Litigii în expertiza merceologică.

Cele mai multe litigii în soluţionarea cărora se apelează la expertiza merceologică au ca obiect calitatea produselor şi anume substituirea, denaturarea, înlocuirea şi deprecierea calitativă, dar şi pierderile în circuitul tehnic al produselor.

Litigiile privind calitatea produselor pot avea ca principale surse următoarele:

Substituirea de produs constă în livrarea unor produse cu aceeaşi destinaţie şi preţ cu produsele contractate, dar care au indici de calitate diferiţi de cei specificaţi în standarde sau alte documente la care s-a făcut referire în contract. Se asimilează cu substituirea de produs şi livrarea de loturi eterogene care conţin produse din sarje diferite şi cu caracteristici de calitate diferite, încadrarea greşită a unui produs de la un model la altul, livrarea de loturi cu alţi indici de calitate decât cei înscrişi în buletinele de analiză şi în certificatele de calitate.

Denaturarea produselor constă în fabricarea şi comercializarea unor produse ale căror caracteristici nu corespund valorilor prescrise şi nu sunt în concordanţă cu preţul. În categoria denaturării produselor se încadrează următoarele:

· Modificarea reţetei de fabricaţie care constă de regulă în diminuarea proporţiei unor componenţi valoroşi şi costisitori în favoarea unora mai ieftini, cu scăderea nivelului calităţii. Modificarea reţetei de fabricaţie a unui produs omologat fără o bază legală se sancţionează conform legii.

· Abaterea de la tehnologia de fabricaţie constă în modificarea modului în care se execută unele faze tehnologice sau chiar în renunţarea la unele faze, ceea ce are implicaţii negative asupra calităţii produselor.

· Falsificarea produselor este modificarea valorii de întrebuinţare a unui produs în scop fraudulos. Sunt frecvente falsificările prin fabricarea produselor din alte materii prime, de regulă de calitate inferioară, faţă de cele prescrise, prin înlocuirea unor componenţi valoroşi cu substanţe inactive sau chiar dăunătoare, prin extragerea unor componente naturale ale unui produs. Problema falsurilor şi a decelării lor se va discuta într-un capitol separat.

Înlocuirea unor produse este, în acest context, prezentarea unor produse sintetice drept produse naturale în vederea obţinerii unor profituri necuvenite ca urmare a diferenţei de preţ.

Deprecierea calitativă a produselor poate fi totală, când produsul trebuie scos din uz, sau parţială, când produsul se poate utiliza, dar mai puţin eficient decât în starea initială. Deprecierea se poate produce în oricare din etapele circuitului tehnic al produsului, începând cu fabricaţia şi până la cumpărător, dar transportul şi depozitarea sunt etapele care produc cele mai frecvente deprecieri calitative ale produselor.

Litigiile privind pierderile în circuitul tehnic pot să fie urmare a unor scăderi ale masei produselor datorită modificărilor unor parametri ca umiditatea şi temperatura, a altor perisabilităţi, sau pot să fie cauzate de creşterea procentului de produs necorespunzător peste limitele admise.

Localizarea sursei litigiului

Localizarea sursei litigiului se face ţinând cont de etapele pe care le parcurge marfa în circuitul tehnic.

Livrarea produselor poate fi sursă de litigiu ca urmare a livrării unor produse necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, a livrării altor sortimente decât cele contractate, a livrării unor loturi eterogene provenite din sarje diferite şi a livrării produselor fără documente legale.

Un caz special îl constituie livrările în comerţul internaţional prin faptul că aceste livrări se supun, pe lângă condiţiile contractuale şi condiţiilor legislative internaţionale şi din ţara de destinaţie, precum şi cutumelor cu putere de lege de pe tot traseul tehnico- economic al produsului. De asemenea, transportul pe mari distanţe, în condiţii grele, care pun probleme în privinţa asumării şi transferului de responsabilitate, constituie o problemă specială în caz de litigiu.

Transportul poate produce vicieri ale produselor prin utilizarea unor mijloace de transport sau a unor ambalaje de transport necorespunzătoare, prin manipularea neadecvată a produselor şi prin eterogenitatea calitativă a loturilor de marfă.

Legat de transporturi, o sursă de litigii o poate constitui deplasarea pe rute ocolitoare, cu mărirea traseului de parcurs.

Recepţia produselor este etapa în care pot apare cele mai multe litigii. Aceste litigii se referă fie la chiar modul în care s-a făcut verificarea în scopul recepţiei, fie, cel mai adesea, la degradări care au apărut în etape premergătoare recepţiei, puse în evidenţă la recepţie. Astfel de surse de litigii sunt:

· neconcordanţa dintre sortimentul contractat şi atestat documentar şi sortimentul real supus recepţiei;

· neconcordanţa dintre calitatea contractată şi calitatea reală a lotului de marfă;

· neconcordanţa dintre procedeele de verificare a calităţii utilizate de furnizor şi cumpărător;

· eterogenitatea calitativă a loturilor de marfă.

Depozitarea poate să genereze degradări calitative ale mărfurilor dacă nu sunt respectate regulile privind manipularea, amplasarea ori condiţiile de păstrare impuse diverselor categorii de mărfuri. Modul de urmărire a respectării acestor reguli diferă în funcţie de locul depozitului în circuitul tehnic al mărfii.

Depozitele comerţului cu ridicata trebuie să asigure condiţii care să permită menţinerea proprietăţilor produsului cât mai aproape de cele iniţiale. Este necesar ca periodic să se controleze proprietăţile labile ale loturilor de produse pentru ca să se poată interveni dacă e necesar pentru prevenirea deteriorărilor. Dacă beneficiarul organizează incorect păstrarea mărfurilor, ori nu poate dovedi că a respectat condiţiile prescrise pentru păstrare, sau nu respectă obligaţiile care-i revin legat de condiţiile de garanţie, el răspunde pentru eventualele degradări ale mărfii.

Depozitele comerţului cu amănuntul servesc pentru a păstra pentru perioade relativ scurte, în condiţii de obicei greu de dirijat, fluctuante, cu posibilităţi minime de verificare a calităţii mărfurilor la primirea în depozit. În schimb, în comerţul cu amănuntul are loc o examinare a fiecărei unităţi de produs de către vânzător şi de către cumpărător, examinare care scoate la iveală aproape toate viciile aparente.

Cele mai frecvente expertize merceologice care privesc circuitul tehnico-economic al mărfurilor se referă la recepţia, păstrarea, depozitarea şi transportul produselor. Efectuarea expertizelor în aceste domenii urmează metodologia generală care se va prezenta în continuare, dar prezintă şi unele particularităţi specifice activităţilor respective, legislaţiei, normativelor şi tehnicilor domeniului, particularităţi care se vor prezenta într-un capitol separat.

Back to Top