Receptia loturilor de mărfuri

Recepţia este verificarea cantitativă şi calitativă care se execută la trecerea mărfurilor din proprietatea furnizorului, în proprietatea beneficiarului, respectiv de la producător la intreprinderea comercială cu ridicata sau cu amănuntul. Astfel, recepţia are rolul unui filtru care împiedică pătrunderea pe piaţă a produselor necorespunzătoare şi este un moment important al relaţiei dintre furnizor şi beneficiar, cu repercusiuni asupra consumatorilor.

Numeroase litigii au la origine erori privind recepţia. Posibile greşeli care apar la trecerea mărfurilor de la furnizor la beneficiar sunt cele legate de identificarea loturilor, de identificarea produselor calitativ necorespunzătoare şi a ambalajelor necorespunzătoare, de întocmirea documentelor de livrare şi expedierea lor odată cu marfa, de modul de întocmire a documentelor de verificare.

Recepţia este definită în mai multe feluri, funcţie de modalitatea mai mult sau mai puţin complexă de abordare a problemei.

În practica curentă, prin recepţie se înţelege primirea şi acceptarea mărfii de la o altă unitate.

Din punct de vedere merceologic, recepţia este operaţia de verificare calitativă şi cantitativă a loturilor de mărfuri, efectuată de către client, pentru stabilirea gradului de concordanţă a calităţii reale cu calitatea prescrisă sau contractată.

În sensul legii, prin recepţie se înţelege executarea efectivă, materială şi integrală, a identificării cantitative şi calitative a produselor de către delegaţii părţilor contractante, pentru a stabili dacă acestea corespund prevederilor contractuale.

Astfel, recepţia este actul care constituie instrumentul probator al verificării cantitative şi calitative a produselor şi cuprinde manifestarea de voinţă a părţilor pentru realizarea de efecte juridice.

În acest mod, recepţia se deosebeşte de autorecepţie. În cazul recepţiei manifestarea de voinţă se realizează concomitent şi concordant prin semnarea procesului verbal de către delegaţii părţilor contractante, iar în cazul autorecepţiei, manifestarea de voinţă este realizată numai cînd beneficiarul, prin comisia sa de primire, acceptă produsele.

Scopul recepţiei este nu numai de a controla modul în care furnizorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, ci şi de a verifica în ce măsură cărăuşul şi-a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat cu privire la păstrarea integrităţii cantitative şi calitative a mărfurilor pe durata transportului.

Expertizarea recepţiei calitative trebuie să ajute la stabilirea răspunderii materiale pentru pagubele aduse ca urmare a recepţionării unor mărfuri care nu corespund calitativ sau cantitativ.

În vederea stabilirii locului şi momentului vicierii produsului, expertiza abordează atît aspectul cadrului legal, cît şi pe cel al tehnicii recepţiei.

Organizarea receptiei calitative a loturilor de mărfuri

Recepţia unui lot de marfă constă dintr-o verificare cantitativă şi calitativă efectuată de către beneficiar, cu sau fără participarea furnizorului. În cursul recepţiei se urmăreşte corespondenţa mărfii livrate de către furnizor cu criteriile legale şi cu cele contractuale. Rezultatul recepţiei exprimă, deci, modul în care furnizorul a respectat prescripţiile de calitate, identitate, marcare, etichetare, ambalare şi de atestare a calităţii.

Din punct de vedere tehnic, recepţia loturilor de mărfuri se compune din trei categorii de operaţii de bază succesive şi anume:

  • verificarea documentelor contractuale şi a celor care însoţesc lotul,

  • identificarea lotului,

  • verificarea cantitativă şi calitativă a lotului supus recepţiei, inclusiv, dacă este necesară, prelevarea de probe, pregătirea şi analiza acestora.

Pe lîngă acestea, recepţia mai necesită şi o serie de alte operaţii, cum sunt consultarea documentelor care prescriu calitatea produselor şi întocmirea documentelor de recepţie sau de respingere a lotului.

Locul efectuării recepţiei poate fi sediul furnizorului, în prezenţa ambelor părţi, sau sediul beneficiarului. Recepţia la sediul furnizorului prezină avantajul că evită transportul inutil al loturilor de mărfuri respinse; de asemenea, este eficientă în cazul mărfurilor complexe (aparate radio, televizoare etc), fiind posibilă folosirea la recepţie a aparaturii de care dispune furnizorul. Este indicată, de asemenea, la livrări în cantităţi mari şi la intervale scurte, ceea ce justifică prezenţa delegatului beneficiarului la furnizor.

Recepţia la sediul clientului, de exemplu la depozitele societăţilor de comerţ cu ridicata ca beneficiari, se execută de către comisia de recepţie a beneficiarului.

Procedura de verificare a calităţii la recepţie este aceea convenită prin contract, conform cu normativele, cel mai adesea standardele. Schema de verificare a calităţii se alege funcţie de caracterul lotului de marfă, potrivit celor expuse în capitolele anterioare.

Dacă în timpul desfăşurării recepţiei, lotul de marfă este găsit necorespunzător, se invită un reprezentant al furnizorului. În cazul neprezentării acestuia, comisia de recepţie se completează cu un reprezentant al unui agent economic neutru, sau al unui organ de stat. Constatările comisiei se consemnează într-un proces verbal şi marfa este pusă la dispoziţia furnizorului pentru returnare, recondiţionare sau altă destinaţie.

De multe ori, în cadrul recepţiei este necesară executarea unor analize de laborator, ele constituind dovezi incontestabile. Pentru ca analizele să fie într-adevăr obiective, este necesar ca recoltarea probelor să fie făcută de personal competent, în condiţii care să asigure reprezentativitatea probei recoltate pentru toate caracteristicile întregului lot supus recepţiei, regulă valabilă şi dacă analiza serveşte unei expertize.

Recoltarea se face astfel încît să se poată constitui mai multe probe identice şi anume proba de analiză, o contra-probă, o probă rezervată organelor de stat şi o probă rezervată producătorului.

Modalitatea concretă de recoltare a probei este aceea prevăzută în documentaţia oficială. Buletinele de analiză ale probelor care nu au fost recoltate în condiţiile prevăzute de lege nu au putere probatorie. Aceleaşi reguli sunt valabile şi în ce priveşte metoda de analiză aplicată.

Nerespectarea acestor condiţii poate fi sursa neînţelegerilor dintre părţi cu privire la calitatea produselor.

Constatările comisiei de recepţie se înscriu într-un proces verbal. Procesul verbal de recepţie poate fi invocat ca instrument de dovadă, de aceea trebuie întocmit cu foarte mare grijă, cu toate elementele necesare şi conform cu metodologia stabilită legal. Procesul verbal de recepţie are forţă probantă certificînd atît cantitatea, cît şi calitatea mărfurilor recepţionate.

În mod obligatoriu, procesul verbal de recepţie trebuie să menţioneze data şi locul efectuării recepţiei, componenţa comisiei de recepţie, starea reală a mărfurilor recepţionate, să ateste preluarea efectivă a mărfii de către beneficiar, cu evidenţierea precisă a tuturor deficienţelor calitative eventuale, a urmelor de violare, spargere, distrugere de sigilii, sustrageri etc.

Comisia de recepţie are obligaţia de a ţine evidenţa privind calitatea mărfurilor recepţionate şi aceea a mărfurilor refuzate. Aceste evidenţe constituie surse primare în caz de reclamaţii, litigii sau expertize.

Efectele juridice ale recepţiei, care pot fi folosite în expertizã, sunt:

  • stabilirea cantităţii şi calităţii produselor livrate;

  • eliberarea furnizorului de obligaţiile asumate contractual, prin confirmarea executării livrării mărfurilor contractate;

  • stabilirea momentului trecerii mărfurilor din patrimoniul furnizorului în cel al beneficiarului, moment din care este angajată şi răspunderea furnizorului pentru întîrzieri, nelivrări sau executarea necorespunzătoare ale obligaţiilor contractuale;

  • stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de garanţie;

  • stabilirea datei de cînd începe obligaţia de plată a preţului mărfii.

Particularităţile expertizării recepţiei

În cazul expertizării merceologice a recepţiei, pe lîngă stabilirea gradului de concordanţă a calităţii reale cu calitatea prescrisă, se urmăreşte modul în care s-a respectat tehnica recepţiei calitative, modul în care s-a fundamentat decizia de acceptare sau de respingere a lotului supus recepţiei, consecintele recepţiei calitative pentru păstrarea şi comercializarea produselor şi în privinţa termenului de garanţie. Scopul expertizei se poate rezuma deci în următoarele:

  • stabilirea factorilor care au generat degradarea unui lot de produse;

  • stabilirea corectitudinii cu care a fost efectuată recepţia lotului de produse.

În cadrul acestei expertize, se verifică toate activităţile pe care le-a prestat comisia de recepţie cu ocazia verificării lotului respectiv de produse, atît operatiile preliminare recepţiei, cît şi operaţiile de recepţie propriu zisă.

Recepţia se efectuează asupra unor loturi de produse, deci şi expertiza se va referi la aceste loturi.

Consecinţele livrării mărfurilor necorespunzătoare calitativ

Din punct de vedere al expertizei recepţiei, mărfuri necorespunzătoare calitativ sunt acele mărfuri ale căror caracteristici de calitate nu corespund valorilor înscrise în documentele la care părţile contractante au făcut referire în contractul economic.

Răspunderile pentru livrarea de mărfuri calitativ necorespunzătoare sunt stipulate în legislaţia privind contractele economice şi cea privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor.

Legislaţia economică interzice şi sancţionează livrarea de către furnizor a produselor calitativ necorespunzătoare, dar şi recepţionarea de către beneficiar a unor loturi necorespunzătoare calitativ poate atrage răspunderea materială şi suportarea, alături de furnizor a eventualelor daune. De asemenea, legea stabileşte şi răspunderea în perioada de garanţie şi ulterior acesteia, pentru viciile ascunse.

Furnizorul are obligaţia să emită certificate de atestare a calităţii, de a marca şi eticheta produsele în mod corespunzător. Încălcarea acestei obligaţii, dar şi recepţionarea produselor neînsoţite de certificatul de atestare a calităţii se sancţionează conform legii.

Răspunderea furnizorului pentru calitatea produselor în timpul termenului de garanţie

Pe perioada termenului de garanţie, termen care trebuie să fie prevăzut în contractul încheiat între furnizor şi cumpărător, furnizorul răspunde pentru păstrarea de către produsul pe care l-a livrat a caracteristicilor calitative la valorile înscrise în documentele de atestare a calităţii. În termenul de garanţie, furnizorul răspunde pentru toate tipurile de vicii, aparente sau ascunse, existente în momentul predării - primirii produselor ori apărute ulterior.

Pentru ca răspunderea furnizorului să fie angajată, beneficiarul trebuie să dovedească vina furnizorului pentru faptul că produsele nu şi-au păstrat caracteristicile de calitate.

Consecinţele livrării de produse cu vicii aparente

Viciile aparente sunt defectele care pot diminua calitatea produselor prin modificarea unor indici de calitate şi pot fi identificate cu ajutorul procedeelor uzuale de verificare şi cu mijloacele tehnice corespunzătoare la recepţie sau la verificarea produselor la destinatar.

Consecinţele livrării produselor cu vicii aparente depind de gravitatea viciilor. Dacă, datoritã viciilor, produsele devin inutilizabile, beneficiarul poate respinge la recepţie lotul respectiv. Dacă defecţiunile sunt mai puţin grave, dar este necesară recondiţionarea produselor, beneficiarul, de comun acord cu furnizorul, poate acţiona într-un mod exemplificat prin următoarele:

  • restituie produsele în vederea recondiţionării. În acest caz se consideră că furnizorul nu şi-a executat obligaţia de livrare;

  • recondiţionează singur produsele dacă dispune de mijloacele adecvate, pe cheltuiala furnizorului;

  • se stabileşte o reducere a preţului.

Dacă produsul este refuzat pentru vicii aparente, obligaţia de livrare a furnizorului se consideră ca neexecutată şi acesta va suporta penalizările de întîrziere de livrare sau de nelivrare, dacă o nouă livrare nu e posibilă. Dacă, însă, recondiţionarea se efectuează de către beneficiar, furnizorul nu se poate supune plăţii penalizărilor de întîrziere.

Consecinţele livrării produselor cu vicii ascunse

Viciile ascunse sunt defectele care diminuează calitatea produselor, dar care nu pot fi constatate la recepţie sau verificare. Pot fi considerate drept vicii ascunse defectele plasate în locuri inaccesibile comisiei de recepţie sau defectele pentru a căror punere în evidenţă sunt necesare analize ori încercări laborioase, cheltuieli mari şi aparatură deosebită de depistare.

Pentru ca să fie angajată răspunderea furnizorului, beneficiarul trebuie să dovedească existenţa viciilor acunse apelînd eventual la o expertiză merceologică.

Furnizorul răspunde pentru viciile ascunse ale produsului şi după expirarea termenului de garanţie, pe toată durata normală de viaţă a produsului.

Răspunderile pentru viciile ascunse ale produselor sunt similare cu cele pentru viciile aparente şi, în ambele cazuri, livrarea produselor necorespunzătoare este considerată ca o nelivrare, adică neexecutarea obligaţiilor contractuale de livrare.

Back to Top