Aprecierea geoeconomică şi geopolitică a Republicii Moldova.

Republica Moldova stat tanăr, situat in Sud-Estul Europei Centrale, a apărut pe harta politică a lumii la 27 august in urma dezmembrării URSS. De fapt, apariţia pe harta politică ca unitate politico-administrativă ţine de 1940 după ce armata sovietică ocupă teritoriul interfluviului Nistru şi Prut pe 28 iunie. La 2 august 1940 s-a format RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) cuprinzand oraşul Chişinău şi 6 judeţe situate intre Prut şi Nistru. Ulterior acestui teritoriu ii sunt alipite oraşul Tiraspol şi cele 5 raioane administrative din stanga Nistrului, din fosta RSSAM

(Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească) formată in 1924 in componenţa Ucrainei. Din două spaţii geografice mici de pe malul stang şi drept al Nistrului apare o structură nouă RSSM, in componenţa URSS, care avea să existe in această formulă pană la obţinerea independenţei la 27 august 1991. La această cotitură istorică R. Moldova işi realizează şansa istorică de a se transforma intr-un stat suveran şi independent. Insă se ştie că drumul spre afirmare nu a fost obţinut uşor şi că independenţa a fost plătită cu preţul unui război civil, al pauperizarii populaţiei, şomajului şi emigraţiilor masive, blocadei economice din partea Federaţiei Ruse, principalul partener comercial. Deşi actualmente R. Moldova este recunoscută de majoritatea statelor lumii ca subiect de drept internaţional suveranitatea nu este una deplină, deoarece nu-şi exercită puterea asupra Transnistriei separatiste (11,8% din teritoriu), la care se adaugă şi prezenţa unor baze militare ruseşti. Experienţa statală a Republicii Moldova este una destul de mică, de doar 15 ani. Să fie asta una dintre cauzele insucceselor in economie invocată adesea de autorităţi?! Cert este că modificările frecvente de hotar, divizarea spaţiului geoeconomic, ignorarea DIM (diviziunea internaţională a muncii) şi-au spus cuvantul in dezvoltarea social-economică a Republicii Moldova.

Republica Moldova este un stat de dimensiuni mici, avand o suprafaţă de 33 843 km2, ocupand poziţia a 32-a in Europa. Deşi din punct de vedere geografic ea este situată in nemijlocita apropiere de centrul Europei (aflandu-se la . distanţă intre oceanul Atlantic şi munţii Ural şi . distanţă intre ecuator şi polul nord, fiind mai aproape de extremitatea sudică a Europei), din punct de vedere geopolitic ea a avut intotdeauna o poziţie periferică. Neavand ieşire la mare, Republica Moldova este „ancorată” intre Romania şi Ucraina, state cu un potenţial economic mult mai mare decat al ţării noastre, dar totuşi, state cu nivel mediu de dezvoltare, state in curs de dezvoltare, in proces de tranziţie. In pofida suprafeţei mici a Republicii Moldova, perimetrul frontierelor este destul de mare:682 km de frontieră naturală cu Romania care trece pe Prut şi 1222 km frontieră cu Ucraina, din care 470 km sunt controlate de autorităţile autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene care incă nu este amenajată corespunzător. Pe acest sector se inregistrează cele mai multe cazuri de contrabandă. Abia in ultima perioadă se fac incercări ca Republica Moldova şi Ucraina să-şi coordoneze acţiunile in controlul frontierelor pe segmentul transnistrean. In acest sens a fost lansat proiectul BOMMOLUK (imbunătăţirea controlului la frontiera moldo-ucraineană finanţat de UE cu un buget total de 9 mln euro, fiind dirijat de consiliul coordonator al Misiunii UE).5 Teritoriul republicii este traversat de cateva căi de transport şi comerciale (căi ferate, automagistrale, linii de inaltă tensiune, gazoducte) dinspre Asia Centrală şi Europa de Est spre Europa Occidentală şi Balcani. R. Moldova este un stat intracontinental şi lipsa ieşirii la Oceanul Planetar creează dificultăţi serioase in relaţiile economice externe. Ieşirea pe o porţiune mică la Dunăre va imbunătăţi pe viitor legăturile economice externe. Un avantaj mare din punct de vedere geopolitic al teritoriului republicii il constituie apropierea de hotarele UE şi hotarul direct cu blocul de securitate NATO care vor schimba poziţia politicogeografică a ţării.

Hotarele statului reflectă dependenţa geopolitică de ţările estice, care direct prin Ucraina şi indirect de către Federaţia Rusă işi manifestă interesele geopolitice in regiune. O particularitate a frontierelor estice o reprezintă caracterul fragmentat al acestora, cu numeroase intranduri, cauzand anumite probleme de natură morfopolitică (cazul localităţii Palanca).

Republica Moldova este un stat in curs de dezvoltare, dovadă fiind indicatorii macroeconomici destul de modeşti. Analiza dinamicii principalilor indicatori macroeconomici in perioada independenţei statale atestă involuţii mari. Perioada analizată poate fi divizată convenţional in trei etape. Prima etapă 1991- 1994 - etapa „declinului brusc” in economie, in care PIB-ul s-a diminuat in medie cu 20% anual. A doua etapă 1995-1999 - etapă de „stabilizare depresivă “ cu ritmuri mari de scădere a PIB-lui. A treia etapă, incepand cu anul 2000 am putea s-o numim relansare economică in care creşterea anuală a PIB-ului a fost in limitele a 2-7 % .

Deşi analiza evoluţiei valorilor relative a PIB-ului atestă iniţial un declin apoi o creştere nesemnificativă, in cifre absolute PIB-ul in anul 2000 reprezintă doar circa o treime din nivelul anului 1990. R. Moldova a avut cel mai spectaculos declin dintre fostele republici unionale şi aceasta situaţie s-a datorat dependenţei mare de complexul economic unional, dar şi specializarea impusă neadecvată potenţialului existent. Declinul s-a datorat atat cauzelor de ordin intern: uzura mare a fondurilor fixe, lipsa concurenţei, necompetitivitatea produselor autohtone, piaţa de desfacere mică cat şi de ordin extern: diminuarea schimburilor comerciale prin apariţia barierelor vamale şi a dificultăţilor financiar-bancare, dependenţa mare de importul materiilor prime, creşterea preţurilor la combustibile etc.

PIB-ul pe locuitor in Republica Moldova are printre cele mai scăzute valori in Europa. Deşi in ultimii ani se atestă o creştere a valorii acestuia constituind 682$ (2005) pe cap de locuitor, ceea ce reprezintă mai puţin de 2 $ pe zi, rămanand a fi printre cei mai mici indici in Europa. Dacă luăm in consideraţie şi repartizarea neuniformă a veniturilor tabloul subdezvoltării se intregeşte şi mai mult.

Analiza gradului de acoperire a importurilor cu exporturile atestă o creştere continuă a valorilor importurilor in ritmuri mult mai mari decat exporturile ceea ne vorbeşte despre slaba adaptare a economiei Republica Moldova la economia internaţională şi despre caracterul ei necompetitiv, ceea ce pe termen mediu şi mare poate reprezenta un grad sporit al riscului de ţară.

Din punct de vedere politic Republica Moldova, alături de Ucraina şi Belarusi face parte din aşa numita „zonă gri” intre UE, pe de o parte şi F. Rusă, pe de altă parte, care se opune pe toate căile integrării fostelor republici unionale in UE şi NATO, din care cauză riscurile politice şi economice sunt destul de grave. Aprecierea făcută Republica Moldova ca un „cap de pod” intre Occident şi Orient sau intersecţia Europei şi Asiei este puţin fondată intrucat teritoriul ei mic (distanţa de la N-S de doar 350 km şi de la E-V – 150 km) nu reprezintă o barieră din punct de vedere geopolitic şi poate fi uşor ocolită. De altfel, ucrainenii deja şi-au manifestat interesul pentru construcţia unor magistrale auto şi feroviare transeuropene pentru a ocoli R. Moldova. In realitate Romania, Bulgaria şi desigur Turcia constituie veritabile punţi intre Occident şi Orient. Această poziţie geostrategică a acestor ţări le face atractive pentru Occident: Romania şi Bulgaria primind deja undă verde integrării, iar Turcia a inceput negocierile de preaderare, amanate mult timp. Se pare ca şi ideea revitalizării anticului „Drum al Mătăsii” va avantaja mult Romania, fapt pentru care strategii moldoveni ar trebuie să ia in calcul in politica externă de dezvoltare, iar integrarea economică, şi de ce nu şi politică a celor două state romaneşti pare a fi varianta cea mai favorabilă dezvoltării spaţiului geoeconomic al Republica Moldova. Aceasta şi pentru faptul că R. Moldova este şantajată direct şi indirect de F. Rusă, care aşa cum remarcă politologul Zbignev Brzezinski, politica Rusiei faţă de vecinii din CSI urmăreşte două obiective principale: deposedarea treptată a noilor state independente de autonomia lor economică şi impiedicarea constituirii forţelor armate proprii. F.Rusă foloseşte in acest scop diverse strategii politice, geoeconomice, tehnologice, militare şi subiectiv-atipice (scăparea de sub control a crimei organizate ruse care activează la scară internaţională, distrugerea patrimoniului industrial, discreditarea cultural-lingvistică, finanţarea diferitelor „grupuri de şoc” etc.).

Forma teritoriului statului de asemenea reflectă realităţile geoistorice şi geopolitice. Analizand harta observăm clar că ţara a apărut intr-un spaţiu de instabilitate şi dezechilibru geoistoric, că forma fizică fiind asemănată cu un strugure de poamă şi cantată in fosta URSS, nu este decat o formă artificială determinată de extinderea intereselor marilor puteri, mai ales a celor estice şi asiatice. Lipsa accesului la Marea Neagră, ieşirea la Dunăre pe o porţiune mai mică decat 1 km a dezavantajat mult teritoriul din punct de vedere geoeconomic. Construcţia şi darea in exploatare a terminalului Giurgiuleşti va asigura accesul R. Moldova indirect la Marea Neagră şi la stabilirea contactelor şi relaţiilor permanente cu statele danubiene, iar pe canalul Dunăre-Main-Rhin şi cu statele din Europa Occidentală. Perspectiva reducerii insecurităţii energetice trebuie să aibă loc prin diversificarea furnizorilor, prin evaluarea posibilităţii de acces indirect la Marea Neagră prin limanul Nistrului şi prin Prut – Dunăre-Canalul Dunare-Marea Neagră care ar trebui să fie o problema strategică actuală.

Din punct de vedere a tabloului etnic, prin prisma implicaţiilor geoeconomice regionale situaţia se pare a fi favorabilă din următoarele considerente: marea majoritate a populaţiei de origine latină, circa 80% din populaţie o reprezintă romanii (care se autointitulează moldoveni) conform datelor ultimului recensămant (2004) pe care ii leagă o rudenie istorică, etnolingvistică cu romanii de dincolo de Prut şi pe care realităţile geopolitice, geoistorice, ideologiile diferite existente i-au indepărtat, dar care urmează să-şi edifice viitorul impreună şi să recupereze timpul vitreg care lea jucat fiesta. Romania impreună cu alte state din fostul lagăr socialist ar putea face lobby R. Moldova in intenţia acesteia de integrare in UE, tocmai pentru faptul că au fost părtaşii aceluiaşi sistem şi cunosc cel mai bine realitatea obiectivă. Faptul că reprezentăm graniţa latinităţii estice, precum şi statutul de ţară francofonă, ar trebui luată in consideraţie şi de cancelariile occidentale ale statelor de origine latină (in special Franţa, Italia), care au un cuvant greu de spus in decizia finală de integrare, in speranţa că adevărul istoric va prevala ambiţiile şi interesele politice. In acelaşi timp, prezenţa deloc neglijabilă a minorităţii rusofone in R. Moldova nu permite Moscovei desfăşurarea unui război economic veritabil, deşi sistarea importurilor de vinuri (principalul produs al exporturilor) in prima jumătate a anului 2006, precum şi majorarea continuă a gazului natural contrazic aceasta supoziţie. Reprezentanţii acestei minorităţi sunt mult mai activi in afaceri şi concentrează o impresionantă putere economică. Aceştea se orientează predominant in sfera economică rusă, determinand şi orientarea geografică a relaţiilor economice mult prea dependentă de piaţa rusă. Romanii din R. Moldova sunt mult mai puţin orientaţi in sfera businessului „inalt”. Populaţia titulară constituie cea mai mare parte a exodului forţei de muncă care a luat amploare in perioada de tranziţie. In linii mari situaţia geopolitică a R. Moldova este determinată de următoarele caracteristici:

  • Republica Moldova se află la confluenţa lumilor latină şi slavă;

  • Republica Moldova ocupă poziţia inaintată a Europei Latine in faţa Asiei;

  • Republica Moldova deţine o poziţie periferică in contextul geopolitic european.

Geopolitica conflictelor etnice din R. Moldova

Structura neomogenă a populaţiei Republicii Moldova stă la baza unor conflicte etnice, susţinute in mare măsură de forţe din exterior. Printre teritoriile R. Moldova aflate in dispute geopolitice este Transnistria, contradicţiile constand in originea acestui ţinut. Din punct de vedere geografic Transnistria ar desemna teritoriul cursului inferior al Nistrului situat in partea stangă a acestuia cuprinzand 5 foste raioane ale RSSM, la care regimul separatist a inclus şi municipiul Tighina, autointitulandu-se rmn (autoproclamata republică nistrenă), insumand 11,8% din teritoriul R. Moldova şi o populaţie de circa 10 % , pretinzand la o autonomie teritorială sau chiar o viitoare alipire către Federaţia Rusă deşi teritoriul nu are hotare comune cu aceasta. Constituire in 1924 a RASSM a pus inceputul unei prezenţe politico-geografice moldoveneşti in Transnistria unde in prezent locuiesc 40% moldoveni, 30% ucraineni, 25% ruşi, componenta slavă fiind considerabilă. La baza conflictului transnistrean stau diferenţe de psihologie, de percepere a simbolurilor noi ale R. Moldova ca imn, tricolor, precum şi atitudinea respingătoare faţă de tot ceea ce este romanesc şi prooccidental. In paralel există o psihologie a percepţiei spaţiale şi a frontierelor, dat fiind faptul că timp de sute de ani Nistru a fost o barieră naturală dintre Moldova şi Răsărit. In 1990 conflictul a căpătat un caracter geopolitic, accentuandu-se şi mai mult după obţinerea independenţei R.Moldova in 1991. Forţele separatiste din rmn au fost susţinute deschis de către politica rusească, dornică de a-şi menţine vechile poziţii in acest teritoriu şi de a le supune ideologic şi geopolitic. Deşi rmn nu este recunoscută de cancelariile occidentale, zona rămane a fi una de tensiune majoră in regiune, soluţionarea căreia va depinde in mare măsură de deciziile marilor puteri.

Al doilea conflict teritorial care uneşte atat actori interni cat şi din exterior este nodul sud-basarabean unde se intersectează interesele a 3 protagonişti locali: R. Moldova, comunitatea găgăuză şi comunitatea bulgară şi din exterior Turcia şi Bulgaria. Acest conflict işi are originea la inceputul sec. XIX-lea cand autorităţile ţariste au susţinut şi incurajat populaţia teritoriului din sudul Basarabiei cu etniile turco-găgăuză , bulgară etc. Deşi ponderea acestora in structura etnică a populaţiei R. Moldova este nesemnificativă (găgăuzii constituie 3,5% şi bulgarii 2,0% din populaţia republicii, 2004) minorităţile date pot crea dificultăţi mari geopolitice din mai multe considerente: ocupă teritorii compacte, din punct de vedere etnopolitic au o subordonare dublă, Comrat-Ancara şi Comrat-Moscova şi corespunzător Taraclia-Sofia, Taraclia-Moscova. Actualmente găgăuzii, in special, sunt marcaţi de o romanofobie neintemeiată dand dovadă in acelaşi timp de loialitate faţă de F. Rusă, limbei ruse conferindu-se statutul de limba de stat, instruirea avand loc in limba rusă, ceea ce deasemenea conferă conotaţii geopolitice. Prin acţiunile lor găgăuzii nu propagă naţionalismul găgăuz, ci unul prorus şi antimoldovenesc-antiromanesc, ceea ce crează disensiuni in teritoriu. Găgăuz-Yeri are o suprafaţă de 1847 km2 şi o populaţie de 155,7 mii locuitori, in cadrul autonomiei găgăuze ei constituie 78% din totalul populaţiei.

Cat priveşte etnia bulgară, aceasta este şi mai puţin numeroasă. Bulgarii mult timp au rămas in afara unor conflicte active, manifestand o atitudine comparativ mai loială faţă de moldoveni. Disensiunile au apărut odată cu realizarea reformei teritorialadministrative (1998). Administraţia de la Taraclia a inceput să utilizeze formula etnică bulgară pentru a asigura menţinerea ei la putere antrenand in acest scop autorităţile bulgare de la Sofia, care au insistat asupra acordării unei autonomii administrative. Cazul Taraclia s-a transformat ulterior intr-un conflict moldo-bulgar cu declaraţii dure intre Chişinău şi Sofia. Bulgarii din judeţul Taraclia (actualmente raionul Taraclia) constituie doar 32 000 persoane (2004) fiind mai puţin de 2/3 pentru a putea pretinde la o autonomie administrativă. Din totalul de peste 80 000 de etnici bulgari care locuiec actualmente in R. Moldova doar 32 000 persoane locuiesc in raionul Taraclia, restul, adică 60% se află in afara raionului. Manifestarea naţionalismului bulgar este mult mai pasivă, dar problema in sine persistă, Taraclia fiind considerat un focar de instabilitate pasiv, care se poate activa in anumite condiţii şi de care trebuie să se ţină cont.

Autonomiile culturale sus-menţionate sunt susţinute de către unele forţe din F. Rusă pentru a submina caracterul unitar al R. Moldova, menţinandu-le in sfera de interes rusesc.

Crearea complexului de ramuri ale economiei naţionale şi a spaţiului geoeconomic

Republica Moldova este o ţară săracă in resurse economice. Această situaţie a determinat, in mare măsură, formarea şi dezvoltarea economiei naţionale pe sectoare şi pe ramuri de activitate economică pe parcursul secolelor. Printre resursele importante ale teritoriului se numără condiţiile naturale favorabile dezvoltării agriculturii, remarcandu-se calitatea condiţiilor agroclimaterice şi pedologice, resursele umane de forţă de muncă de o calificare relativ inaltă, nepretenţioasă şi uşor adaptabilă la noile condiţii social-economice, potenţialul tehnico-ştiinţific relativ inalt. Aceste avantaje sunt combătute in mare parte de lipsa resurselor naturale de importanţă strategică (in special cele energetice, dependenţa republicii de importul acestora fiind de peste 95%), piaţa internă de desfacere mică, la care se adaugă şi veniturile mici ale populaţiei, situaţie nefavorabilă pentru investiţiile străine, structura industrială precară moştenită din perioada sovietică, neadecvată potenţialului ei, infrastructura slab dezvoltată, precum şi un şir de probleme de ordin politic, social care luate impreună plasează R. Moldova in subsolul economic european. Situaţia de conjunctură a fost nefavorabilă in timp.

Evoluţia geopolitică şi istorică a spaţiului geografic dintre Nistru şi Prut, in care este amplasată cea mai mare parte a teritoriului R. Moldova, a determinat divizarea de nenumărate ori a spaţiului geoeconomic, constituit incă in Evul Mediu. In secolul V i. Hr. la gurile Nistrului a fost infiinţată colonia Tyras. Către sec. VIII d. Hr., spaţiul pontic occidental era intregime dominat de negustorii greci, iar spre finele sec. XIII pe locul aşezării greceşti a apărut colonia Moncastro. Sub stăpanirea domniilor Moldovei ea a căpătat denumirea Cetatea Albă, fiind ulterior obiectul numeroaselor conflicte şi războaie, tocmai prin poziţia geostrategică determinată de accesul liber la mare. După cucerirea de către turci a Cetăţii Albe şi a Chiliei s-a produs ruinarea economică a Ţării Moldovei. Ocupaţia turcească, iar apoi şi cea rusească au determinat specializări inguste ale economiei, subordonate intereselor metropolei. In această perioadă s-a dezvoltat o agricultură extensivă prin extinderea excesivă a terenurilor agricole prin defrişarea masivă a pădurilor (in prezent R.

Moldova are una din cele mai despădurite teritorii din Europa, gradul de impădurire de 9,8% e mult mai mic decat media europeană de 28%). Numeroasele schimbări de frontieră cauzau dezvoltarea haotică a infrastructurii. Aceasta a afectat o dată in plus economia Moldovei care pană in sec. XX a cunoscut un declin profund. Vechile căi comerciale s-au deplasat spre Est către portul Odesa şi spre sud-vest, către porturile din Romania şi Bulgaria. In Evul Mediul teritoriul Moldovei era traversat de căi comerciale care legau Europa Centrală de litoralul de sud şi de est a Mării Neagră.

Direcţiile prioritare ale comerţului extern contemporan au fost determinate de rutele comerciale create in Evul Mediu. Incepand cu sec. XVII şi pană in sec. XX Ţara Moldovei a fost parte componentă a trei imperii (turcesc, rusesc şi austro-ungar) care au dezmembrat ansamblul geoeconomic regional. In prezent spaţiul geoeconomic regional constituit in Evul Mediu este parte componentă a trei state (Republica Moldova, Ucraina, Romania). Lipsa integrităţii spaţiului geoeconomic reprezintă una dintre cauzele esenţiale al nivelului scăzut de dezvoltare teritorială, situaţie care avea să se menţină timp indelungat.

Gubernia Basarabia6 sub administraţia rusească (1812-1918) a fost una dintre cele mai slab dezvoltate regiuni ale Imperiului Rus. Politica ţaristă a descurajat industrializarea provinciei, iar agricultura a avut un caracter extensiv, prioritate avand creşterea plantelor, deşi in Evul Mediu caştigurile principale ale Ţării Moldovei erau de pe urma creşterii animalelor. Constituirea unei economii agrare avea drept obiectiv piaţa internă. Economia Basarabiei, apoi cea a RSSM a fost aproape totalmente izolată de procesele economiei internaţionale. In cadrul URSS, RSSM a fost supusă unei exploatări economice intensive, specializarea ei impusă era departe de potenţialul existent. Economia Basarabiei avea un caracter agrar slab dezvoltat, unilateral, bazat, in mare parte pe munca manuală. Dezvoltarea unei agriculturi extensive a determinat mărirea suprafeţelor arabile pe contul defrişării pădurilor şi descreşterii păşunilor naturale, sporind mult rolul culturii plantelor in sectorul agricol.

Basarabia avea drept obiectiv asigurarea Rusiei ţariste cu produse agricole, administraţia rusă ne fiind cointeresată in industrializarea teritoriului, care nu a cunoscut practic efectele revoluţiei industriale care avea loc in Europa, dar şi in teritoriile centrale ale Rusiei ţariste. In aşa fel economia teritoriului pe parcursul sec. XIX şi pană in anii ′90 ai sec. XX a fost izolată practic de economia internaţională. Revenirea Basarabiei la spaţiul geoeconomic romanesc, determinată de unirea acesteia cu Romania (1918) a fost insoţită de luarea unor măsuri de redresare şi restructurare a economiei, insă timpul scurt de prezenţă in cadrul Romaniei Mari, precum şi posibilităţile limitate ale acesteia de a influenţa economia teritoriului nu au determinat transformări radicale şi de imbunătăţire majoră a nivelului de dezvoltare economică şi a nivelului de trai al populaţiei. Reforma agrară efectuată in Basarabia, dezvoltarea infrastructurii teritoriului prin integrarea căilor de comunicaţie, punerea bazei industriale pentru mai multe intreprinderi din industria uşoară şi alimentară sunt doar cateva aspecte ale inviorării vieţii economice in această perioadă.

După anexarea Basarabiei la URSS (28 iunie 1940) şi formarea RSS Moldoveneşti economia republicii treptat a fost integrată in complexul economic al URSS. In cadrul URSS, deşi a fost pusă baza industrializării, RSSM a fost supusă unei exploatări economice intensive, efectele economice, ecologice, sociale ale cărora sunt simţite pană in prezent. Printre rezultatele pozitive inregistrate in perioada sovietică pot fi menţionate: dezvoltarea unei industrii multiramurale, de la industria alimentară şi uşoară s-a trecut la ramurile industriei grele, s-a creat o infrastructură de transport bine dezvoltată, au fost create premise importante pentru dezvoltarea sferei serviciilor, a crescut de asemenea, ponderea ramurilor, care determină PTŞ (electroenergetica, industria constrictoare de maşini, industria chimică). După volumul producţiei globale, in ansamblu şi după valoarea fondurilor fixe, RSSM ocupa poziţia a şasea in URSS. S-a dezvoltat pe larg complexul interramural, in care cel agroindustrial ocupa prima poziţie. Către sfarşitul anilor ′80 RSSM, in cadrul fostei URSS, furniza 3,4% din zahărul tos (locul 4), 4,5 % din uleiul vegetal (locul 4),

6% din legume (locul 5), 10% din conservele de fructe şi legume (locul 4), 16% din sucurile naturale (locul 3), 27% din struguri (locul 2) şi 40% din tutunul fermentat (locul 1), deţinand numai 0,15% din teritoriu şi 1,5% din populaţia URSS. Industria era reprezentată de circa 1500 de intreprinderi, asociaţii de producţie şi se caracteriza prin formarea unor complexe intraramurale şi concentrarea in centre şi noduri industriale.

In pofida acestor realizări, aparent destul de semnificative, economia moldovenească de tip socialist n-a mai putut funcţiona mult timp, cauzele fiind atat de ordin intern cat şi extern:

  • peste 1/3 din potenţialul industrial a fost concentrat in stanga Nistrului, aici fiind construită şi principala centrală electrică de la Dnestrovsc, care dădea 84% din energia produsă in republică, făcand dependentă economia republicii de spaţiul geoeconomic controlat de autorităţile regimului separatist;

  • baza industrială a fost pusă pe seama intreprinderilor mari şi foarte mari (gigante) ale industriei grele, puţin flexibile intr-o economie concurenţială, in plus multitudinea de intreprinderi ale complexului militar-industrial sovietic lea făcut nefuncţionale după dezmembrarea URSS;

  • dezvoltarea unor ramuri industriale care funcţionau in baza materiilor prime importate in proporţie de 50-100% sau consumatoare de mari cantităţi de energie electrică. Scumpirea combustibililor şi a energiei electrice le-a făcut neconcurenţiale, fiind necesară o restructurare, reprofilare, reconversiune lucru care a intarziat mult, determinand declinul profund in industrie;

  • din punct de vedere structural industria republicii era orientată către piaţa unională, iar relaţii economice externe veritabile practic nu existau, deoarece doar 5% din producţia moldovenească era destinată pieţelor extraunionale şi acestea erau sub controlul centrului;

  • sistemul economic era unul de tip inchis, neadaptat DIM, Republica Moldova fiind izolată completamente de procesele economiei internaţionale;

  • Datorită faptului că economia republicii se baza pe tehnologii invechite de tip sovietic cheltuielile de energie, carburanţi şi materie primă la o unitate de producţie erau de 3-4 ori mai mari decat in statele Occidentale;

  • In promovarea conceptului de industrializare forţată din perioada postbelică nu s-a ţinut cont de lipsa mai multor resurse minerale industriale, deficitul de apă, lipsa totală a combustibililor, deficitul terenurilor agricole corespunzător densităţii populaţiei etc. Toate aceste fenomene in condiţiile unei gospodăriri nechibzuite au avut drept consecinţă agravarea situaţiei ecologice in toate sferele economiei şi in viaţa populaţiei.

Aceste şi alte carenţe au fost insoţite şi de o ideologie supradimensionată care a influenţat mult mentalitatea populaţiei, care avea să fie impedimentul principal in realizarea reformelor adiacente unei economii de piaţă in construcţie in perioada postsovietică.

Pe langă industrie şi agricultura a suferit transformări radicale in perioada postbelică. In anii 1949-1950 a avut loc colectivizarea forţată a gospodăriilor individuale ţărăneşti pe bază de proprietate colectivă de stat. Dezvoltarea sectorului agrar in această perioadă a fost insoţit de un şir de fenomene negative: caracterul intensiv al dezvoltării agriculturii a condus la agravarea echilibrului ecologic, la scăderea randamentelor naturale a terenurilor agricole, la supraexploatarea şi suprachimizarea solurilor. In perioada de tranziţie volumul producţiei industriale s-a micşorat foarte mult atingand 40% comparativ cu nivelul anului 1990. Micşorarea volumului producţiei industriale a avut loc in toate subramurile. Analizand producţia industrială pe ramuri observăm o creştere a ponderii electroenergeticii, a industriei alimentare şi a industriei sticlei care deţin circa 70% din totalul producţiei industriale, celelalte ramuri consemnand o diminuare considerabilă a ponderii lor comparativ cu anul 1990 (tab. 2).

Tabela 2.

Dinamica structurii producţiei industriale pe ramuri

Dinamica structurii producţiei industriale pe ramuri (%)

Creşterea in industria alimentară şi electroenergetică nu se datorează creşterii volumului de producţie in aceste ramuri cat reducerii catastrofale din alte ramuri industriale. Reformele economice efectuate in perioada independenţei statale nu s-au soldat cu creşteri mari a indicatorilor macroeconomici cauzele fiind de natură economică şi extraeconomică

Relaţiile economice externe – semnificaţii geoeconomice

Relaţiile economice externe (REE) au o importanţă foarte mare pentru economia naţională intrucat R. Moldova este un stat de dimensiuni mici, iar condiţiile de autarhie sau izolare sunt inadmisibile avand şi un potenţial redus natural, o piaţă de desfacere mică, ceea ce cauzează dependenţă mare de comerţul exterior. In cadrul REE rolul principal ii revine comerţului exterior. Pană in anii ′90 ai secolului trecut relaţiile economice ale RSSM erau aproape in exclusivitate cu republicile din fosta URSS. Dezinterarea URSS şi desfiinţarea CAER-ului a determinat reducerile foarte mari ale volumului comerţului exterior, fiind insoţite şi de inrăutăţirea situaţiei social – economice la inceputul perioadei de tranziţie. Incepand cu anii ′90 ai sec. XX şi pană in prezent comerţul exterior a evoluat foarte mult atat din punct de vedere structural, cat şi spaţial, orientarea geografică modificand-se esenţial. In perioada de tranziţie a crescut numărul ţărilor aflate in relaţii de cooperare şi colaborare economică cu R. Moldova: de la 42 de state in 1992, la peste 140 state in prezent. Cele mai importante grupe de state in comerţul exterior sunt: Comunitatea Statelor Independente (CSI), ţările Europei Centrale şi de Est şi Uniunea Europeană.

Ţările comunităţii statelor independente (CSI) au pondera cea mai mare in comerţul exterior al Republicii Moldova. Pondera comerţului exterior cu ţările CSI au crescut uşor de la 68,9 % in anul 1992 pană la 72,0 % in anul1994 ca apoi să scadă pană la 42,5 % in 2000 ( nivelul cel mai redus cu acest grup de state) după care a crescut uşor la 46,4 % in anul 2003 şi 43,2 in 2004.

Principalii parteneri comercial sunt Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarus care deţin cca. 95-97% din totalul comerţului cu ţările CSI. De altfel, dependenţa foarte mare de ţările CSI este una dintre trăsăturile de bază ale comerţului exterior al R. Moldova. Comerţul exterior cu aceste state are atat avantaje cat şi dezavantaje. Avantajele constau in: specializarea diferită a R. Moldova comparativ cu majoritatea statelor CSI, condiţiile tehnice, de producţie şi standardele unice, existenţa unei reţele de transport, comunicaţii comune cu statele comunitare, păstrarea pieţei de desfacere tradiţionale, piaţă pe care produsele moldoveneşti sunt cunoscute şi care nu solicită cheltuieli suplimentare de promovare, piaţă care nu este foarte exigentă pentru produsele moldoveneşti, care nu intrunesc, in mare parte, condiţiile standardelor inalte. Dezavantajele constau in: mecanismul imperfect de reglare a acordurilor interguvernamentale, lipsa garanţiilor din partea Guvernului privind indeplinirea lor.

Influenţa negativă asupra nivelului de executare a acordurilor interguvernamentale se manifestă prin incapacitatea de plată a agenţilor economici, preţurile inalte la materie primă şi producţie, limitarea cu caracter tarifar şi netarifar in circulaţia mărfurilor etc.

In plus, dependenţa prea mare in desfacerea mărfurilor şi in importurile materiilor prime şi a energiei reprezintă un factor de risc economic major. Conform estimărilor făcute o limită acceptabilă pentru export/importul unui produs pe o piaţă nu trebuie să intreacă 30%. Republica Moldova exportă intre 50-95% din produsele vinicole, băuturile ţări, tutunuri brute şi neprelucrat, zahăr, produse ale regnului vegetal majoritatea fiind orientate către piaţa rusă. Şi la import dependenţa foarte mare de această piaţă, in mod special combustibil şi surse energetice, face vulnerabilă securitatea economică a R. Moldova. In acest context reorientarea comerţului exterior rămane a fi una dintre problemele esenţiale geoeconomice.

R. Moldova după obţinerea independenţei a căutat să-şi diversifice pieţele de desfacere, una dintre acestea fiind piaţa Uniunii Europene (UE). In vederea intensificării relaţiilor economice cu statele UE, la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) intre R. Moldova şi statele UE, intrat in vigoare la 1 iulie 1998. In prezent relaţiile economice cu această grupare sunt definite de Planul de Acţiuni Republica Moldova-UE, documentul politic de bază care stabileşte cadrul general de colaborare şi care are ca prevederi de bază facilitarea investiţiilor şi comerţului, susţinerea reformelor structurale şi crearea condiţiilor necesare pentru stabilirea unei Zone de Liber Schimb intre UE şi R. Moldova. Acest plan insă nu are referinţă la preaderare sau aderare la UE, deşi forţele politice actuale se pronunţă pentru integrarea UE. Toate aceste acorduri au avut o influenţă benefică asupra evoluţiei comerţului R. Moldova cu UE. Astfel, ponderea UE s-a majorat in prezent la 32,9,6% din totalul comerţului exterior (tab.3). Principalii parteneri ai R.

Moldova in cadrul UE sunt: Germania, Italia, Franţa, Austria. R. Moldova exportă in cantităţi mari in UE articole de imbrăcăminte şi incălţăminte fabricate in lohn, piei de bovine brute şi depilate, seminţe de floarea-soarelui, miez de nucă, orz, suc de fructe concentrat, textile, porumb, iar importul ţine de produse ale industriei constructoare de maşini şi Chimică. Exporturile includ un număr redus de produse cauza fiind competitivitatea redusă a mărfurilor moldoveneşti, stadartizarea şi certificarea diferită. Comerţul limitat cu ţările UE este determinat de structura economică a R. Moldova şi specializarea similară agro-alimentară. Astfel, ratele de aprovizionare ale UE cu materia primă agricolă depăşesc 100% la majoritatea produsului care reprezintă structura exportului R. Moldova: grău-112%, zahăr-130%, vin-106%, toate produsele lactate etc. La unele categorii de produse agricole piaţa comunitară este deficitară: a seminţelor şi uleiurilor de floarea-soarelui - respectiv 61% şi 34%, a cărnii de bovine şi caprine – 84%, a porumbului – 98%, a boabelor şi uleiului de soia – respectiv, 7% şi 10%. Din păcate aceste produse sunt şi in atenţia concurenţilor potenţiali ai R. Moldova – Romania, Ucraina, Bulgaria, Polonia, din aceste considerente nu putem să ne aşteptăm la o creştere substanţială a comerţului cu statele membre UE.

O altă grupă de state cu care R. Moldova intreţine relaţii economice sunt cele din Europa Centrala şi de Est. In intervalul 1992-2005 valoarea comerţului exterior al R. Moldova cu ţările Europei Centrale şi de Est a inregistrat fluctuaţii cu tendinţe de creştere (tab. 4). Principalii parteneri din această regiune sunt Romania, Bulgaria, Ungaria, Lituania (ultimele două devenind din 2003 membri ai UE). In relaţiile cu alte ţări ale lumii se evidenţiază SUA, care are o pondere de 3,1% in 2003, dar proximitatea geografică mare face limitat comerţul cu prima putere economică din lume.

Tabela 3.

Orientarea geografică a exportului R. Moldova

Orientarea geografică a exportului R. Moldova in anii 1992-2005 (%)

Un rol important in REE, din care se poate aprecia situaţia geoeconomică a R. Moldova o reprezintă şi investiţiile străine. Spaţiul geoeconomic al R. Moldova deocamdată nu este unul atractiv pentru investiţiile străine, considerate actualmente motorul dezvoltării economice, din mai multe considerente: dimensiunea mică a pieţii interne, instabilitatea politică şi economică, structura economică precară, neadecvată potenţialului ei etc. Nici chiar puţinile avantaje pe care le are, cum ar fi: poziţia geografică de tranzit avantajoasă, costul mic al forţei de muncă, al arendei terenurilor, legislaţia atrăgătoare, condiţiile naturale favorabile nu sunt convingătoare pentru investiţiile mari şi investiţiile strategice.

Astfel, la 1 ianuarie 2005 investiţiile străine directe au insumat 790,4 mil. $. Principalele ţări investitoare care işi manifestă interesul in R. Moldova sunt Federaţia Rusă, Spania, SUA etc. (tab. 5).

Tabela 5.

Primele zece state investitoare in economia R. Moldova

Primele zece state investitoare in economia R. Moldova (pană in 2005)

Pe langă volumul restrans al investiţiilor, tabloul geografic al acestora atestă prezenţa majoră a F. Ruse cu circa 1/4 din total, investitorii ruşi deseori fiind favorizaţi prin crearea unor condiţii mai avantajoase in cadrul tenderelor internaţionale ca instrument de atragere al investiţiilor. Spania cu investitorul strategic „Iunion Fenosa” se află printre satele cu cele mai mari investiţii, precum şi SUA - care se remarcă printr-o politica investiţională de expansiune in lume. Un rol modest il are Romania cu doar 3% din totalul investiţiilor, pondere parţial justificată dacă ţinem cont de puterea economică a acesteea. In prezent numărul intreprinderilor cu capital mixt (joint ventures) este de peste 100, unele dintre ele fac parte din principalii contribuabili la bugetul de stat: Vitanta Intravest, Fabrica de lactate Hinceşti „Alba”, societăţile „Voxtel”, „Moldcell” etc.

Back to Top