Reglementarea normativă a contabilităţii financiare este bazată pe următoarele elemente:

  1. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 care a intrat în vigoare din 1 ianuarie 2008, conform căreia entităţile (persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, instituţiile publice, notarii, avocaţii şi birourile înfiinţate de aceştia, reprezentanţele şi filia­le ale întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare) sînt obligate să ţină contabilitatea şi să întocmească rapoartele financiare în modul prevăzut de legea menţionată, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte acte normative în vigoare.

  2. documentele normative referitoare la sistem contabil din Republica Moldova, inclusiv:

  1. Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare,

  2. Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.) şi comentariile la acestea,

  3. Planul de conturi contabile ale activităţii economico-financiare a întreprinderilor,

  4. Instrucţiunile Ministerului de Finanţe.

Legea contabilităţii stabileşte regulile generale, referitoare la:

  • modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare, inclusiv termenele de prezentare

  • aplicarea standardelor de contabilitate, în funcţie de tipul entităţii;

  • utilizarea datelor contabile în scopuri fiscale;

  • responsabilităţile şi drepturile entităţilor privind ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară;

  • sistemele de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a rapoartelor financiare;

  • metodele de recunoaştere a elementelor (obiectelor) contabile;

  • modul general de contabilizare a stocurilor;

  • modul de întocmire şi de utilizare a documentelor primare;

  • utilizarea conturilor contabile;

  • nomenclatorul, structura şi modul de aplicare a registrelor contabile;

  • componenţa, modul de întocmire şi de prezentare a rapoartelor financiare;

  • alte aspecte ale contabilităţii (organizarea sistemului de control intern, exercitarea auditului intern, corectarea erorilor contabile, păstrarea documentelor contabile etc.).

 “Bazele conceptuale” caracterizează noţiunile şi principiile generale referitoare la pregătirea şi prezentarea rapoartelor financiare.

În mod teoretic în ele se explică convenţiile fundamentale, caracteristicile calitative ale rapoartelor financiare, definiţia elementelor rapoartelor financiare, modul de constatare a acestor elemente, noţiunile de menţinere a capitalului.

S.N.C. şi comentariile la acestea poartă un caracter de acte normative. În republica Moldova la momentul de faţa sînt elaborate şi implementate 30 de S.N.C. şi 14 comentarii la acestea.

În componenţa S.N.C. sînt incluse standardele care nu au analog în sistemul contabil internaţional: S.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor”, S.N.C. 4 “Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business”, S.N.C. 6 “Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole”. Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. detaliază prevederile acestora.

Planul de conturi contabile este elaborat în baza cerinţelor internaţionale de întocmire a rapoartelor financiare. Cuprinde 9 clase de conturi. Conturile de clasa întîi sînt obligatorii pentru toţi agenţii economici, iar conturile de clasa II (subconturile) se deschid reieşind din necesităţile întreprinderilor.

Instrucţiunile Ministerului finanţelor au scopul de a concretiza prevederile unor acte legislative şi se referă, ca de obicei la probleme concrete a contabilităţii şi impozitării.

 Sistemele de organizare a contabilităţii financiare

Agenţii economici ai Republicii Moldova, în dependenţă de numărul persoanelor angajate şi volumul vînzărilor pot opta pentru unul din sistemele cele trei sisteme de contabilitate:

  1. sistemul partidei simple (S.N.C. 62 „Contabilitate în partidă simplă”). Acest sistem poate fi aplicat de către entităţile care nu depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii pentru perioada de gestiune precedentă: totalul veniturilor din vînzări – cel mult 3 milioane de lei; valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung – cel mult 1 milion de lei; numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – cel mult 9 persoane;

  2. sistemul simplificat (S.N.C. 4 „Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business”), care poate fi aplicat de către entităţile care nu depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii pentru perioada de gestiune precedentă: totalul veniturilor din vînzări – cel mult 15 milioane de lei; totalul bilanţului contabil – cel mult 6 milioane de lei; numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – cel mult 49 de persoane;

  3. sistemul complet al partidei duble (celelalte S.N.C.) – ceilalţi agenţi economici care nu corespund condiţiilor specificate la pct. 1 şi 2.

Entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul contabil în partidă simplă poate aplica sistemul simplificat sau complet în partidă dublă, iar entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul simplificat în partidă dublă - sistemul complet în partidă dublă.

Totodată Legea contabilităţii stabileşte obligativitatea aplicării S.I.R.F. pentru entităţile de interes public. Entitatea de interes public este entitatea care are importanţă semnificativă pentru public datorită domeniului (tipului) de activitate, mărimii sale sau numărului de angajaţi, de clienţi şi reprezintă o instituţie financiară, un fond de investiţii, o companie de asigurări, un fond nestatal de pensii, o societate comercială, acţiunile căreia se cotează la Bursa de Valori a Republicii Moldova, precum şi alte entităţi care deţin o poziţie dominantă pe piaţă depăşind limitele a două din următoarele trei criterii pentru ultimele două perioade consecutive de gestiune precedente:

totalul veniturilor -120 milioane de lei;

totalul bilanţului contabil -60 milioane de lei;

numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune - 500 de persoane.

Convenţiile şi principiile contabilităţii financiare

Pentru ca rapoartele financiare să corespundă cerinţelor utilizatorilor potenţiali de informaţie financiară, acestea rapoartele trebuie să fie întocmite în conformitate cu unele principii stabilite.

Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare şi S.N.C. prevăd următoarele principii:

  1. Principiile fundamentale (convenţiile):

  1. Continuitatea activităţii.

  2. Permanenţa metodelor.

  3. Specializarea exerciţiilor (contabilitate de angajamente).

  1. Alte principii:

  1. Prudenţa.

  2. Prioritatea conţinutului asupra formei.

  3. Importanţa relativă (esenţialitatea).

  4. Imaginea fidelă.

  5. Necompensarea.

  6. Concordanţa.

  7. Evaluarea separată a elementelor patrimoniale.

  8. Autonomia întreprinderii.

Principiul continuităţii activităţii presupune că unitatea de producţie îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia.

Exemplu. În cazul unei activităţi normale mijloacele fixe se evaluează la valoarea de bilanţ (valoarea de intrare – uzura), iar la lichidarea întreprinderii, ele se vor evalua la valoarea realizabilă (de lichidare).

Principiul permanenţei metodelor presupune continuitatea în aplicarea regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurînd comparabilitatea în timp a informaţiei contabile.

De exemplu, dacă utilizăm conform politicii de contabilitate metoda de evaluare FIFO, nu putem în timpul anului se trecem la metoda LIFO. Aceasta se referă şi la metodele de calculare a uzurii ş.a.

Principiul specializării exerciţiilor (contabilitate de angajamente) reprezintă baza de contabilizare, conform căreia elementele contabile sînt recunoscute pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii mijloacelor băneşti sau compensării în altă formă

Principiul prudenţei constă în luarea măsurilor de precăuţie la adoptarea deciziilor manageriale, pentru a nu supraevalua activele şi veniturile şi a nu subevalua datoriile şi cheltuielile. Potrivit acestui principiu, cheltuielile se reflectă în evidenţă imediat în momentul efectuării lor, iar veniturile – numai în cazurile cînd întreprinderea este certă în obţinerea lor.

Exemplu. Lipsurile constatate în urma inventarierii se reflectă la momentul depistării lor prin formula contabilă:

  • debit contul 714,

  • credit conturile 211, 216, 217,

iar veniturile din recuperarea daunei vor fi reflectate numai în cazul cînd este hotărîrea judecăţii ori acordul persoanei vinovate de recuperarea daunei (debit contul 227, credit contul 612).

Principiul priorităţii conţinutului asupra formei prevede reflectarea în contabilitate a evenimentelor şi tranzacţiilor, pornind, în primul rînd, din realitatea economică, cît şi din cea juridică.

Exemplu. Mijloacele fixe primite în arendă finanţată se reflectă în bilanţ în componenţa mijloacelor proprii.

Principiul importanţei relative (esenţialităţii) presupune reflectarea în contabilitate şi rapoartele financiare numai a informaţiei necesare pentru evaluări şi luării de decizii.

Principiul imaginii fidele constă în respectarea prevederilor documentelor normative şi a regulilor de evidenţă în vigoare, precum şi în prezentarea informaţiilor obiective reale despre situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii.

Principiul necompensării constă în excluderea compensării reciproce între active şi datorii, precum şi între venituri şi cheltuieli.

Exemplu. Soldul debitor al contului 531 se trece la datoriile debitoare pe contul 227 ori al contului 534 – pe contul 225 etc.

Principiul concordanţei prevede ca cheltuielile să fie reflectate în contabilitate concomitent cu veniturile generate de aceste cheltuieli.

Exemplu. Firma a vîndut 10 unităţi de producţie la un preţ de 120 lei/unitate, costul efectiv fiind de 80 lei/unitate. Venitul va fi reflectat prin formula contabilă:

  • debit conturile 221, 241, 242 – 1 200 lei (120 x 10),

  • credit contul 611 – 1 200 lei (120 x 10).

Concomitent la costul efectiv a producţiei vîndute se întocmeşte formula contabilă:

  • debit contul 711 - 800 lei (80 x 10),

  • credit contul 216 – 800 lei (80 x 10).

Fără respectarea principiului concordanţei nu poate fi asigurată determinarea rezultatului financiar.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv prevede că suma totală aferentă unei poziţii din bilanţ, se va determina separat, corespunzător fiecărui element de avere sau capital.

Principiul autonomiei întreprinderii constă în separarea activităţii întreprinderii de proiectări şi de alte întreprinderi. Conturile întreprinderii trebuie să fie separate de conturile proprietarilor, personalului ş.a.

Back to Top