Conduita la locurile publice.

La uşă

Protocolul uşii” este pur şi simplu o problemă de prevedere şi de bun simţ.

Mergând împreună cu o femeie, bărbatul îi ajută să înfrunte obstacolele apărute; ajungând în faţa uşii, e necesar de întrecut puţin femeia, pentru a deschide pentru ea uşa. În încăpere se intră după doamnă, dar în restaurant, bar, cafenea, cazino, precum şi în încăperile slab iluminate bărbatul întotdeauna intră primul.

O persoană tânără trebuie să ofere posibilitatea de a intra prima unui vârstnic, gazda – oaspetelui.

Dacă de uşă se apropie două persoane de aceiaşi vârstă şi sex, primul trece pragul acela care se află mai aproape de ea.

Uneori persoana mai în vârstă amabil propune unui tânăr să intre primul. Nu face în acest caz de a contra, ci trebuie fără ezitare de a intra în încăpere.

În faţa uşii ascensorului regulile menţionate mai sus sunt modificate. Cine se află lână uşă, indiferent de vârstă şi sex, acela intră primul. La fel şi la ieşire, cine se află în spatele uşii liftului iese primul şi nimeni nu se dă la o parte sau nu se înghesuie în colţ ca să facă loc altei persoane să treacă.

Dacă din greşeală împingi pe cineva în lift, spui „îmi pare rău” sau „vă rog, scuzaţi-mă”, repede şi convingător, încât să calmez ostilitatea celeilalte persoane. Un obicei urât este când unele persoane în ascensor privesc prea lung la altele, astfel incomodându-le. De aceea în lift se recomandă de uitat la panelul ce indică la ce etaj se află ascensorul.

În transport

Dacă este vorba de transportul public, atunci e necesar de respectat următoarele reguli ale etichetei:

  • nu se discută în transportul public problemele personale, de serviciu, intime;

  • nu se citeşte peste umăr sau de sus cartea sau ziarul, pe care îl ţine alt pasager;

  • nu se citeşte ziarul desfăcându-l complet.

Bărbatul primul trebuie să iasă din autobus, troleibus sau tren, apoi să o ajute pe doamnă, oferindu-i mâna.

Coborând pe scări bărbatul va merge înaintea femeii, iar ridicând scările, o va urma. Pe escalator bărbatul trebuie să se afle cu dou-trei scări mai jos ca femeia, atât la urcare, cît şi la coborâre.

Dacă se circulă cu automobilul şi bărbatul singur îl conduce, atunci el trebuie întâi să deschidă uşa dreaptă din faţa doamnei, apoi să-şi ocupe locul său la volan.

În caz când maşina este condusă de şofer, atunci bărbatul trebuie să deschidă pentru femeie uşa dreaptă din spate (pe diagonală de la şofer). Codul manierilor nu recomandă doamnei să păşească în maşină mai întâi cu un picior, apoi cu altul. Mai bine după ce s-a aşezat, să ridice în maşină ambele picioare. Bărbatul care o însoţeşte nu trebuie să se aşeze lângă şofer, dar e necesar să treacă de cealaltă parte a maşinii şi să ocupe locul lângă doamnă. Însă, deseori de partea stângă a maşinii este partea carosabilă şi atunci doamna e necesar să se mute după şofer, oferind loc bărbatului lângă sine.

La ieşire din automobil bărbatul iese primul, deschide uşa în faţa doamnei şi îi ajută să iasă, oferindu-i mâna.

Sosind într-un restaurant împreună cu o doamnă bărbatul trebuie să aleagă masa şi să o ajute să se aşeze. Dacă masa este mare, bărbatul se aşează în stânga femeii, la o masă mică – vizavi.

La restaurant

Dacă, intrând în restaurant aţi observat pe cineva cunoscut, nu vă grăbiţi să ocupaţi locurile lângă el – aşteptaţi invitaţie. Primind-o, bărbatul trebuie să întrebe doamna dacă ea doreşte să se alăture la această companie. În caz de nedorinţă, la invitaţie trebuie de răspuns prin refuz.

Femeia poate, examinând meniul, să facă alegerea singură, dar poate să încredinţeze aceasta bărbatului. Dar şi într-un caz şi în altul, comanda o face bărbatul.

Regulile etichetei nu recomandă doamnei să-şi vopsească buzele, să se pieptene, nici chiar să-şi netezească părul şezând la masă. La fel, o femeie nu trebuie niciodată să-şi lase geanta pe masă. În primul rând pentru că arată îngrozitor, şi-în al doilea, pentru că este foarte neigienic.

La masă în restaurant nu se citeşte nimic în afară de meniu.

Într-un local mai solid un chelner special pe vinuri, înainte de a prelua comanda, poate oferi bărbatului vinul spre degustare. Dacă vinul este considerat satisfăcător, bărbatul face semn cu capul doamnei (sau companiei cu care se află la masă), permiţând astfel să se umple celelalte pocale. Insă, dacă vinul nu a plăcut, se poate de rugat chelnerul să-l schimbe. Dar nu e primit de respins vinul de două ori la rând.

Nu este cazul de mirosit mâncarea – nici cu plăcere, nici cu indignare, nu trebuie de expus pretenţiile chelnerului dacă ceva nu este în regulă cu gustul mâncării – aceasta nu este vina lui.

În restaurant nu e primit de mâncat sau de băut careva produse aduse cu sine.

Când se aduce contul, nu se consideră semn al zgârceniei, dacă el va fi verificat. În cazul dacă se observă careva ineczactităţi, ele trebuie în linişte clarificate cu chelnerul.

La teatru şi sălile de concert

Vizitarea teatrului impune o atitudine deosebită faţă de etichetă. La teatru sau în sălile de concert se intră cu 20-30 minute înainte de începutul spectacolului. Îmbrăcămintea trebuie să fie corespunzătoare evenimentului.

La garderobă bărbatul îi ajută mai întâi doamnei să se dezbrace, fiind atent ca paltonul ei să nu să se atingă de podea şi îl transmite garderobierului. Apoi se dezbracă singur. Numerile rămân la el.

În sală primul intră bărbatul. Trecând spre locurile sale, el merge înaintea femeii. Între rânduri se merge cu faţa spre spectatori. Însă, dacă spectacolul deja a început, în semn de stimă faţă de actori, între rânduri se trece cu faţa spre scenă.

Dacă s-a întârziat, mai bine de ocupat locurile libere la marginea rândului, iar la întrerupere pe ale sale.

Când două perechi cunoscute îşi caută locurile situate alăturea, primul trebuie să meargă un bărbat, apoi doamnele şi al doilea bărbat merge ultimul. În aceeaşi ordine se aşează.

Bărbatul se aşează în partea stângă al doamnei (după ce ea şi-a ocupat locul). Dar dacă de pe locul ei se vede rău scena, trebuie de schimbat cu locurile.

În binoclu nu e primit de privit la spectatori.

În timpul spectacolului nu e cazul de comentat joaca artiştilor şi calitatea piesei, de povestit vecinilor, ce o să urmeze mai departe.

Este considerat ca lipsă de respect faţă de actori şi spectatori, dacă în timpul spectacolului se ridică şi se iese din sală.

În timpul întreruperilor nu se recomandă de lăsat doamna în sală. Dacă ea nu doreşte să vă urmeze la bufet va trebui să amânaţi plimbarea până la următoarea pauză.

După terminarea spectacolului nu se iese imediat din sală, dar se mulţumesc actorii prin aplauze, aşteptând ieşirea lor pe scenă după ce cortina o vor ridica din nou.

Doamna iese din sală prima, urmată de bărbat

Referitor la aplauze, la fel, există anumite reguli. Nu se aplaudă în timpul spectacolului şi la pauze între părţile unei opere muzicale. Se aplaudă la sfârşitul fiecărei părţi al spectacolului. Uneori cu aplauze se întâlneşte ieşirea pe scenă a actorilor de vază până la începutul spectacolului. La concert se aplaudă când dirijorul trece la pult şi înainte de pauză.

Arta de a face cadouri

Alegerea şi oferirea cadourilor

În relaţiile de afaceri deseori se ajunge la situaţia când este necesar de a oferi cadouri. În acest moment contează însăşi cadoul, cât şi modul cum este el dăruit. Dacă este făcut cu imaginaţie şi afecţiune va avea o impresie pozitivă asupra destinatorului, şi invers când se dă dovadă de grosolănie, poate să deranjeze persoana respectivă şi uneori chiar să-i facă probleme.

Cu toate că mulţi oameni de afaceri sunt suspecioşi în acceptarea cadourilor, rolul lor în consolidarea unei relaţii sau regenerarea unei relaţii vechi este major.

Trebuie să existe un motiv normal şi justificat pentru a trimite un cadou, altfel acest act pare nejustificat şi suspicios. De exemplu, nu trebuie niciodată să trimiţi un cadou substanţial unui partener cu care încerci să negociezi o afacere. Poate fi privit ca o încercare de a influenţa decizia.

Unele dintre motivele pentru care se trimite un mic dar, flori sau o scrisoare unui coleg de afaceri sunt următoarele:

Pentru a mulţumi ( gazdei pentru prânzul sau cina dată în onoarea ta, persoanei care ţi-a făcut o mare favoare, ect.)

Pentru a încuraja pe cineva care ( începe o nouă slujbă sau carieră, suferă după un accident sau o boală grea, ect.)

Să-şi cer scuze ( ai ofensat pe cineva, i-ai dat cuiva multă bătaie de cap, ai uitat de o promisiune sau de o întâlnire, ect.)

Să urezi noroc cu ocazia ( zilei de naştere, unei aniversări, căsătoriei, vânzării companiei ,ect. )

Să feliciţi pentru ( o promovare., câştigarea unui premiu, ţinerea unui discurs bun ect. )

Cadoul nu este o demonstrare a bogăţiei şi dărniciei, dar sesizării intereselor celui, cui i se cadonează. De aceea nu e primit de cadonat bani – poate fi tratat ca un dispreţ faţă de persoană.

Referitori la cadouri nu se recomandă:

  • de a cadona cadouri foarte scumpe, aceasta poate să-l puie pe destinatar într-o situaţie neplăcută. Excepţii pot fi doar rudele apropiate;

  • de a dărui cadouri foarte ieftine, deoarece va fi tratat ca lipsă de interes faţă de această persoană;

  • de a cadona lucruri, ce pot avea un sens ambigui, de exemplu un set de tualetă: şampon, săpun;

  • de a dărui ceea ce puţin probabil că va fi de folos persoanei respective, chiar dacă este un lucru bun şi scump;

  • de a dărui bărbatului dulciuri şi flori, dacă el nu celebrează un jubileu;

  • de a cadona femeii brichetă, scrumieră – orice produs legat de fumat – indiferent de faptul, fumează ea sau nu;

  • de a cadona femeii băuturi alcoolice, inclusiv şi vinuri de calitate;

  • de a dărui femeii la 8 martie, zi de naştere produse destinate gospodăriei casnice: cratiţe, blide etc;

  • de a semna cărţile ce se cadonează. Aceasta este un drept exclusiv al autorului, de aceea tot ce vrem să transmitem trebuie de scris pe o felicitare sau carte de vizită, care se include în carte;

  • de a rupe de pe cadou eticheta. Prezenţa etichetei demonstrează că lucrul este nou, fiind ca un element al ambalării. Însă bonul de casă nu trebuie anexat;

  • când se dăruie cadoul, să fie lăudat, accentuând cât de greu a fost cumpărat;

  • să fie criticat, reducând esenţial avantajele lui;

  • de a iscodi, dacă place cadoul sau nu.

Venind în ospeţie cu un cadou pentru copii, mai întâi e necesar de întrebat părinţii, dacă ei acceptă pentru copilul lor aşa cadou.

Cadourile trebuie să fie frumos ambalate. Dacă se preconizează pentru un partener din străinătate, e necesar de interesat, care sunt obiceiurile referitor la cadouri în ţara respectivă. Sunt foarte sensibili la încălcarea etichetei în acest domeniu reprezentanţii ţărilor asiatice: Japonia, Coreia, China.

Dacă aţi fost în vizită peste hotare, atunci familia cu care aţi stat trebuie mulţumită. Puteţi cadona un lucru care va prinde bine în casă – faţă de masă, serviciu etc.

Primirea cadourilor

În primul rând, la primirea cadoului, indiferent de emoţiile pe care le simţiţi, trebuie de arătat că sunteţi foarte mulţumit de darul oferit. Din acest motiv nu trebuie să vă faceţi mari iluzii înainte de a primi cadoul.

După primirea cadoului el trebuie imediat desfăcut. Este nepoliticos de al pune într-o parte, fără al examina.

Dacă oaspetele a venit la sărbătoare fără cadou, el trebuie întâlnit la fel ca şi ceilalţi. E bine ca cadourile să fie aranjate într-un loc special – pe o măsuţă sau dacă e posibil de dus în altă încăpere. Fiindcă dacă două persoane vor veni cu cadouri similare şi vor observa acest lucru, ei se vor simţi incomod.

Dacă a fost cadonat un aparat electrocasnic, el nu trebuie probat imediat cum lucrează. Nu este exclus, că pot fi careva probleme şi atunci donatorul va nimeri într-o situaţie neplăcută şi poate deveni ţintă pentru glumele celorlalţi oaspeţi.

Dulciurile şi băuturile cadonate nu se duc în altă parte, ci se deschid şi se pun pe masă.

Uneori cadoul nu se poate de primit. Motive pot fi diverse: sau el este prea scump, sau nu este potrivit situaţiei. În acest caz refuzul trebuie să fie declarat cu o voce fermă, categorică fără a lăsa careva dubii şi numaidecât argumentând de ce nu se poate de primit acest cadou.

Florile

Florile sunt un cadou universal. Pot fi cadonate la orice sărbătoare, eveniment, în semn de salutare şi mulţumire pentru participare într-un proiect comun etc.

În unele cazuri ele pot fi ca un cadou separat, în altele completează cadoul de bază.

Dacă apare problema ce poate fi cadonat: un aranjament floral sau flori, există o regulă – aranjamentul floral se trimite la biroul unei persoane, iar firele de flori la el sau la ea acasă.

Nu este întotdeauna cazul de a cadona un buchet mare, din multe flori. Japonezii spun, că: „O floare mai bine, decât o sută, transmite splendoarea florii”. Şi în afară de aceasta florile la fel ca şi cadourile nu sunt o demonstraţie a generozităţii, ci un semn de atenţie.

Referitor la numărul florilor din buchet există diferite păreri, care se bazează pe obiceiurile locale. În multe ţări numărul lor nu contează. În Republica Moldova, Ucraina nu se dăruieşte un număr par de flori. Excepţie fac buchetele destinate omagiaţilor, numărul florilor corespunzând cu numărul anilor, de exemplu 20, 30 ani etc. La înmormântări se duce un buchet cu număr par de flori.

Florile se dăruiesc fără ambalaj, în afară de trandafiri, unde ambalajul serveşte drept protecţie de la spini. Însă, uneori ambalajul şi florile formează un ansamblu şi atunci el trebuie să fie păstrat. Florile artificiale se cadonează doar ambalate.

Conform regulilor etichete se dăruiesc doar flori vii şi nu artificiale la gară şi aeroport, precum şi când buchetul se transmite prin cineva. În cazul când florile nu se transmit personal, e necesar de inclus în buchet o scrisorică, felicitare sau carte de vizită.

Când se aleg florile pentru cadou nu e primit de combinat cele de câmp cu cele de grădină. Buchetul va arăta mai bine, dacă va fi compus din flori de aceeaşi culoare. Florile de culoare roşu aprins simbolizează dragostea, de aceea necesită precauţie pentru a nu nimeri în situaţii contraversate. Culoarea albă a florilor simbolizează puritatea şi curăţenia, de aceea e primit să fie cadonate mireselor. Însă în unele ţări asiatice culoarea albă este asociată cu traurul şi nu se dăruiesc, decât doar la înmormântări.

Back to Top