Cîmpul foarte larg de acţiune, în cadrul căruia puterea publică sau diverse organisme neguvernamentale trebuie să intervină pentru a asigura o anumită protecţie socială, precum şi natura deosebit de complexă a relaţiilor dintre ofertanţi şi consumatori, au pus societatea în alertă, determinînd-o să intervină prin diverse programe de protecţie a consumatorilor, cu largi reverberaţii asupra întregului său sistem economico-social. În acelaşi timp, agresivitatea practicilor comerciale, impactul stînjenitor al unei publicităţi agresive, accentuarea artificială a calităţii produselor, lansarea neîntreruptă de noi modele, cu sau fără justificare, precum şi a altor practici specifice pieţelor monopoliste sau oligopoliste, care supun consumatorii unui adevărat asediu, au dus şi la apariţia unor mişcări de apărare a consumatorilor.


Prin natura lor, asemenea mişcări îmbracă şi ele două aspecte - o luptă neviolentă a consumatorilor sau un pachet de acţiuni ale respectivelor organizaţii - din care unul îmbracă aceeaşi formă a programelor de protecţie. În toate aceste situaţii, pachetele de acţiuni protecţioniste - fie ele ale puterii publice sau ale organizaţiilor consumatoriste - sunt concretizate printr-o serie de obiective care au menirea să asigure orientarea activităţii tuturor organismelor guvernamentale, neguvernamentale sau de autoapărare formate de consumatori. Stabilirea unor asemenea obiective implică, la rîndul său, necesitatea ca, pe lîngă cunoaşterea problematicii generale cu care se confruntă puterea publică sau mişcările consumatoriste, să se dispună şi de o capacitate corespunzătoare de interpretare a fenomenelor, pentru a se putea discerne asupra multiplelor probleme cu care se confruntă şi a se stabili, pentru fiecare domeniu, modalităţile de acţiune.

Într-un asemenea context, s-a considerat util ca în vederea conturării principalelor aspecte asupra cărora trebuie să se concentreze acţiunile ce urmează a fi incluse în cadrul programelor de protecţie a consumatorilor, să fie supuse atenţiei cîteva aspecte cadru, cărora le vor fi subordonate, la început, obiectivele generale ale respectivelor programe şi apoi ale revendicărilor sau ale diferitelor aspecte, apărute pe parcurs, ca generatoare de conflicte sociale sau de prejudicii în dauna consumatorilor.

La stabilirea unui asemenea cadru, pot concura următoarele preocupări: cunoaşterea nevoilor reale ale consumatorilor; apărarea intereselor tuturor categoriilor de consumatori; diminuarea dezechilibrelor dintre diferitele categorii de consumatori în domeniile economic, educaţional şi al respectării clauzelor convenite;

asigurarea dreptului de a avea acces la produse care nu prezintă nici un risc pentru sănătatea şi securitatea fiecărui consumator; preocuparea pentru promovarea corectă, echitabilă şi susţinută a dezvoltării economice şi sociale.

Pornind de la un asemenea cadru, Organizaţia Naţiunilor Unite , prin rezoluţia 39/248 din aprilie 1985, a stabilit o serie de principii directoare pentru protecţia consumatorilor, menite să asigure guvernelor tuturor ţărilor un cadru care să poată fi folosit pentru elaborarea şi consolidarea politicilor şi legislaţiei pentru protecţia consumatorilor.

Potrivit acestui cadru de principii, drept principale obiective asupra cărora ar trebui să se concentreze fiecare ţară şi, după părerea noastră, şi mişcările de apărare a drepturilor consumatorilor, se conturează următoarele:

  • facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare nevoilor şi cererilor consumatorilor;

  • asigurarea ţinerii sub control , prin intermediul tuturor organizaţiilor naţionale şi internaţionale, a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;

  • încurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajaţi în producerea şi distribuirea bunurilor de consum şi serviciilor pentru consumatori;

  • promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorului;

  • încurajarea dezvoltării condiţiilor de piaţă, care să asigure consumatorilor o gamă largă de produse, la preţuri avantajoase acestora;

  • stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară, a circumstanţelor economice şi sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum şi a nevoilor caracteristice populaţiei statului respectiv;

  • protecţia consumatorilor faţă de pericolele ce afectează sănătatea şi siguranţa lor;

  • promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;

  • asigurarea accesului consumatorilor la informaţiile corecte, care să permită acestora să facă o alegere conformă dorinţelor şi necesităţilor personale;

  • crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

  • asigurarea posibilităţii unei despăgubiri efective a consumatorilor, în cazul ivirii unor daune generate de produsele sau serviciile achiziţionate în cadrul pieţei;

  • obligativitatea tuturor întreprinderilor ofertante - producătoare sau comerciale - de a se supune legilor şi reglementărilor privind protecţia consumatorilor din toate ţările cu care au relaţii de afaceri; obligativitatea respectivelor firme de a respecta prevederile standardelor internaţionale privind protecţia consumatorilor;

  • crearea , în fiecare ţară, a unor organisme corespunzătoare care să elaboreze şi să aplice, potrivit legilor proprii statului respectiv, o politică de protecţie a consumatorului; această politică de protecţie a consumatorului urmează să fie implementată în beneficiul tuturor sectoarelor, al întregii populaţii şi, în special, al diferitelor categorii de populaţie din mediul rural;

  • luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protecţie a consumatorului, a potenţialului pozitiv al institutelor şi universităţilor de cercetări - publice sau private;

  • asigurarea libertăţii cumpărătorilor , precum şi a altor grupuri sau asociaţii reprezentative, de a se organiza şi a-şi desemna lideri care să le exprime opiniile în procesele de luare a unor decizii care să le reglementeze interesele.

Principiile conturate de Organizaţia Naţiunilor Unite şi recomandate guvernelor statelor membre ale acestei organizaţii mondiale, prin natura lor, se adresează puterii de stat, administraţiei publice. Ţinînd seama însă, pe de o parte, că ele au fost supuse atenţiei forumului mondial, ca urmare a unor puternice mişcări de apărare a drepturilor consumatorilor din ţările civilizate ale lumii, cu o puternică dezvoltare economico-socială, iar pe de altă parte, de generozitatea, complexitatea şi marea actualitate a obiectivelor cuprinse în cadrul respectivelor principii, considerăm că ele au, în actuala etapă pe care o parcurg ţările estice, o importanţă deosebită pentru stabilirea programelor tuturor mişcărilor de acest gen din ţările respective, devenind, cu amendamentele de rigoare, obiective specifice ale mişcării de apărare a drepturilor consumatorilor din cadrul fiecăruia dintre aceste state.

Se consideră însă că este necesar ca programele de protecţie a consumatorilor, din ţările care trec, în această perioadă, spre o economie de piaţă, să cuprindă în structurile lor, şi alte aspecte generale, de largă audienţă în cadrul consumatorilor şi cu o frecvenţă ridicată în cadrul revendicărilor individuale formulate de către ei. Dintre acestea, o importanţă deosebită prezintă următoarele:

  • obligarea statului de a asigura o poziţie dominantă a consumatorului pe piaţă, poziţie garantată prin legi sau alte acte normative specifice, precum şi prin programele de protecţie a consumatorilor alcătuite de diversele sale instituţii;

  • impunerea ideii potrivit căreia protecţia consumatorului trebuie interpretată ca o problemă publică, fenomen care presupune respectarea unui pachet de norme juridice şi diferite acte departamentale legate de întregul proces de comercializare şi consum al mărfurilor;

  • înlăturarea discriminărilor în domeniul servirii şi instalarea principiului potrivit căruia, în asigurarea serviciilor către consumatori, să se aibă în vedere excluderea diferenţelor şi a decalajelor dintre sectorul de stat, cooperatist şi particular;

  • legat de primul aspect , trebuie militat şi pentru reconsiderarea noţiunii de consumator, care trebuie să fie definită ca "persoană fizică căreia, pe baza unei înţelegeri, i se asigură diferite servicii pentru necesităţile proprii";

  • înlocuirea răspunderii subiective a celui care oferă bunuri de consum sau asigură diferite servicii, cu răspunderea obiectivă sau aşa-numita "răspundere pentru rezultate";

  • impunerea obligativităţii producătorilor de bunuri de consum şi prestări de servicii de a emite documente asupra utilităţii şi serviciului asigurat, iar în funcţie de anumite particularităţi ale bunului sau serviciului şi alte documente care să garanteze siguranţa consumului şi securitatea în procesul de utilizare;

  • determinarea administraţiei publice de a crea organe de stat specializate, care să vegheze, prin mijloace specifice, asupra modului de respectare a drepturilor consumatorilor; exercitarea puterii statului pentru a determina pe cei implicaţi să acţioneze în spiritul legilor care fac parte din pachetul actelor normative prin care se asigură, din punct de vedere juridic, protecţia consumatorilor.

Back to Top