Resursele financiare sunt o componentă a patrimoniului societăţilor comerciale. Acesta reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce pot fi exprimate în bani, aparţinînd unei persoane fizice şi juridice, ale cărei nevoi sunt destinate să le satisfacă, precum şi bunurile la care se referă.

Patrimoniul este evidenţiat în bilanţul contabil al societăţii comerciale sub formă de mijloace economice (stocuri de valori) în activ şi surse de constituire a lor în pasiv.

Ca stocuri de valori, componentele patrimoniului rezultă din fluxurile de încasări şi plăţi la care participă continuu resursele financiare şi din transformarea acestora din valori băneşti în valori materiale şi iarăşi băneşti în circuitul capitalului comercial.

Mijloacele economice din activul societăţii sunt evidenţiate pe trei grupe: active imobilizate, active circulante şi mijloace în curs de regularizare.

Activele imobilizate sunt valorile de patrimoniu care deservesc activitatea economică şi se amortizează în mai mulţi ani. Ele sunt necorporale, corporale şi financiare.

    Activele necorporale cuprind cheltuieli de constituire şi dezvoltare a societăţilor comerciale, cum sunt: taxele de înscriere a societăţii, cheltuielile privind emiterea şi vînzarea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuielile de prospectare a pieţei, de cercetare-dezvoltare, programele informatice create sau achiziţionate de societăţile comerciale etc. Ele se amortizează conform reglementărilor în vigoare într-o perioadă de cel mult cinci ani.

    Activele corporale cuprind terenurile şi mijloacele fixe (clădiri, instalaţii, utilaje etc.) care formează baza tehnico-materială a societăţii. Mijloacele fixe şi investiţiile în terenuri sunt supuse amortizării pe o perioadă îndelungată.

    Activele financiare sunt titluri de participare (acţiuni şi obligaţiuni) ale unei societăţi comerciale la constituirea capitalului altor societăţi, precum şi creanţe (împrumuturi cu dobîndă) acordate altor societăţi.

    Activele circulante reprezintă valorile materiale şi băneşti care îşi schimbă permanent forma în circuitul economic, trecînd din forma bănească în cea materială şi, din nou, în forma bănească. Ele cuprind următoarele grupe de valori:

    Stocurile de mărfuri şi ambalaje din magazine şi depozite, de materii prime şi produse finite (la societăţile comerciale unde se desfăşoară şi activităţi productive), de materiale, de obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată etc.

    Drepturile (creanţele) şi obligaţiile rezultate din relaţiile cu furnizorii şi clienţii (avansuri acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri, livrările de mărfuri către clienţi neachitate de aceştia), din relaţiile cu personalul (avansuri băneşti pentru deplasări), din relaţiile cu bugetul statului (impozite şi taxe cuvenite bugetului statului şi neachitate) etc.

    Titlurile de plasament (acţiuni şi obligaţiuni) cumpărate de la alte societăţi pentru obţinerea de venituri financiare într-un termen scurt şi acţiuni şi obligaţiuni proprii răscumpărate.

    Capitalul subscris de asociaţi, dar neachitat.

    Disponibilităţile băneşti din conturile bancare, din casă şi acreditivele deschise la bănci pentru efectuarea unor plăţi către terţi la livrarea de bunuri.

    Mijloacele în curs de regularizare se referă la cheltuielile efectuate în avans pentru perioadele următoare de activitate (cheltuieli pentru reparaţiile curente şi reviziile tehnice, abonamente, chirii anticipate etc.) şi care urmează a fi repartizate pe grupele de cheltuieli respective la scadenţă şi diferenţele nefavorabile de conversie, respectiv diferenţele dintre valoarea de intrare a creanţelor exprimate în devize şi valoarea acestora la cursul ultimei zile a exerciţiului.

Simetric, pot apărea şi venituri înregistrate în avans şi diferenţe favorabile de conversie, reprezentînd surse de constituire a mijloacelor (în pasiv).

Resursele de formare a patrimoniului şi, totodată, de finanţare a activităţii economice sunt înscrise în pasivul bilanţului societăţii comerciale. Ele cuprind: capitalul propriu, provizioanele (rezervele) pentru riscuri şi cheltuieli şi datoriile.

  • Capitalul propriu este compus din capitalul social, constituit prin aportul în bani sau în natură al asociaţilor, din valoarea acţiunilor emise şi vîndute şi din diferenţele favorabile de evaluare a patrimoniului. De asemenea, capitalul propriu cuprinde fondurile din profit alocate dezvoltării (fondul de dezvoltare, fondul de investiţii cu caracter social).

  • Provizioanele (rezervele) pentru riscuri şi cheltuieli se constituie, de asemenea, din profit, potrivit statutului de funcţionare al societăţii sau hotărîrii adunării generale a acţionarilor, pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare este incertă, presupunînd deci anumite riscuri (litigii, garanţii acordate clienţilor, pierderi din schimbul valutar) sau unele sunt supuse deprecierii (imobilizări necorporale, corporale şi financiare, stocuri de materiale, creanţe, cheltuieli anticipate etc.).

  • Datoriile apar în activitatea societăţii ca urmare a insuficienţei capitalului propriu în raport cu activitatea economică, situaţie care obligă societatea să se împrumute, şi datorită decontărilor. Ele iau următoarele forme:

  • Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni ale societăţii comerciale, la valoarea de rambursare a acestora (mai mare decît valoarea de emisie).

  • Credite bancare pe termen lung şi mediu pentru acoperirea investiţiilor.

  • Datoriile rezultate din decontările cu furnizorii la aprovizionarea cu bunuri şi servicii, cînd soldul lor este creditor, ceea ce presupune că mărfurile şi serviciile nu au fost achitate în întregime.

  • Efecte de plătit (cambii, cecuri, bilete la ordin) la termenele pentru care acestea au fost emise ca mod de achitare a bunurilor şi serviciilor livrate de furnizori.

  • Clienţi creditori pentru avansurile primite de la clienţi în contul livrării mărfurilor.

  • Sume datorate personalului propriu (salarii, participare la profit), bugetului statului (impozite şi taxe), asigurărilor sociale (contribuţii) sau asigurărilor de bunuri (prime) din momentul în care trebuiau achitate şi momentul achitării lor efective. Pe această perioadă se consideră că sumele aparţin celor în drept, societatea fiind deci datoare acestora.

Patrimoniul de la începutul perioadei de activitate este supus schimbării, ca urmare a fluxurilor de încasări şi plăţi din cursul exerciţiului, dar şi a modificării însăşi a valorii elementelor de patrimoniu, ca urmare a dinamicii preţurilor în care sunt evaluate, a schimbării cursului acţiunilor şi a cotării în lei a devizelor deţinute. Acestea din urmă influenţează rentabilitatea, aducînd un spor de venituri sau, dimpotrivă, diminuîndu-le independent de efortul societăţii.

Back to Top