Spre deosebire de organizaţiile interguvernamentale, organizaţiile internaţionale neguvernamentale (ONG) „se prezintă ca grupuri private formate din persoane fizice şi morale aparţinand unor ţări diferite şi care se grupează pentru a urmări anumite obiective”.28 ONG-urile sunt considerate organizaţii non-profit.

Meritul de a fi efectuat prima cercetare empirică, multinaţională şi comparativă asupra sectorului nonprofit revine Universităţii Johns Hopkins, din Statele Unite ale Americii. Prima fază a acestui proiect, iniţiat in anul 1990, a cuprins douăsprezece ţări - S.U.A., Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Ungaria, Japonia, Brazilia, Ghana, Egipt, Thailanda şi India - şi s-a incheiat in anul 1995, iar cea de-a doua fază s-a incheiat in anul 1999 şi a inclus şi Romania. Potrivit cercetătorilor implicaţi in elaborarea acestui proiect şi anume Lester M. Salamon şi Helmut K. Anheler3, o organizaţie, pentru a fi considerată ca aparţinand sectorului nonprofit, trebuie să indeplinească, in principal, următoarele caracteristici:

  • să fie formal constituită; organizaţia trebuie să facă dovada unei anumite capabilităţi organizaţional - instituţionale, precum şi anumitor reguli de funcţionare, trebuie să organizeze regulat intalniri, să elaboreze şi să respecte anumite proceduri in activitatea pe care o desfăşoară ; inscrierea organizaţiei ca persoană juridică nu este imperativă pentru respectarea acestui criteriu;

  • să fie privată; organizaţia trebuie să fie instituţional separată de administraţia publică; aceasta nu exclude primirea de fonduri de la bugetul statului; sunt considerate private şi organizaţiile in ale căror structuri de conducere sunt prezenţi reprezentanţi ai administraţiei publice;

  • să respecte criteriul nondistribuţiei profitului; organizaţia poate genera profituri din activităţile sale, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci doar pot fi folosite pentru atingerea obiectivelor declarate;

  • să fie autonomă; organizaţia trebuie să işi stabilească obiective, proceduri interne proprii de control asupra activităţii desfăşurate; in acelaşi timp, activitatea organizaţiei nu trebuie să se subordoneze nici unei alte instituţii publice sau private;

  • să fie voluntară; organizaţia trebuie să promoveze voluntariatul şi să se bazeze pe acţiuni voluntare in activitatea pe care o desfăşoară. Atributul "voluntar" are două sensuri diferite, in mare măsură corelabile:

a) pe de o parte, organizaţia este voluntară dacă recrutează, instruieşte şi implică voluntari in activităţile ei. Prin activitate voluntară inţelegem şi neretribuirea membrilor consiliului de administraţie şi a staff-ului organizaţiei;

b) organizaţia este voluntară dacă işi recrutează membri numai pe baza unei opţiuni voluntare, individuale. Unele organizaţii condiţionează anumite servicii, dobandirea unui anumit statut sau, in unele cazuri, exercitarea unei profesii de inscriere prealabilă in organizaţiile respective. Acele organizaţii care au inscrise astfel de prevederi in statut nu sunt considerate voluntare şi, ca atare, nu pot fi incluse in sectorul nonprofit.

  • să fie nemisionară; organizaţia trebuie să nu aibă ca scop prozelitismul; organizaţiile cu caracter religios, dar care şi-au definit alte scopuri (protecţia socială, caritabilă) sunt incluse in sectorul nonprofit;

  • să fie apolitică; organizaţia nu trebuie să fie implicată direct in promovarea sau susţinerea candidaţilor pentru alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale; poate desfăşura activităţi specifice (lobby, advocacy) cu scopul influenţării politicii publice .

O organizaţie neguvernamentală reprezintă acea organizaţie ce nu se află sub tutela guvernului (serviciu public sau forţă armată) şi nu aparţine nici mediului de afaceri. Activitatea ONG-urilor se desfăşoară, in primul rand, in cadrul statelor, dar imbracă, totodată, şi o dimensiune transnaţională, atat prin legăturile pe care le stabilesc cu grupările naţionale analoage, cat şi prin interferenţa lor cu alte societăţi/organizaţii statale.Totodată, ONG-urile se inscriu intr-un cadru internaţional mai clasic şi prin dezvoltarea de relaţii cu organizaţii interguvernamentale. Unele ONG-uri sunt foarte cunoscute, activitatea lor fiind publică sau puternic mediatizată (Ex: Amnesty International, Greenpeace sau Medicins du monde), iar altele sunt mai discrete şi se raportează la acţiuni mai specializate din domeniile ştiinţific sau sportiv. In prezent, asistăm la o adevărată emergenţă a organizaţiilor neguvernamentale pe scena dezvoltării. Aceste organizaţii au o dublă perspectivă :

  • internă, in sensul că, in comparaţie cu statele, ele nu beneficiază de nici o personalitate juridică internaţională, exercită activităţile lor sub imperiul dreptului naţional al statului unde se află sediul organizaţiei şi se consideră a fi o asociaţie dotată cu personalitate morală de drept privat ;

  • internaţională , in sensul că ele se situează in continuarea organizaţiilor internaţionale guvernamentale . In Sistemul Naţiunilor Unite, ONG pot dispune, in conformitate cu art. 71 din Carta ONU, de statutul de consultant in chestiuni relevante pentru activitatea Consiliului Economic şi Social (ECOSOC).

ONG-urile sunt cea mai clară manifestare a ceea ce s-a numit "societatea civilă", adică sfera in care mişcările sociale se auto-organizează in jurul unor obiective, criterii şi interese tematice. ONG-urile au adus un plus de cunoaştere şi de informare in cadrul proceselor de luare a deciziilor, au adus in discuţia Naţiunilor Unite noi probleme şi subiecte pentru care au propus şi soluţii viabile in zonele ce constituiau principalii actori sociali; şi-au adus contribuţia la realizarea consensului social in vederea rezolvării problemelor aflate pe agenda globală, termenii buni ai acestei colaborări bucurandu-se de o apreciere deosebită din partea reprezentanţilor ONU.

Un moment important al stabilirii unor relaţii solide de colaborare intre Sistemul Naţiunilor Unite şi organizaţiile neguvernamentale il constituie, crearea, in anul 1975, a unui Serviciu de legătură (United Nations Non-Governamental Liaison Service) care, prin publicaţiile sale, a ajutat la corelarea activităţilor celor doi parteneri.

Un exemplu elocvent şi,totodată unic, al importanţei caştigate de sectorul neguvernamental in domenii de interes global, este rolul conferit organizaţiilor neguvernamentale care şi-au pus activitatea in slujba luptei impotriva maladiei SIDA, in cadrul Programului Naţiunilor Unite asupra SIDA (United Nations Programme on HIV/AIDS (UNAIDS). Potrivit documentului, organizaţiile neguvernamentale sunt incluse in organismul de conducere al Programului, ca participanţi deplini, nu doar cu rol consultativ.

Dialogul cu Sistemul Naţiunilor Unite a dat rezultate foarte bune mai ales in domeniul umanitar de urgenţă, organizaţiile neguvernamentale fiind primele care sesizează aceste situaţii şi care iau măsuri imediate pentru limitarea efectelor acestora in diferite zone ale lumii. Pentru a susţine mai eficient soluţiile propuse in cadrul acestui dialog, organizaţiile neguvernamentale s-au grupat in trei consorţii : InterAction (cuprinzand 150 de organizaţii private non-profit implicate in dezvoltarea asistenţei de urgenţă pe plan mondial), International Council of Voluntary Agencies (100 de organizaţii private) şi Steering Committee for Humanitarian Response (o alianţă a celor mai importante ONG-uri implicate in operaţiuni de ajutorare). Sub această formă, ONG-urile au posibilitatea să participe nemijlocit la conducerea unui sistem global de priorităţi şi acţiuni ca măsuri imediate in cazuri de urgenţă. Pentru codificarea acestora, unul din consorţii a iniţiat un document de conduită care a fost semnat, pană in prezent, de 144 de organizaţii neguvernamentale internaţionale.

Un studiu efectuat cu privire la repartiţia geografică a organizaţiilor neguvernamentale a evidenţiat preponderenţa acestora in ţările mediu şi superdezvoltate. Astfel, din aproximativ 1800 de ONG-uri inernaţionale care colaborează cu sistemul Naţiunilor Unite, doar 351 aparţin ca sediu ţărilor in dezvoltare.

Majoritatea agenţiilor specializate ale sistemului Naţiunilor Unite au primit mandat din partea Secretariatului General al ONU de a colabora nemijlocit cu ONG-urile, realizand, in acest sens, o gamă largă de mecanisme utile pentru intărirea cooperării şi transmiterea rapidă a informaţiilor la biroul Secretarului General.

Emergenţa organizaţiilor neguvernamentale internaţionale pe scena dezvoltării este un fenomen legic, firesc, determinat de o varietate de cauze, cum ar fi:

  • guvernele acţionează sub tirania perspectivei viitoarelor alegeri şi evită problemele pe termen lung care, deseori sunt mai profunde, atrase de beneficiul imediat, pe termen scurt; aşa se explică uneori şi intrările intr-un ritm de criză;

  • guvernarea de astăzi are ca principală caracteristică creşterea incapacităţii, ieşirea din uz; structurile sale erau conturate, in mod esenţail, cu mai mult de un secol in urmă, in vederea asigurării necesităţilor unor societăţi mai simple decat in prezent.

In prezent sunt necesare noi modele de gestiune la nivel naţional şi mondial pentru a se ţine seama de creşterea aspiraţiilor individului. Descentralizarea puterii poate fi unul dintre mijloacele cele mai bune de demarginalizare a populaţiei. Guvernele trebuie să găsească mijloace noi pentru ca cetăţenii să poată participa la gestiunea treburilor publice şi să aibă mai multă influenţă in chestiunile care ţin de existenţa lor. Dacă nu se ia la timp această iniţiativă, valul irezistibil al aspiraţiilor populare se va lovi din plin de sistemele inflexibile şi va semăna anarhie şi haos.

Soluţia reprezintă tranziţia democratică rapidă şi intărirea instituţiilor societăţii deschise. Printre numeroasele măsuri, care trebuie să insăţească o asemenea tranziţie, cele mai importante sunt:

  • delegarea unei părţia puterii către administraţiile locale ;

  • acordarea unei libertăţi sporite mişcării asociative şi organizaţiilor neguvernamentale.

Pe fondul acestor realităţi şi necesităţi s-au creat şi funcţionează in lume o mulţime de organizaţii private, fără scop lucrativ, asociaţii de voluntari, grupuri fără o formă precisă, care lucrează la scară mai mare sau mai mică pentru dezvoltarea economică socială, satisfacerea necesităţilor vitale ale unor categorii defavorizate de cetăţeni, respectarea drepturilor omului, accesul unor populaţii şi minorităţi la circuitul mondial de valori. Ele exprimă increderea in grup şi voinţa de a acţiona impreună pentru a-l face eficient.

Back to Top