Calculul normelor de muncă

Normarea proceselor manuale

Calculul normei de producţie.

Norma de producţie poate fi stabilită prin metoda analitică.

N_prod =(T_op*q)/t_op, unde

T_op – durata timpului operativ pe parcursul schimbului obţinut din rezultatele fotografierii timpului de muncă;

t_op – durata unei operaţii sau lucrări obţinută din rezultatele cronometrării;

q – cantitatea de producţie în expresie naturală obţinută într-o operaţie sau lucrare.

Dacă conform procesului tehnologic sunt prevăzute pierderi admisibile, deşeuri recuperabile sau nerecuperabile formula de calcul este:

N_prod =(T_op*q*k₁*k₂)/t_op, unde k₁=(100-a)/100; k₂=(100-b)/100

k₁ – coeficientul pierderilor;

k₂ – coeficientul deşeurilor;

a – procentul pierderilor admisibile;

b – procentul deşeurilor admisibile.

Altă formulă posibilă de calcul este:

N _prod = ((T_sch-T_pi-T_s-T_on)*q*k₁*k₂)/t_op, unde

T_sch – durata totală a schimbului de lucru;

T_pi- timpul de pregătire şi încheiere;

T_s – timpul de servire a locului de muncă;

T_on – timpul pentru odihnă şi necesităţi.

Calculul normei de timp.

Pentru procese manuale şi manual-mecanizate deosebim 2 cazuri:

• Când toate elementele componente se exprimă în unităţi de timp

N_t=T_pi/n + (t_b+t_a) + (t_st+t_so) + (t_on+t_to), unde

N_t – norma de timp;

T_pi – timpul de pregătire şi încheiere;

n – numărul de operaţii sau produse pentru fabricare într-un schimb (n=T_op/t_op);

t_b – timpul de bază;

t_a - timpul ajutător;

t_st – timpul de servire tehnică;

t_so – timpul de servire organizatorică;

t_on – timpul pentru odihnă şi necesităţi;

t_to – timpul pentru întreruperi legate de tehnologie şi organizare;

Când unele elemente se exprimă în % din timpul operativ (timpul pentru servirea locului de muncă, întreruperi reglementate, etc.):

Nt= T_pi/n + t_op (1+K_s+K_ir), unde

K_s – ponderea timpului de servire în timpul operativ;

K_ir – ponderea timpul de întreruperi reglementate în timpul operativ.

Calculul normei de personal.

Normele de personal pentru procesele manuale şi manual-mecanizate se vor stabili în funcţie de manopera lucrărilor planificate, fondul de timp al unui lucrător conform balanţei timpului de muncă şi nivelului mediu de îndeplinire a normelor.

Normarea proceselor mecanizate şi automatizate

Calculul normelor de producţie pentru procese cu acţiune continuă

Norma de producţie va depinde de productivitatea utilajului (caracteristica intensivă) şi durata de funcţionare a utilajului (caracteristica extensivă).

Productivitatea utilajului poate fi:

• De paşaport (primii 3 ani)

• Tehnico-economică şi organizatorică (după nivelul organizatoric existent).

Funcţionarea utilajului ca durată va depinde de programul de muncă şi întreruperile reglementate.

N_pr= P * (T_sch-T_ir) * C * k₁ *k₂;

k₁=(100-a)/100; k₂=(100-b)/100

P – productivitatea utilajului;

T_sch – durata schimbului;

T_ir – timpul întreruperilor reglementate;

C - coeficientul de utilizare a capacităţilor de producţie;

k₁ – coeficientul pierderilor;

k₂ – coeficientul deşeurilor;

a – procentul pierderilor admisibile;

b – procentul deşeurilor admisibile

Calculul normelor de producţie pentru procese cu acţiune periodică

Cantitatea de producţie normată pe schimb va depinde de tipul utilajului, capacitatea acestuia şi durata ciclului. Ciclul de producţie poate fi:

• Cinematic – include durata de funcţionare utilă a utilajului în cadrul unui ciclu de producţie

• Tehnologic – ciclul cinematic + întreruperile motivate de tehnologie

• Total – ciclul tehnologic + întreruperi motivate de organizare.

N_pr = ((T_sch-T_ir)*q*C*k₁*k₂)/t _{ciclu tot}, unde

q – cantitatea de producţie;

t _{ciclu tot} – durata ciclului total.

Calculul normei de timp

În cazul proceselor mecanizate sau automatizate timpul de muncă a executantului în raport cu timpul de funcţionare a utilajului servit reprezintă:

• Timpul de intervenţie activă;

• Timpul de intervenţie pasivă;

• Timpul de intervenţie nesuprapus. Prin timpul de intervenţie nesuprapus înţelegem cheltuieli de timp ale executantului necesare în condiţii de nefuncţionare a utilajului (întreruperi reglementate, întreruperi de servire tehnică şi organizatorică).

• Norma de timp se stabileşte prin relaţia:

• Dacă toate categoriile de timp se exprimă în unităţi de timp

N_t =T_pi/n + t_fu + t_ir + t_s; unde

N_t – norma de timp;

T_pi – timpul de pregătire şi încheiere;

n – numărul de operaţii sau produse pentru fabricare într-un schimb (n=Top/top);

t_fu – timpul de funcţionare utilă a utilajului care revine la o unitate de producţie/operaţie;

t_ir – timpul întreruperilor reglementate pentru executant nesuprapuse cu timpul de funcţionare a utilajului;

t_s – timpul servirii locului de muncă nesuprapus cu timpul de funcţionare utilă a utilajului.

• Când unele elemente se exprimă în % din timpul de funcţionare utilă (timpul pentru servirea locului de muncă, întreruperi reglementate, etc.):

N_t = T_pi/n + t_fu*(1+K_ir+_Ks), unde

K_s – ponderea timpului de servire în timpul de funcţionare utilă;

K_ir – ponderea timpului întreruperilor reglementate în timpul de funcţionare utilă.

Norma de personal

Pentru procesele mecanizate norma de personal se va stabili ţinând cont de normativele de servire de către un muncitor a unităţilor de utilaje şi numărului total de obiecte servite.

Norma de servire

Norma de servire poate fi calculată folosind normativele de servire sau prin observări directe, analizând utilizarea timpului de muncă. Dacă coeficientul de utilizare productivă a timpului de muncă are valori mai mici de 0,6 se poate studia posibilitatea servirii mai multor utilaje.

Normarea proceselor cu ritm reglementat

Sunt considerate procese cu ritm reglementat procesele organizate în flux (manual-mecanizate şi mecanizate) pentru care fluxul materiilor prime şi a produselor se mişcă cu ajutorul benzii ce are viteză reglementată. În cazul organizării producţiei în flux timpul de execuţie a lucrărilor depinde de ritmul benzii, care este reglementat.

Principalele caracteristici ale normării muncii sunt:

• Sincronizarea operaţiilor – depinde de stabilirea corectă a normelor de timp pentru diferite operaţii de pe banda de lucru.

• Normarea muncii constă în stabilirea consumului de timp pentru executarea produsului la toate fazele procesului tehnologic şi în repartizarea lor pe locuri de muncă în aşa fel încât gradul de ocupare a fiecărui muncitor să fie pe cît posibil acelaşi.

• Normele de muncă sunt stabilite pe bază de normative, însă trebuie să ţină seama de experienţa dobândită, folosind măsurări directe a timpului de muncă

• La stabilirea normelor se va studia posibilitatea pe care o are muncitorul de a folosi timpul în care se realizează procesul de prelucrare pentru servirea locului de muncă şi utilajelor.

Obţinerea unei sincronizări simple sau complexe este principala cerinţă în normarea fluxurilor cu ritm reglementat.

Sincronizarea simplă presupune obţinerea egalităţii tactului pe fiecare loc de muncă cu cel al fluxului şi este posibilă când aceste durate sunt divizibile prin tactul fluxului (tactul este fondul de timp productiv pe parcursul schimbului/cantitatea de producţie conform normei).

Sincronizarea completă prevede o analiză mai profundă a procesului de producţie, identificarea posibilităţii de repartizare a funcţiilor şi atribuţiilor de pe diferite locuri de muncă în aşa fel ca să se respecte cerinţa egalităţii tacturilor pe locuri de muncă cu tactul fluxului. La locurile de muncă cu durate mai mari se va analiza structura operaţiei, elementele componente şi dacă este posibil o parte din acestea se vor redistribui locurilor de muncă alăturate.

După obţinerea unui flux sincronizat putem stabili norma de producţie (procese manual-mecanizate), care va fi:

N_pr = ((T_sch-T_ir)*q*k₁*k₂)/t_max, unde

t_max - tactul maxim al fluxului.

În cazul proceselor mecanizate cu acţiune continuă norma de producţie se va stabili prin productivitatea utilajului de bază în flux, ţinându-se cont de diferenţele de productivitate a utilajelor încadrate în flux.

N_pr =P_d* (T_sch-T_ir) * C * k₁ * k₂ *d, unde

d – coeficientul ce ţine cont de diferenţele de productivitate;

P_d – productivitatea utilajului de bază.

Normarea activităţilor auxiliare şi de servire

Normarea proceselor de manipulare

Particularităţile normării:

• Caracterul nerepetitiv al activităţii reduce posibilitatea aplicării normelor de muncă pentru fiecare loc de muncă

• Extinderea normelor de muncă în activitatea din sfera de deservire trebuie să fie precedată de o analiză a activităţii, structurii şi logisticii întreprinderii

• Mecanizarea proceselor manuale din sfera de servire va fi însoţită de argumentarea prin calculul analitic

• În elaborarea normelor de muncă se va folosi metoda analitică şi cea normativă.

Procese manual-mecanizate

În cazul proceselor de manipulare se stabileşte norma de timp (dacă conform logisticii întreprinderii traseele de parcurgere sunt constante) sau norma de producţie.

Norma de personal se va stabili în felul următor:

• Cunoscând greutatea care trebuie să fie transportată şi cantitatea ce poate fi transportată de un muncitor (echipă)

• Prin manopera totală a lucrărilor de manipulare într-un interval de timp raportat la fondul timpului de muncă disponibil din acest interval.

Procese mecanizate

Activităţile mecanizate cu acţiune continuă sau periodică se reglementează prin stabilirea normei de producţie în cazul când acestea sunt servite de către muncitori.

Normarea proceselor de întreţinere a utilajelor

Norma de personal se calculează ca raportul dintre volumul total al lucrărilor de reparaţie la fondul de timp al unui muncitor din aceeaşi perioadă de timp.

Norma de servire poate fi calculată ca valoarea inversă a normei de personal sau este stabilită prin metoda normativă.

Normarea muncii în cazul servirii mai multor utilaje

Un muncitor poate servi două sau mai multe utilaje dacă ponderea activităţilor productive este sub 50%.

Activitatea muncitorului ce serveşte un utilaj constă din: activităţi manuale, intervenţie, control vizual – toate acestea constituie timpul ocupat al muncitorului în cadrul unui ciclu şi activitatea de supraveghere pasivă, care convenţional poate fi numită timp liber în cadrul unui ciclu.

Norma de servire se calculează prin următoarea relaţie:

N_s = t _{ciclu tot}/t_oc sau N_s =t_lib/_toc +1, unde

t _{ciclu tot} – durata ciclului total;

t_oc – durata timpului ocupat;

t_lib – durata timpului liber.

Această formulă este valabilă pentru amplasarea apropiată a utilajelor. În cazul amplasării mai îndepărtate se va cheltui timp, numit timp de treceri, care se va include în formula de calcul.

Numărul de utilaje servite cu acţiune continuă poate fi stabilit în baza analizei observărilor directe.

Norma de producţie pentru un muncitor ce serveşte 2 sau mai multe utilaje cu acţiune periodică se va stabili prin relaţia:

N_pr =( (T_sch-T_ir) * C * q * k₁*k₂*N_s)/t_{ciclu total}, unde

N_s – norma de servire.

Influenţa tipului producţiei asupra normării muncii

Normarea muncii pentru producţie de serie mică şi unicate

Metoda de normare cea mai potrivită este cea prin comparaţie pe bază de norme-tip stabilite pentru lucrările sau operaţiile cu frecvenţă şi pondere mai mare. Pentru lucrări cu pondere mică se aplică metoda observărilor directe.

Normarea muncii pentru producţie de serie mijlocie

Normarea trebuie să aibă la bază normative de timp pe grupe de mânuiri sau chiar pe mânuiri.

Normarea muncii pentru producţia de serie mare şi de masă

Elaborarea normelor se face prin calcul analitic pe mânuiri şi unde este necesar pe mişcări. Se caracterizează prin precizie în elaborarea normelor, deoarece fiecare operaţie se repetă de multe ori.