Tehnologia derularii emisiunii de constituire

Introducere

Din lege:

Actiunile si orice alte valori mobiliare care pot fi convertite sau care ofera dreptul de a cumpara sau de a vinde actiuni pot fi emise doar de societatile pe actiuni.

Operaţiunile de bursă vizează, in principal, negocierea valorilor mobiliare (vanzări/cumpărări). După termenul de negociere şi unele particularităţi ale convenţiei de vanzare/cumpărare, operaţiunile de bursă pot fi: la vedere şi la termen, din care ultimele pot fi la termen ferm sau la termen condiţionat; dintre operaţiunile de bursă la termen condiţionat cele mai răspandite sunt opţiunile. Intr-o operaţiune de bursă se intalnesc de regulă trei participanţi: vanzătorul titlului, cumpărătorul titlului şi agentul de bursă (atat in sensul brockerului agent, cat şi al brockerului specialist). In anumite condiţii agentul de bursă se poate afla pe poziţia de vanzător sau de cumpărător, adică acţionează in nume propriu.

Necesităţile de existenţă ale individului, ca şi cele de existenţă şi funcţionare ale grupurilor sociale şi ale societăţii in ansamblul ei sunt satisfăcute in economia de piaţă, intr-o măsură covarşitoare şi de o manieră quasigenerală, pe baza cererii şi ofertei. Un gen de necesităţi il reprezintă nevoia de bani, in particular de capital. Nevoia de bani este determinată de consum, in cazul populaţiei, şi de dorinţa de a iniţia sau continua o afacere, in cazul intreprinzătorilor, situaţie in care se vorbeşte de nevoia de capital.

Pieţele de capital sunt specializate în domeniul tranzacţiilor cu active financiare pe termen mediu şi lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate în principal de acţiuni şi obligaţiuni. Pe piaţa de capital apare o relaţie directă între posesorul de fonduri (investitorul) şi cel aflat în căutare de resurse financiare şi care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie. În literatura de specialitate, se folosesc de către unii autori noţiuni diferite pentru a descrie structura pieţei. Spre exemplu, în literatura franceză, în locul noţiunii de piaţă financiară se foloseşte cea de piaţă a capitalurilor, aceasta incluzând piaţa creditului, piaţa valorilor mobiliare (numită în acest caz piaţă financiară) şi piaţa monetară. Piaţa de capital este structurată în două segmente diferite, dar interdependente: piaţa primară şi piaţa secundară.

Operaţiunile RM - cunoscute anterior sub denumirea de tranzacţii la termen (fr. à terme) - se încheie la o bursă într-o anumită zi, urmînd a fi executate (lichidate) la o dată fixă în fiecare lună, numită ziua lichidării.

Subcategories

Back to Top