează activitatea de ansamblu a unor astfel de societăţi comerciale.

    • În cadrul principiilor de organizare, se pot avea în vedere următoarele aspecte:

  • asigurarea liberei adeziuni pentru orice membru al comunităţii care îndeplineşte condiţiile de drept stabilite pentru aderarea la activitatea unei organizaţii sau asociaţii colective şi este în măsură să subscrie o parte - o acţiune - din capital;

  • promovarea strictă a ideii potrivit căreia fiecare membru aderent are dreptul la un singur vot, indiferent de puterea economică pe care o deţine, în felul acesta asigurîndu-se posibilitatea ca atît săracul, cît şi bogatul să participe la gestionarea activităţii fiecărei cooperative de consum, pe picior de egalitate;

  • instituirea practicii repartizării de către societăţile cooperatiste, către membrii lor, a unei părţi din beneficiul realizat, proporţional cu valoarea capitalurilor subscrise;

  • desfăşurarea unei intense activităţi de educare a consumatorilor sub diverse forme: informarea continuă, consultaţii, conferinţe pe diferite teme ale consumului, editare de cataloage, pliante, ziare proprii etc. Asemenea acţiuni educaţionale se referă atît la sistemul de aprovizionare cu mărfuri, produse comercializate, preţuri şi facilităţi de cumpărare, servicii etc., cît şi la fenomene conexe, cum ar fi sistemul nutriţional, evoluţia modei vestimentare, organizarea activităţii în cadrul diferitelor ferme agricole, bricolaj, cultură, sisteme de instruire profesională etc.

Trăsăturile caracteristice prin care se distinge activitatea comercială desfăşurată de cooperativele de consum reprezintă de fapt materializarea şi concretizarea obiectivelor ce stau la baza constituirii unor astfel de societăţi, cît şi a principiilor de organizare. Între acestea, în mod deosebit atrag atenţia:

  • ideea înlocuirii luptei pentru un profit cît mai mare cu preocupările pentru asigurarea unei cît mai bune aprovizionări şi serviri a populaţiei consumatoare aferente sau care se aprovizionează prin magazinele societăţii cooperatiste; se are în vedere, de fapt, că scopul mişcării cooperatiste constă într-o cît mai bună aprovizionare şi servire a consumatorilor şi nu beneficiul în sine;

  • servirea membrilor cooperatori în condiţii cît mai bune, care reprezintă principala preocupare a societăţilor comerciale ale cooperaţiei de consum, se constituie într-un obiectiv deosebit de complex ce priveşte deopotrivă: practicarea unor preţuri cît mai reduse, garantarea calităţii produselor oferite, promovarea unor servicii comerciale cît mai adecvate nevoilor şi exigenţelor consumatorilor, asigurarea plăţii curente către membrii cooperatori al beneficiilor la capitalul subscris, apărarea drepturilor consumatorilor etc., precum şi implicarea şi educarea acestora prin sisteme clasice (grădiniţe de copii, şcoli primare sau specifice, şcoli profesionale, cursuri de instruire etc.);

  • societăţile comerciale ale cooperaţiei de consum reprezintă asociaţii de persoane şi nu de capitaluri;

  • la societăţile cooperatiste, reprezentînd asociaţii de persoane şi nu de capital, apare şi o altă trăsătură, respectiv aceea potrivit căreia acestea reprezintă societăţi cu capital variabil, fiecare aderent putînd subscrie una sau mai multe părţi sociale, în unele ţări sau zone practicîndu-se şi sistemul acţiunilor;

  • societăţile comerciale organizate de către cooperaţia de consum reprezintă forme de comerţ integrat, asumîndu-şi, prin forme specifice, atît funcţii ale comerţului cu ridicata, cît şi funcţii ale comerţului cu amănuntul.

Structura generală a sistemelor comerciale organizate de cooperaţia de consum diferă de la o ţară la alta, purtînd amprenta impactului organizării statale, a gradului de organizare a diferitelor categorii de populaţie, a posibilităţilor de cooperare cu producătorii şi cu marile firme de comerţ existente în cadrul pieţei, precum şi a multiplelor fenomene caracteristice economiei de piaţă din cadrul fiecărei ţări. Cercetînd experienţa diverselor ţări occidentale în acest domeniu, reiese că, în multitudinea structurilor ce caracterizează sistemele de organizare a comerţului, cooperaţiei de consum i se pot contura cîteva aspecte ce pot sta la baza organizării acestei activităţi în orice ţară .

În primul rînd se disting două tipuri de structuri funcţionale:

  • o structură teritorială, formată din cooperative de consum locale, care sunt organizate şi funcţionează similar cu sistemul întreprinderilor comerciale cu sucursale multiple, fiecare magazin cooperatist jucînd rolul unei sucursale;

  • o structură centrală, formată din organisme de coordonare - federale, federaţii sau institute ale cooperativelor de consum - din organisme tehnice implicate în procesul de cumpărare a mărfurilor şi aprovizionare a cooperativelor de consum teritoriale sau direct a sucursalelor acestora - centrale de cumpărare cooperatiste - şi din organisme financiare, care asigură finanţarea pe termen lung a diverselor acţiuni întreprinse de cooperativele de consum sau unele acţiuni colective, garantarea creditelor pentru unele societăţi cooperatiste etc.

    În al doilea rînd, trebuie subliniat că structurile teritoriale, la rîndul lor, diferă şi ele de la o ţară la alta, putînd exista:

  • societăţi comerciale cooperatiste, cu o bază strict locală, deservind populaţia unei anumite localităţi;

  • societăţi comerciale cooperatiste specializate, axate pe comercializarea numai a produselor alimentare, pe comercializarea unor anumite categorii de produse nealimentare (textile, încălţăminte, articole de menaj şi materiale de întreţinere etc.) sau numai a anumitor categorii de servicii;

  • societăţi comerciale cooperatiste regionale sau zonale, care reprezintă întreprinderi mai mari, au contracte permanente cu centralele de cumpărare, dispun de magazine mari şi chiar foarte mari, prin intermediul cărora comercializează sortimente foarte largi de mărfuri şi pot acorda asistenţă de specialitate sau diverse ajutoare micilor societăţi cooperatiste locale sau specializate;

În al treilea rînd, se detaşează faptul că activităţile comerciale organizate de cooperativele de consum cunosc un anumit grad de centralizare sistematică, între societăţile comerciale ale cooperaţiei de consum locale şi cele zonale sau locale existînd atît relaţii de colaborare, cît şi relaţii de subordonare. Astfel, federaţiile centrale ale cooperativelor de consum pun la dispoziţia societăţilor comerciale locale numeroase servicii de ordin contabil, juridic, fiscal, social etc. În schimb, societăţile comerciale locale varsă în contul federaţiilor o anumită cotizaţie, furnizează informaţii şi date statistice, primesc inspectorii, revizorii federaţiei, aplică politica stabilită de congresele lor naţionale etc.

Dată fiind natura structurală a societăţilor cooperatiste - asociaţii de persoane şi nu de capital - cît şi tipul relaţiilor care stau la baza derulării activităţii organizaţiilor teritoriale şi a celor centrale, comerţul cooperatist de consum formează un sistem în cadrul căruia diferitele tipuri de magazine sau secţii locale sunt grupate în cooperative specializate locale sau zonale care, la rîndul lor, se reunesc formînd federaţii, institute, organizaţii sau uniuni naţionale. Aceste federaţii naţionale poartă aşa după cum se observă, diferite denumiri, variind de la o ţară la alta, sub acest aspect, dar în fond reprezentînd acelaşi lucru: organul central de reprezentare, coordonare, consultare şi ajutorare a societăţilor comerciale ale cooperativelor de consum.

Serviciile oferite de către unităţile comerciale ale cooperaţiei de consum. Caracteristic activităţii comerciale realizate de cooperaţia de consum, aşa după cum s-a mai arătat, apare şi faptul că unităţile acestui sistem, alături de vînzarea produselor, realizează şi oferă aderenţilor săi şi, în ultimele două decenii, marelui public cumpărător, numeroase alte prestaţii mai puţin legate de procesul direct al comercializării mărfurilor. Între acestea atrag atenţia în mod deosebit, următoarele:

  • realizarea ajutorului intercooperatist, care reprezintă un complex de acţiuni de solidaritate în sectorul social, materializate în organizarea unor colonii de vacanţă, case de odihnă, cure preventorii heliomarine, organizarea unor grădiniţe de copii, sponsorizarea unor şcoli primare etc.;

  • construirea unor hoteluri, organizarea activităţii acestora şi punerea la dispoziţia marelui public a tuturor serviciilor oferite de către acestea; membrii cooperatori beneficiază, în acest caz, de tarife speciale;

  • organizarea unor agenţii cooperatiste de voiaj, atît independente cît şi în incinta magazinelor cu amănuntul, venind astfel în sprijinul publicului vizitator, atît prin natura complexă a serviciilor oferite, cît şi prin proximitatea lor;

  • acordarea sau garantarea unor credite familiale; asemenea credite pot fi acordate sau garantate fie de către înseşi cooperativele locale de consum, fie de către băncile centrale cooperatiste, în scopuri investiţionale, atît membrilor cooperatori, cît şi oricărui cetăţean din zona de activitate a cooperativei de consum, cunoscut şi garantat de populaţia din zona respectivă;

  • realizarea unor servicii de asigurări pentru membrii cooperatori, prin intermediul unor societăţi de asigurare special create în cadrul sistemului cooperatist respectiv;

  • organizarea şi realizarea unor servicii educaţionale, în ultimele decenii trecîndu-se la fondarea unor şcoli proprii de pregătire generală în domeniul activităţii cooperatiste, reciclări şi diverse cursuri profesionale de specializare pe anumite domenii;

  • organizarea unor centre de documentare familială, care furnizează gratuit informare juridică, fiscală, educaţională, medicală, socială etc., pentru toate familiile de cooperatori;

  • editarea unor numeroase şi atrăgătoare publicaţii periodice, care inserează importante informaţii în favoarea consumatorilor, aspecte educaţionale, consultaţii tehnice, juridice etc.

    În cadrul acestor publicaţii se înscriu şi reviste sau ziare de strictă specialitate, care prin materialele publicate vin în sprijinul direct al personalului societăţilor cooperatiste, al responsabililor de raioane şi de mici puncte de vînzare, al managerilor de mari magazine, al personalului de specialitate care se ocupă de cumpărările de mărfuri şi de logistică comercială etc.;

  • organizarea unor laboratoare specializate, atît pe lîngă societăţile cooperatiste zonale, cît şi în cadrul organizaţiilor centrale. Aceste laboratoare desfăşoară o activitate largă, avînd efecte deosebite asupra activităţii comerciale. Ele garantează calitatea produselor, fundamentează principiile de selecţie a furnizorilor, termenele de livrare a mărfurilor şi politica de stocaj, în funcţie de specificul fiecărui produs şi de zona în care acesta se comercializează. Mai mult, asemenea laboratoare organizează testări şi controale asupra produselor existente pe piaţă , oferind informaţii, prin publicaţiile editate, cu privire la calitatea produselor testate, la modul de utilizare etc., contribuind astfel la întărirea protecţiei consumatorilor.

Tendinţe în evoluţia comerţului organizat de cooperative de consum.

La fel ca şi în celelalte categorii, forme şi sisteme de comerţ, analizate anterior, şi comerţul cooperatist face eforturi importante pentru a se adapta continuu la evoluţia de ansamblu a procesului de distribuţie şi a-şi mări forţa de persuasiune în rîndul consumatorilor. Între preocupările ce au dat rezultate şi s-au impus cu caracter de tendinţă pot fi remarcate:

  • concentrarea continuă a activităţii societăţilor comerciale ale cooperaţiei de consum, concentrare realizată prin fuziuni şi absorbţii, ajungîndu-se la formarea unor cooperative de consum care îşi desfăşoară activitatea pe mai multe zone şi regiuni - Franţa - sau care să ajungă să deservească o treime sau un sfert din întreg teritoriul unei ţări - Belgia, Danemarca, Olanda etc.; fenomenul se referă la verigile organizatorice şi nu la punctele de vînzare;

  • concilierea raportului dintre serviciile oferite şi rentabilitatea înregistrată de fiecare categorie de magazine, precum şi a raportului dintre micile şi marile magazine. În primul caz, s-a optat pentru perfecţionarea şi îmbogăţirea gamei serviciilor asigurate populaţiei, rentabilitatea urmînd să apară ca un efect al acestor măsuri care, natural, vor trece la stimularea vînzărilor şi, implicit, la creşterea cifrei de afaceri cu marjele sale de profit. În al doilea caz, s-a optat pentru marile magazine, cooperaţia de consum făcînd eforturi deosebite, în majoritatea ţărilor, de a construi şi lua în exploatare mari magazine, hiper şi supermagazine, fapt ce a făcut ca în acelaşi timp să dispară, ca inadaptabile, micile magazine tradiţionale;

  • pe plan managerial s-a trecut la utilizarea unor metodologii moderne de gestiune, cum ar fi computerizarea activităţilor de aprovizionare cu mărfuri, realizarea logisticii comerciale şi conducerea activităţii magazinelor, implementarea unor forme de vînzare a mărfurilor corespunzător condiţiilor implicate de către fiecare zonă geografică deservită (cum ar fi, de exemplu, organizarea unui comerţ mobil cu ajutorul automagazinelor deplasabile în orice mică localitate, organizarea vînzărilor prin corespondenţă sau pe baza de catalog şi precomandă etc.);

  • legat de procesul managerial, privind îndeosebi latura sa gestionară, se acţionează pentru creşterea capacităţii de autofinanţare a societăţilor comerciale organizate de cooperaţia de consum, lansîndu-se programe cooperatiste, ce prevăd diminuarea părţilor care urmează a se restitui periodic membrilor cooperatori, sub formă de dividende, folosirea carnetelor de cumpărare, a tichetelor de casă, care să permită folosirea unor remize mai ridicate pentru anumite categorii de consumatori etc. Programele respective prevăd, de asemenea, ample acţiuni de întrajutorare între cooperativele specializate, locale zonale, sau interzonale, care să ducă la diminuarea creditelor contractate cu băncile din afara sistemului cooperatist.

În Romînia, un spaţiu deosebit de propice pentru dezvoltarea comerţului integrat cooperatist îl oferă piaţă rurală. Aceasta este formată sub aspectul cererii de mărfuri, din aproximativ 10 milioane de locuitori - circa 45% din populaţia Romîniei - grupaţi în peste 13 mii de puncte de consum - localităţi- amplasate în zone foarte diferite de relief, climă şi putere economică, reprezentînd o piaţă extrem de largă, deosebit de complexă, deschisă oricăror modificări şi prin natura sa, extrem de eterogenă de la o zona la alta, ceea ce permite sub aspect comercial, importante segmentări operaţionale, fiecare dintre segmentele conturate, prin potenţialul lor, atrăgînd atenţia diverselor categorii de întreprinzători. De subliniat însă că formele cooperatiste ale comerţului integrat sunt deosebit de cunoscute pieţei rurale romîneşti, ele fiind prezente în spaţiul respectiv din a două jumătate a secolului al XIX - lea şi înregistrînd succese deosebite. După 1989, sistemul a fost neglijat, tratat cu superficialitate şi aproape distrus. Pe măsura consolidării mecanismelor pieţei şi a înţelegerii acestora, întreprinzătorii asociaţi în sistemul cooperatist ce acţionează în cadrul pieţei rurale romîneşti au realizat faptul că parcurgerea perioadei de tranziţie la economia de piaţă , impune o preocupare din partea agenţilor economici în vederea creşterii competitivităţii şi ca atare sunt necesare o serie de strategii de dezvoltare care să le asigure revigorarea activităţii desfăşurate şi recîştigarea unei părţi din piaţă rurală. Respectivele strategii au în vedere, în principal, domeniul comercial, cu cele două sectoare ale sale - comerţul cu ridicata şi comerţul cu amănuntul - precum şi domeniile alimentaţiei publice, prestaţiile de servicii şi al cumpărărilor de produse agricole în vederea valorificării lor, fie pe piaţă internă, fie pe diferite pieţe externe.

De menţionat, însă, ca aşa cum prevăd documentele alianţei internaţionale cooperatiste, prin întreg sistemul de măsuri privind sporirea continuă a eficienţei sale economice, cooperaţia de consum are în vedere o evoluţie care să se încadreze în cerinţele unui comerţ modern, dar care să asigure, în mod constant, realizarea idealurilor sale de justiţie socială.

Cooperativele marilor întreprinderi sau ale administraţiei reprezintă o variantă a comerţului cooperatist. Este vorba de societăţi comerciale create sub forma unor magazine de desfacere cu amănuntul, de către şi pentru personalul din industrie sau de grupuri comune de studenţi care trăiesc în complexe universitare sau frecventează aceeaşi universitate. Magazinele respective sau diverse puncte de vînzare create de către categoriile respective de populaţie, constituite în societăţi cooperatiste, vînd articole alimentare şi nealimentare de consum curent, precum şi serie de sortimente mai deosebite, cum ar fi discurile, cărţile etc., cu remiza mai ridicată în raport cu preţurile din sistemul marilor magazine sau acele ale magazinelor populare. În general, toate unităţile ce compun sistemul cooperatist respectiv sunt magazine de mici dimensiuni sau alte asemenea puncte, au o cifră de afaceri nesemnificativă în comerţul cu amănuntul - sub 0,5% - reprezentată în proporţii egale pe cele două sectoare de mărfuri - alimentare şi nealimentare.

Back to Top