Uzura mijloacelor fixe reprezintă repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor fixe în decursul duratei de funcţionare utilă (DFU). Valoarea uzurabilă este diferenţa dintre valoarea de intrare şi valorii probabile rămasă. De exemplu, valoarea de intrare a obiectului constituie 12 500 lei, iar valoarea probabilă a metalului uzat constituie 1 500 lei. Atunci valoarea uzurabilă va fi egală cu 11 000 lei (12 500 – 1 500). Uzura se calculă pentru toate felurile de mijloace fixe aflate în exploatare, rezervă. Nu se calculă uzura valorilor de muzeu şi de artă, fondurilor bibliotecare, clădirilor şi construcţiilor speciale considerate monumente de arhitectură şi artă, plantelor perene neroditoare, animalelor productive şi de muncă (exclusiv caii), a mijloacelor fixe ale întreprinderii pe parcursul modernizării (reparaţiei capitale), a activelor materialei în curs de execuţie a mijloacelor fixe care se află în conservare.

Suma uzurii calculate nu trebuie să depăşească mărimea valorii de intrare a mijloacelor fixe. Deci nu se admite calcularea uzurii după expirarea duratei funcţionării a mijloacelor fixe.

Nu se calculează uzura obiectelor în curs de execuţie, dar care efectiv se află în funcţiune fără a fi întocmit procesul-verbal de punere în funcţiune a obiectelor.

În conformitate cu prevederile S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” (p. 47) uzura poate fi calculată conform următoarelor metode:

- casării lunare,

- în raport cu volumul produse fabricate (servicii prestate),

- degresivă cu rată descrescătoare,

- soldului degresiv.

Ultimele metode se referă la metodele accelerate. Se examinăm toate metodele în baza aceloraşi date, utilizate în diferite exemple, ca să scoatem la iveală particularităţile fiecărei metode.

Date iniţiale:

Valoarea de intrare a obiectului constituie 42 000 lei, DFU – 4 ani. Valoarea rămasă probabilă – 2 000 lei. Revizuirea DFU n-a avut loc.

Metoda liniară. Suma uzurii se determină prin înmulţirea normei uzurii la valoarea uzurabilă. Norma uzurii se determină ca raport dintre 100 şi DFU a obiectului. În cazul metodei liniare suma uzurii este aceiaşi în fiecare an de exploatare a obiectului.

Exemplu 2. Conform datelor generale norma uzurii anuală constituie 25% (100: 4). Suma uzurii anuale constituie 10 000 lei [(42 000 – 2 000) : 4].

Tabelul 1

Calculul uzurii obiectului conform metodei liniare
Perioadele de gestiune Valoarea de intrare
Suma uzurii anuale Uzura acumulată Valoarea de bilanţ
La data punerii în funcţiune 42 000 - - 42 000
La sfîrşitul anului : 1 42 000 10 000 10 000 32 000
2 42 000 10 000 20 000 22 000
3 42 000 10 000 30 000 12 000
4 42 000 10 000 40 000 2 000

Conform calculelor din tabelul 1 suma uzurii anuale este uniformă pe parcursul a celor patru ani de exploatare şi constituie 10 000 lei, iar valoarea de bilanţ scade anual cu aceiaşi sumă şi se egalează în ultimul an de exploatare cu valoarea probabilă rămasă.

De regulă uzura se calcula lunar, dea ceia suma uzuri lunare se determină prin împărţirea sumei uzurii anuale la 12 luni, care în exemplul nostru este egală cu 833,3 (10 000 : 12).

 Metoda în raport cu volumul de produse fabricate (servicii prestate).

Conform acestei metode suma uzurii se determină în dependenţă de volumul de producţie confecţionat (servicii prestat). Pentru calcularea uzurii valoarea uzurabilă se înmulţeşte la cota uzurii pentru o unitate de produs sau servicii.

Exemplul 3:

Utilizînd datele iniţiale din exemplu 2, să considerăm, că obiectul procurat are capacitatea de a fabrica 60 615 de unităţi de produse. Uzura ce revine pentru o piesă va fi de 0,66 lei (40 000 : 60 615).

Efectiv întreprinderea a fabricat producţie pe parcursul d.f.u. a obiectului, inclusiv, în anii:

  • întîi – 15 000 unităţi,

  • doi – 18 000 unităţi,

  • trei – 14 000 unităţi,

  • patru – 13 615 unităţi.

Calculele uzurii sînt date în tabelul 2.

Tabelul 2

Calculul uzurii obiectului conform metodei în raport cu volumul de producţie
Perioadele de gestiune Valoarea de intrare Volumul de producţiei fabricate Uzura pentru unitate Uzura anuală Uzura acumulată Valoarea de bilanţ
La data punerii în funcţiune 42 000 - - - - 42 000
La sfîrşitul anului : 1 42 000 15 000 0,66 9 900 9 900 32 100
2 42 000 18 000 0,66 11 880 21 780 20 220
3 42 000 14 000 0,66 9 240 31 020 10 980
4 42 000 13 615 0,66 8 980 40 000 2 000

onform calculelor din tabelul 2 uzura se calculă prin înmulţirea volumului de producţie la uzura ce revine la o unitate de producţie (0,66 lei).

Metoda degresivă cu rată descrescătoare

Această metodă se aplică pentru obiectele ce-şi pierd valoarea într-o măsură mai mare în primii ani de exploatare. Pentru calcularea uzurii se determină numărul cumulativ de ani de utilizare utilă a obiectului.

Exemplul 4:

În exemplul nostru DFU constituie 4 ani. Atunci numărul cumulativ va fi egal cu 10 = 1 + 2 + 3 + 4. Suma uzurii se determină prin împărţirea numărului de ani pe parcursul cărora mijlocul fix va mai fi utilizat la numărul cumulativ de ani şi înmulţirea acestui rezultat cu valoarea uzurabilă a obiectului.

Calculele respective sînt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3

Calculul uzurii obiectului după metoda degresivă cu rata descrescătoare
Perioadele de gestiune Valoarea de intrare Suma uzurii anuale Uzura acumulată Valoarea de bilanţ
La data punerii în funcţiune 42 000 - - 42 000
La sfîrşitul anului : 1 42 000 4 : 10 x 40 000 = 16 000 16 000 26 000
2 42 000 3 : 10 x 40 000 =12 000 28 000 14 000
3 42 000 2 : 10 x 40 000 = 8 000 36 000 6 000
4 42 000 1 : 10 x 40 000 = 4 000 40 000 2 000

Metoda soldului degresiv

Această metodă prevede calcularea sumei uzurii a mijloacelor fixe în baza normei de uzură, obţinută după metoda liniară, majorată nu mai mult de 2 ori.

Particularităţile acestei metode constituie în aceia că în primul an de utilizare a obiectului uzura se calculă, reieşind din valoarea iniţială (de intrare), iar în ultimul an de exploatare uzura se determină ca diferenţa dintre valoarea de bilanţ la finele anului şi valoarea probabilă rămasă.

Exemplul 5:

Conform datelor generale norma uzurii anuale reieşind din metoda liniară, constituie 25%. Să presupunem că întreprinderea a hotărât să dubleze norma uzurii, calculată prin metoda liniară, care a devenit egală cu 50% (25% x 2). Această normă mai poate fi exprimată prin coeficientul 0,5.

Tabelul 4

Calculul uzurii obiectului conform metodei soldului degresiv
Perioadele de gestiune Valoarea de intrare Suma uzurii anuale Uzura acumulată Valoarea de bilanţ
La data punerii în funcţiune 42 000 - - 42 000
La sfîrşitul anului : 1 42 000 4 2000 x 0,5 = 21 000 21 000 21 000
2 42 000 21 000 x 0,5 = 10 500 31 500 10 500
3 42 000 10 500 x 0,5 = 5 250 36 750 5 250
4 42 000 5 250 – 2 000 = 3 250 40 000 2 000

Evidenţa analitică a uzurii mijloacelor fixe se ţine pe feluri sau grupe de obiecte. Pentru evidenţa sintetică a uzuriii este destinat contul de pasiv 124 “Uzura mijloacelor fixe”. În creditul acestui cont se reflectă calcularea uzurii, iar în debit – casarea uzurii a mijloacelor fixe ieşite. Soldul este creditor, reprezintă suma uzurii mijloacelor fixe la o anumită dată şi se reflectă în capitolul I al Bilanţului contabil cu semnul “–“. Diferenţa dintre valoarea de intrare şi suma uzurii calculate reprezintă valoarea de bilanţ mijlocului fix.

La calcularea uzurii mijloacelor fixe se întocmeşte formula contabilă:

  • debit conturilor 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”, 121 „Active materiale în curs de execuţie”, 251 „Cheltuieli anticipate curente”, 712 „Cheltuieli comerciale”, 713 „Cheltuieli generale şi administrative”, 813 „Consumuri indirecte de producţie”,

  • credit contului 124 „Uzura mijloacelor fixe” – la suma totală a uzurii calculate.

Casarea sumei uzurii calculate a mijloacelor fixe se efectuează la ieşirea acestora şi se înregistrează prin formula contabilă:

  • debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”

  • credit contul 123 „Mijloace fixe”.

Mai vezi Contabilitatea amortizării activelor nemateriale

Back to Top