Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedurilor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.

Politica de contabilitate se elaborează în conformitate cu S.N.C. 1 “Politica de contabilitate”.

Conform acestui standard, elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele convenţii (principii) ale contabilităţii:

  1. Continuitatea activităţii.

  2. Permanenţa metodelor.

  3. Specializarea exerciţiilor (contabilitate de angajamente).

  4. Prudenţa.

  5. Prioritatea conţinutului asupra formei.

  6. Importanţa relativă.

Politica de contabilitate se elaborează şi se aprobă pentru fiecare an de gestiune de către un grup de specialişti (contabili, economişti, conducători de subdiviziuni) şi se aprobă de către consiliul de directori sau de adunarea generală.

În calitate de bază pentru elaborarea politicii de contabilitate servesc actele legislative şi normative ce se referă la contabilitate.

Procedura la elaborare a politicii de contabilitate constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ţinînd cont de particularităţile activităţii întreprinderii şi adoptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.

De exemplu, S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” prevede pentru evidenţa curentă a stocurilor următoarele metode:

  1. metoda costului normat,

  2. metoda vînzării cu amănuntul,

  3. metoda de identificare

  4. metoda FIFO,

  5. metoda LIFO,

  6. metoda costului mediu ponderat.

La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă, care într-o măsură mai mare corespunde cerinţelor de ţinere a evidenţei stocurilor la această unitate.

S.N.C. 18 “Venitul” prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe fiecare tranzacţie şi pe stadii de terminare a lucrărilor. Întreprinderea alege acea variantă care permite a determina mai exact mărimea venitului obţinut în perioada de gestiune.

S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” recomandă următoarele metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe:

  • metoda casării liniare,

  • metoda proporţional volumului producţiei fabricate (lucrărilor executate),

  • metoda soldului degresiv,

  • metoda degresivă cu rată descrescătoare.

La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calculare a uzurii, care corespunde politicii de renovare a mijloacelor fixe şi de formare a cheltuielilor şi veniturilor.

De exemplu, uzura automobilului trebuie să fie calculată prin metoda soldului degresiv, fiindcă acesta pierde un procent mai mare din valoare în primii ani de exploatare. Uzura clădirilor se calculează prin metoda liniară, întrucît ele pierd valoarea unitară, în decursul întregii durate de exploatare etc.

Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere esenţial la diverse întreprinderi, luînd în considerare condiţiile concrete ale fiecăreia.

Politica de contabilitate pentru anul curent trebuie să fie aprobată de conducătorul întreprinderii la finele anului precedent şi intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie a anului de gestiune. Întreprinderea nou-creată îşi elaborează politica de contabilitate pînă la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tîrziu de 90 de zile de la înregistrarea întreprinderii. Procedurile şi metodele contabile alese pînă la aprobarea politicii de contabilitate se aplică de întreprindere din ziua înregistrării de stat.

Politica de contabilitate aprobată de către organul de conducere a întreprinderii trebuie să fie aplicată consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, nefiind modificată.

Însă, modificarea politicii de contabilitate este posibilă în unele cazuri prevăzute de paragraful12 al S.N.C. 1:

a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);

b) schimbării proprietarilor;

c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;

d) elaborării noilor procedee de contabilitate.

Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de dispoziţie (ordin, dispoziţie etc.), indicînd data intrării în vigoare.

Conform prevederilor S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, politica de contabilitate trebuie să fie inclusă în calitate de compartiment separat în nota explicativă a raportului financiar.

Modificările în politica de contabilitate, ce influenţează în mod esenţial asupra evaluării şi luării de decizii de către utilizatorii rapoartelor financiare, urmează a fi examinate şi publicate în anexele la rapoartele financiare.

Back to Top