Geoeconomia este considerată, pe drept cuvant, „cheia” cunoaşterii lumii contemporane in pragul sec. 21 şi a apărut ca un nou curent in ştiinţa economică şi geografică la finele sec. XX. Baza acestei ştiinţe o constituie geopolitica. Analiza interacţiunilor economice şi geopolitice dintre regiunile şi ţările lumii permit de a concluziona că avem o situaţie principal nouă, asistăm la o restructurare globală a sistemului economic mondial. Etapa postindustrială a generat formarea in lume a unor noi sisteme geoeconomice in lume.

In esenţă, geoeconomia constituie o geopolitică economică contemporană ce are drept scop lichidarea diferenţierelor dintre politica internă şi externă, dintre hotarele naţionale, politice şi economice. Geoeconomia analizează politica şi economia intr-o stransă interacţiune cu caracteristicele mediului geografic. Deci această ştiinţă, tratează nu numai factorul spaţial, dar şi factorul ce ţine de asigurarea ramurilor economiei cu resurse naturale şi economice.

In condiţiile economiei de piaţă in pregătirea tinerilor economişti accentual principal tehnic să fie pus pe disciplinile ce studiază politicile şi strategiile geoeconomice ce ar pute asigura o sporire a competitivităţii statelor. Căderea lumii bipolare a demonstrat clar că parametrul determinat al ordinii mondiale este economia. Iar sistemele geoeconomice sunt subiecte supranaţionale ale economiei şi politicii mondiale ce a asigura la randul lor o stabilitate economică a economiilor naţionale. Cursul de prelegeri la Geoeconomie destinat studenţilor economişti include analiza bazelor teoretice ale acestei ştiinţe, structura geospaţială şi geoeconomică a lumii contemporane, trăsăturile de bază ale marilor spaţii geoeconomice ale Terrei.

Se analizează la fel, conţinutul geoeconomic al spaţiului determinat de strudturile teritorial – economice (ZEL), transformările geoeconomice ale sectoarelor economiei mondiale (primar, secundar şi terţiar). O temă aparte este cansacrată situaţiei geoeconomice din Republica Moldova.

Obiectul de studiu al geoeconomiei.

Actualmente trăim intr-o lume, care se modifică foarte dinamic. Mai multe fenomene şi procese din societate, actuale cu cateva decenii in urmă in prezent şi-au pierdut din actualitate. Pe parcursul dezvoltării societăţii se modifică esenţial şi conţinutul ştiinţelor socio-economice, apar noi direcţii de cercetare care corespund cerinţelor moderne. Pentru viitorul economist este necesar de a cunoaşte nu numai specialitatea sa ingustă din ciclul ştiinţelor economice, dar şi alte ştiinţe inrudite cu ele.

Una din aceste ştiinţe este Geoeconomia, care in prezent joacă un rol tot mai mare in formarea unei concepţii economice şi in promovarea politicilor şi strategiilor geoeconomice ale statelor lumii, care tot mai mult devin integrate intre ele.

Geoeconomia , pe drept cuvant, este considerată „cheia„ cunoaşterii lumii in pragul sec. XXI şi a apărut ca un nou curent in ştiinţa geografică la finele sec. XX. Această ştiinţă s-a dezvoltat mai intens in SUA după cel de-al 2-lea război mondial, unde a avut loc transferarea principalului centru mondial economic şi politic al lumii.

Geoeconomia , ca ştiinţă a apărut şi s-a dezvoltat la intersecţia cu alte ştiinţe, precum sunt:

Economia ( din greacă – oikonomia ) – ce inseamnă iscusinţa de a gospodări; această ştiinţă constituie o activitate fundamentală a societăţii desfăşurată in scopul satesfacerii necesităţilor umane in bunuri materiale şi servicii. Economia studiază astfel de categorii precum sunt, eficienţa producţiei, cheltuielile de producţie, costul producţiei, metodele de dirijare a ei etc.

Geografia economică şi umană , care la fel studiază activitatea umană, raporturile economice, dar spre deosebire de economie ea studiază aceste fenomene in altă manieră şi anume in raport cu mediul inconjurător şi, totodată, sub aspect spaţial (regional), adică abordează principiile de amplasare a ramurilor producerii şi consumului de bunuri materiale. Geografia politică (compartiment al geografiei economice) studiază harta politică a lumii, evoluţia formării teritoriului statelor, a frontierelor, poziţia politico – geografică (geopolitica) a statelor şi regiunilor lumii.

In baza geografiei politice a apărut o nouă ştiinţă numită Geopolitica, care a fost considerată de către filozoful german Karl Haushofer ca o raţiune geografică a statului. Prin „raţiune geografică” se subinţelege nu numai factorii geografici, dar şi cei politici, adică interesele politice a ţărilor vis - a - vis de anumite teritorii.

In Germania fascistă pană la cel de al 2-lea război mondial şi in fosta URSS in strategiile lor geopolitice drept scop major a fost dată prioritate a factorului de forţă in extinderea "spaţiului vital". După cel de al 2-lea război mondial, conceptul de geopolitică germană a fost preluat de SUA, insă fiind inlocuită noţiunea de "spaţiu vital" cu noţiunea de "zonă de interes vital" prin care se propune calea spre dominaţie mondială prin mijlocirea metodelor economice de prosperare şi a valorilor democraţiei. Drept suport al Geoeconomiei au servit şi alte ştiinţe : filozofia , istoria, istoria economică ş.a.

Geoeconomia a apărut şi s-a dezvoltat ca o ştiinţă de sinestătătoare datorită următoarelor imprejurări:

  • S-a intensificat procesul de diviziune geografică a muncii dintre state şi regiunile lumii.

  • S-a aprofundat interdependenţa sistemelor economice ale lumii, a economiilor naţionale şi a agenţilor economici.

  • Criteriul de bază al potenţialului economic a devenit capacitatea de adoptare la competiţia tehnico-economică. Geoeconomia, in acest sens, este chemată să analizeze configuraţia schimbărilor legate de acest criteriu.

  • Se aprofundează dependenţa reciprocă a statelor in diferite sfere : comerţ, investiţii,mişcare a capitalului, a tehnologiilor, a forţei de muncă etc.

  • Are loc integrarea statelor in spaţii economice mari, creandu-se sisteme economice comune.

  • La sfarşitul sec. XX se extind aşa evenimente ca trasparenţa frontierilor naţionale, deminuarea rolului statului in dezvoltarea economică, sporirea rolului companiilor transnaţionale in dezvoltarea şi amplasarea teritorială a ramurilor economiei mondiale.

  • Destrămarea lagărului socialist, a schimbat idiologia de demaraj politic şi de blocuri politice. Criteriile de bază in extinderea dezvoltării economiei devin capacitatea de adoptare la noile condiţii economice şi creşterea competitivităţii tehnico-economice a agenţilor economici.

Referitor la conţinutul Geoeconomiei ca ştiinţă există mai multe interpretări . Din denumirea acestei ştiinţe reiese, că Geoeconomia studiază legătura dintre activitatea umană (homo economicus ) şi spaţiul geografic şi influenţa factorului spaţial asupra sferei de producere şi distribuire a bunurilor materiale şi spirituale. Intr-o altă definiţie se constată că Geoeconomia este ştiinţa despre strategia economică a statului in atingerea unui nivel inalt de dezvoltare economică, atat la scara mondială, cat şi regională. Scopul suprem al strategiei geoeconomice constă in obţinerea unei dominanţe regionale sau mondiale pe cale economică .

In alt sens, geoeconomia este definită ca ştiinţa ce studiază lupta concurenţională dintre subiecţii Geoeconomici de diferit rang (economii naţionale, corporaţii naţionale şi transnaţionale, bănci etc.) in vederea valorificării şi utilizării resurselor naturale şi economice.

Un mare aport in definirea Geoeconomiei ca ştiinţă a adus-o Edward N. Luttwark (istoric american), introducand termenul de Geoeconomie. El afirmă că Geoeconomia studiază politica şi strategia utilizată de subiecţii geoeconomici pentru a-şi spori capacitatea lor concurenţională. Premisa de la care pleacă E.Luttwark constă in reducerea importanţei puterii militare in afacerile internaţionale după depăşirea " războiului rece ". Conform opiniei sale metodele comerciale aplicate in promovarea strategiilor economice in viitor vor inlocui pe cele militare. Geoeconomia porneşte de la premisa, că spaţiul economic şi piaţa nu mai corespund limitelor teritoriului statal, iar spaţiul economic mondial nu mai este delimitat de hotarele naţionale, dar mai mult de hotarele geoeconomice. Dezvoltarea statelor naţionale depinde in mare măsură, de gradul de participare la competiţia internaţională şi de integrarea in sistemul economic mondial.

Metodele de cercetare şi obiectivele geoeconomiei ca ştiinţă.

Metodele de cercetare in domeniul Geoeconomiei se suprapun in mare măsură cu cele aplicate in ştiinţele geografice şi economice. Dintre cele mai importante menţionăm următoarele:

  • Metoda geostatistică – care se bazează pe analiza datelor statistice naţionale şi internaţionale referitor la dezvoltarea economiei mondiale, asigurarea cu resursenaturale şi umane a diferitor spaţii geoeconomice.

  • Metoda de analiză sistemică a spaţiilor geoeconomice , care se bazează pe prelucrarea materialelor statistice prin diverse metode de calcul.

  • Metoda istorică de cercetare, se aplică pentru a restabili evoluţia fenomenelor cu caracter economic, geoeconomic, demografic, istoric şi politic şi a le compara cu celede la etapa actuală. Abordarea istorică a fenomenelor geoeconomice este determinată de rolul ei in determinarea căilor dezvoltării in perspectivă a acestor fenomene. Metoda dată de cercetare a fost folosită pentru prima dată in studiile geografice de către K. Ritter, iar in a doua jumătate a sec. al XIX-lea a fost aplicată pe larg in domeniul Geografiei economice de către istoricul şi geograful rus Constantin Arseniev. Rezultatele aplicării metodei istorice de cercetare au o importanţă practică, deoarece ele servesc drept bază de elaborare a diferitelor proiecte de perspectivă in diferite spaţii geoeconomice.

  • Metoda balanţei . Ea acordă posibilitatea de a analiza coraportul dintre ramurileproducătoare de bunuri materiale şi cele de consum, raportul dintre prezenţa resursele energetice şi consumul lor (balanţa energetică), proporţiile dintre indicatorii economici şi demografici, dintre diferite ţări, regiuni şi spaţii geoeconomice mari.

  • - Metoda statistico - matematică de analiză a fenomenelor economice, sociale şi de mediu. La ora actuală este necesar de a prelucra un volum tot mai mare de indicatori socio – economici din diferite spaţii geoeconomice, care determină evoluţia ramurilor economiilor naţionale şi internaţionale de elaborare a diferitelor programe de dezvoltare. Lucrul acesta poate fi soluţionat numai prin utilizarea pe larg a metodelor matematice şi a tehnicii de calcul.

Geoeconomia ca ştiinţă joacă un rol mare in societate, deoarece ea este nemijlocit legată de realizarea multor probleme cu caracter practic al statului respectiv. La ora actuală şi pe viitor ea se bazează pe necesitatea de a contribui la realizarea următoarelor obiective:

  • Scopul major geoeconomic şi geopolitic al fiecărui stat este de a deţine control asupra resurselor principale, a căilor de transport maritim şi a poziţiilor geografice "cheie", atat pe apă, cat şi pe uscat.

  • Elaborarea strategiilor de dezvoltare a economiilor naţionale şi căutarea posibilităţilor folosirii tuturor inovaţiilor progresului tehnico-ştiinţific şi a tehnologiilor noi elaborate in diferite state ale lumii.

  • Elaborarea unei geopolitici statale de participare a fiecărei ţări in toate structurile internaţionale posibile cu scopul de a promova interesele naţionale in aceste structuri.

  • Promovarea luptei concurenţionale pentru controlul resurselor, coridoarelor de transport , pieţelor de desfacere, "poziţiilor cheie" pe uscat şi pe mare.

  • Aplicarea unor strategii geoeconomice specifice, care ar permite intărirea securităţii economice in condiţiile concurenţei dintre subiecţii (agenţii) geoeconomici.

  • Lupta impotriva economiei criminale (subterane), care constă in scoaterea capitalului din ţară, neplata impozitelor către stat, spălarea banilor şi altor fenomene negative, care diminuează securitatea statului şi autoritatea lui in organismele internaţionale.

  • Reflectarea noilor calităţi ale proceselor economice in condiţiile integrării economice, atat la nivel internaţional, cat şi la cel regional.

  • Elaborarea mecanismelor de dirijare şi atenuare a influenţei crizelor şi conflictelor geoeconomice.

Evoluţia concepţiilor geoeconomice in viziunea diferitor şcoli ştiinţifice.

Apariţia Geoeconomiei ca ştiinţă este răspunsul la multe probleme pe care le inaintează societatea la etapa contemporană. Ştiinţa este pusă intotdeauna in situaţia necesităţii de a căuta noi concepţii bine argumentate in conformitate cu cerinţele actuale ale societăţii. Această situaţie este dictată atat de problemele ştiinţifice, cat şi de cerinţele activităţilor practice şi anume de necesitatea:

  • De a explica transformările esenţiale geoeconomice de la finele sec. XX şi trasarea noilor strategii de dezvoltare economice la inceputul sec. XXI, care să reflecte noua conjunctură economică şi politică.

  • De a conştientiza dezvoltarea mondială drept un proces care necesită selectarea şi aplicarea strategiilor dezvoltării economiilor naţionale in contextul procesului de regionalizare şi globalizare.

  • De a promova noi concepte de dezvoltare, care să ţină cont de noile tendinţe dedezvoltare geoeconomică, precum sunt transparenţa frontierelor, minimalizarea rolului statului, creşterea rolului companiilor in sectoarele economiei mondiale.

Incă la inceputul constituirii sale ca ştiinţă Geoeconomia a fost definită de către E. Lutt-Wark, fiind introdus şi termenul de Geoeconomie. Un concept ştiinţific mai amplu referitor la geoeconomie a fost formulat de către economistul german, profesor universitar Freiderieh List (1789-1846), care este numit părintele Geoeconomiei. El a fost un oponent dur al conceptului "Ordinii naţionale" propus de A. Smit. F. List menţiona, că statului ii revine un rol deosebit in asigurarea dezvoltării economice. In lucrarea sa "Sistemul naţional al economiei politice" formulează teoria forţelor de producere, in care principala forţă productivă este considerată industria. Iar componenta principală a forţelor de producere este capitalul uman. F. List menţiona in lucrările sale că oricat de harnici, de economi, de inventivi, inteligenţi nu vor fi indivizii, fără o unitate naţională, fără o diviziune a muncii şi fără cooperarea forţelor de producţie in cadrul unei naţiuni, ea nu va atinge niciodată un nivel inalt de bunăstare şi putere şi nu-şi va asigura posesiunea durabilă a bunurilor ei materiale şi spirituale. Un alt concept expus de către F. List este cel referitor la "autarhia marilor spaţii", care este definită drept unitate economică de sinestătătoare, in care legăturile economice interne şi schimbul de mărfuri face ca aceste spaţii să poarte un caracter unitar. Autarhia ca concept constituie o strategie geoeconomică care constă in crearea unor sisteme economice de tip inchis şi ruperea relaţiilor economice externe, fapt ce duce spre izolare.

Un mare aport in dezvoltarea conceptelor geoeconomice au adus savanţii economişti americani din principalele centre universitare. Unul dintre aceşti savanţi a fost John Galbraith. In lucrările sale ce promovează ideea că succesele economice ale occidentului se datoresc, in primul rind, nivelului inalt de viaţă al populaţiei. Iar deciziile in dezvoltarea industriei contemporane trebuie să se bazeze pe cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice speciale, pe informaţii şi experienţă, pe instruirea şi intuiţia profesională a mai multor persoane.

Savanţii economişti americani au pus bazele dezvoltării geopoliticii, dar totodată acordand o atenţie prioritară principiilor geoeconomice. Ei au lansat teoria numită"Spaţiile de interes vital", care a fost ca o prelungire a teoriei savanţilor germani numită " spaţiile vitale". Teoria dată a fost promovată de către Germania fascistă in dezlănţuirea celui de al doilea război mondial, fiind drept motiv de extindere prin forţă a spaţiului vital.

Un alt economist american, care a adus un mare aport in dezvoltarea concepţiilor geoeconomice a fost Piter Dracher (Draker), căruia ii aparţin lucrările : „Viitorul omului industrial” (1946), „Revoluţia invizibilă” (1976), „Societatea postindustrială” (1993), ş.a. Autorul consideră că o prioritate mare in promovarea politicii geoeconomice a statelor dezvoltate o are numărul mare de specialişti inalt calificaţi. Aplicand acest principiu la perioada in care trăim putem constata că neglijarea susţinerii invăţămantului superior şi finanţării cercetărilor ştiinţifice, tipică statelor ex-sovietice, prezintă un pericol nu numai pentru viitorul statelor respective, dar şi pentru intreaga omenire.

Un alt savant american Lester Karl Turou, specialist in domeniul economiei mondiale consideră, că dacă la sfirşitul sec. XIX sistemele economice locale au fost inlocuite cu cele naţionale, apoi la sfarşitul sec. XX in locul acestora vine economia globală. In lucrarea sa intitulată "Investiţiile in capitalul uman" (1970) se menţionează că in cazul globalizării veniturile ţării respective vor fi in raport cu gradul de integrare in economia globală. In acest context savanţii contemporani consideră că resursele strategice ale sec. XXI vor deveni cunoştinţele omului şi capacitatea de a le folosi in binele societăţii.

In afară de şcoala germană şi americană a gandirii economice in domeniul economiei politice trebuie de evidenţiat şi şcoala franceză. Renumitul savant francez, istoricul Fernan Brodel (1902-1985) in baza noţiunii de "autarhia spaţiilor mari" a introdus noţiunea de "lume economică" (in sensul de "spaţiul economic"), care este considerată o lume unică ce se caracterizează printr-o unitate economică unită printrun schimb comercial. Drept exemplu poate servi "Lumea economică" din regiunea riverană Mării Mediterane. In lucrarea altui savant francez Jac Attali numită "Linia Orizontului" este expus conceptul geoeconomic, cu privire la contrastele spaţiilor geoeconomice. Autorul afirmă că lumea contemporană, in care predomină valorile libere, relaţiile de piaţă şi tehnologiile informaţionale, se formează in baza principiilor geoeconomice. Conform acestui concept la etapa actuală viaţa economică a lumii se roteşte in jurul a 3 centre (nuclee) mari numite spaţii geoeconomice, sau zone industrial – financiare, şi anume America de Nord, Europa Unită, şi Asia – Pacific.

In fosta URSS geopolitica ca disciplină ştiinţifică era strict interzisă, fiind inlocuită la practică de o politică dictactorială de tip stalinist promovată de către conducerea Partidului Comunist. Spre deosebire de geopolitică, geoeconomia in URSS nici nu exista. In Rusia contemporană (după anii 1990) există un interes major vis – a vis de problemele geoeconomice actuale. Savanţii şcolii ruse E. Kocetov şi V. Dergaciov au formulat conceptul despre spaţiile geoeconomice conform criteriului de creare a unor condiţii mai favorabile de formare şi redistribuire a veniturilor la nivel global. Geoeconomia şcolii ruse se bazează pe aşa numita „balanţa intereselor geostrategice”. Savantul rus E. Kocetov a expus conceptul referitor la unitatea sistemului economic mondial, care s-a consolidat in baza a 3 procese:

  • Internaţionalizării, adică interacţiunea economiilor naţionale prin prizma pieţei mondiale;

  • Mondializării, care presupune legături integraţioniste de reproducere a bunurilor materiale;

  • Globalizării, care presupune interacţiunea economiei globale cu geoecologia.

Concepţii şi strategii geoeconomice in perioada actuală.

Datorită studiilor efectuate in domeniul Geoeconomiei in cadrul diferitor şcoli ştiinţifice, la ora actuală s-au conturat anumite strategii şi concepţii geoeconomice. Amintim că, Geoeconomia este ştiinţa care prin obiectul său de studiu joacă un rol important in apărarea interesului naţional al securităţii economice a statelor, şi a interesului intregii economii naţionale in cea globală.

Sub noţiunea de strategie de dezvoltare se subinţelege un ansamblu de decizii, care urmează a fi luate in scopul realizării obiectivelor urmărite. In aşa fel strategia reprezintă modul in care un subiect geoeconomic urmăreşte să-şi atingă scopul, ţinind cont de resursele disponibile şi factorul de mediu, cel economic şi politic. Strategia este un plan de gindire, de planificare a activităţilor şi acţiunilor viitoare şi urmăreşte scopul să răspundă la intrebarea: Ce trebuie de făcut şi cum trebuie de făcut?

In prezent se pot evidenţia cateva elemente distinctive ale strategiei geoeconomice, cum ar fi:

  • integrarea economică;

  • democratizarea tuturor sferelor de activitate ale statului;

  • liberalizarea economiei;

  • participarea activă la diviziunea internaţională a muncii;

  • intensificarea procesului de privatizare a economiei pentru statele socialiste, care mai există.

Una dintre strategiile geoeconomice de bază la ora actuală este cea care vizează activitatea schimburilor comerciale dintre naţiuni, care reprezintă relaţia "liberalism - protecţionism"

Liberalismul presupune dezvoltarea comerţului internaţional fără restricţii din partea statului. Insă comerţul liber nu există in formă clasică, dar capătă alte forme, cum ar fi zona liberului schimb, uniuni vamale, pieţe comune , uniuni economice, porturi maritime libere, uniuni comerciale, zone economice libere.

Protecţionismul este un concept geoeconomic, care presupune implicarea statului in efectuarea comerţului exterior printr-un set de măsuri ce vizează protecţia pieţii naţionale de concurenţii străini. Protecţionismul a coincis cu etapa de stabilitate economică a statelor lumii şi de acumulare a capitalului, măsură impusă de a susţine economia naţională.

Atat adepţii liberalismului (LS), cat şi a protecţionismului (P) aduc argumente Pro-LS sau Pro-P.

Avantajele liberalismului sunt:

  • reducerea preţurilor la o gamă mare de mărfuri, servicii şi corespunzător diminuarea inflaţiei.

  • specializarea economiilor naţionale conform avantajelor ce permit utilizarea mai eficientă a resurselor;

  • extinderea pieţii;

Avantajele protecţionismului sunt:

  • surse de venit in buget;

  • protejarea producătorului autohton;

  • argumente de ordin social, care vor putea reglementa procesul migraţiei ilegale a populaţiei;

In concluzie putem menţiona că LS e mai potrivit doar in interiorul grupărilor regionale, dotate cu pieţe comune pentru ţări cu nivel avansat de dezvoltare, iar protecţionismul este mai potrivit la fazele iniţiale de dezvoltare a statelor.

In ultimele decenii pe avascena geopolitică a lumii se impune tot mai mult Concepţia noii ordini mondiale, care are obiecte de studiu formele şi mijloacele de soluţionare a problemelor globale ale omenirii, legate de pericolul unui război termonuclear, a unor catastrofe ecologice, epuizării unor resurse naturale, pericolul exploziilor demografice, disproporţiile in nivelul de dezvoltarea intre georegiunile mari ale Terrei - Nordul bogat şi Sudul sărac. La discuţia acestor probleme cu caracter global participă activ multe organizaţii nonguvernamentale, precum sunt Asociaţia Statelor ONU, Fondul Stănli, Clubul de la Roma, Grupul de la Paris.

In discuţia acestor strategii globale au apărut 2 curente:

  • Futuriştii, care se preocupă de prognozarea viitorului omenirii;

  • Globaliştii, care propun acţiuni de a participa in shimbarea formării viitorului.

Adepţii acestui concept reiese din postulatul, că dacă lumea este unică, atunci este necesar de a elabora un model ce ar reflecta procesele globale, ca un tot intreg. Pană in prezent au fost elaborate peste 20 de modele, dar au primit o rezonanţă mai mare cateva din ele:

  • "Limita dezvoltării" (autor D. Medouz).

  • "Modelul integrat al lumii"(autor Mecarovici-Pestel)

  • "Dinamica mondială"(autor D. Forester)

Insă in literatura geoeconomică actuală incă nu există o părere unică a "modelului global". In unul din modelele Clubului de la Roma intitulat "Restructurarea ordinii mondiale" se promovează ideea că existenţa unui sistem mondial necesită o restructurare fundamentală şi crearea unei noi ordini internaţionale, sociale şi economice a lumii. Scopul major al acestei restructurări trebuie să fie atingerea unei bunăstări a tuturor cetăţenilor globului. In concluzie la tema expusă menţionăm, că a rămas in istorie conceptul economiei politice bazat pe ideologia comunistă despre impărţirea lumii in 3 grupe de state: capitaliste, socialiste şi subdezvoltate. Astăzi economia mondială şi respectiv a statelor lumii care devine tot mai integrată se află in căutarea unei noi configuraţii geospaţiale. Este acceptată tot mai mult ideea impărţirii lumii, intre Vest şi Est, Nord şi Sud. Tot mai mult se consolidează cele 3 mari spaţii Geoeconomice bine conturate: America de Nord, Europa de Vest şi Asia-Pacific. De politica geoeconomică promovată de către statele din aceste zone, de relaţiile stabilite intre ele va depinde soarta intregii omeniri, atat in prezent, cat şi in viitorul mai indepărtat. Rămane, ca voi viitorii economişti, specialişti in diferite domenii socioeconomice, să participaţi activ la realizarea obiectivelor geoeconomice şi la rezolvarea problemelor respective, atat cele cu caracter global, naţional, cat şi local.

Back to Top