Notiune generala de risc. Clasificarea riscurilor bancare.

Riscul – incertitudinea fata de posibilitatile de incasare a unor cîstiguri viitoare sau a valorii plasamentului.

Expunerea la risc – suma pierderii sau cheltuielile suplimentare pe care le poate suporta individul sau institutia în urma unor situatii imprivizibile.

În sfera bancara riscurile pot fi divizate în 2 categorii mari:

  • riscurile asociate bancii ca unei oricarei alte întreprinderi, numite riscuri de întreprindere;

  • riscuri specifice activitatii bancare, numite riscuri pure.

Riscuri de întrepridere:

  • riscul organizational – poate fi generat de o structura organizatorica ineficienta sau incorecta;

  • riscul de mediu sau riscul ambiant – riscul generat de situatia economica sau structura de reglementari în tara în care activeaza banca;

  • riscul de nefunctionare – riscul generat de situatia de forta majora care pot stopa activitatea bancara pe o perioada de timp;

  • riscul de contrapartida – este riscul care afecteaza banca ca orice alta întreprindere în relatiile cu partenerii sai.

Riscuri pure:

  • riscul de credit – este riscul de neincasare a sumei împrumutului acordat sau a dobînzii aferente acestui împrumut;

  • riscul de lichiditate – este imposibilitatea bancii sa-si onoreze obligatiile scadente la un moment de timp;

  • riscul de dobînda - este posibilitatea de a pierde o suma mare de bani sau de a neîncasa profituri în urma modificarii neprognozate a ratei dobînzii (sit. de gap). Acest risc este generat de diferenta între activele bonificate cu dobînda si pasivele la care se plateste dobînda pentru o perioada anumita de timp;

  • riscul valutar – este posibilitatea unor pierderisau neîncasari de profituri în urma variatiei imprevezibile a cursului valutar;

  • riscul de variatie a cursului hîrtiilor de valoare – este posibilitatea aparitiei unor pierderi în urma variatieicursului valorilor mobiliare detinute în portofoliul bancii.

Riscul de insolvabilitate (= r.pure + r.de întrepridere) – este riscul de incapacitate de a executa activitatea bancara fiind un risc sumar generat de toate celelalte riscuri pure si da întreprindere.

Nici un risc în activitatea bancara nu-si are existenta în varianta sa pura. Fiecare din ele sau poarta cauza de aparitie a celuilalt sau poate fi cauzat.

Din punct de vedere matematic toate riscurile bancare pot fi clasificate în 2 categorii mari:

  • riscuri diversificabile – adica riscuri care pot fi calculate si prognozate prin sisteme matematice si poate fi asigurat, acoperit.

  • riscuri nediversificabile – riscuri care nu pot fi calculate si anticipate cu certitudine din cauza existentei unor factori imprognozabili care-l genereaza.

Majoritatea riscurilor bancare contin în sine atît parametri diversificabili care sunt calculati printr-un sistem de indicatori, cît si parametri nedeversificabili, care sunt acoperiti de banca prin alte posibilitati (gaj, acoperire prin valori mobiliare derivate, asigurare, etc.).

Exista o multime de sisteme de clasificare a riscurilor bancare. Cea mai generala clasifica riscurile bancare dupa urmatorii criteri:

  1. dupa sursa de aparitie:

  • riscuri externe – sunt generate de factori din afara bancii asupra carora banca nu are control (r. de tara, r. legislativ, r. sit. fors-majore, r.fiscal, r.ecologic);

  • riscuri interne – sunt generate de factorii specifici activitatii bancare (r. de credit, r. de lichiditate, r. de insolvabilitate).

  1. dupa aspectul financiar:

  • riscuri financiare pure – riscuri generate de factori ai pietii financiare (r. de dobînda, r.valutar, r.de lichiditate);

  • riscuri nefinanciare – riscuri care sunt legate de banca ca de întreprindere (r. de frauda, r. organizational, r. de piata, etc.)

  1. dupa posibâilitati de previzionare:

  • riscuri diversificabile;

  • riscuri nedeversificabile.

Gestiunea riscului global al bancii.

Gesiunea riscurilor bancare este totalitatea de activitati intreprinse de banca pentru a depista cauzele aparitiei a riscurilor si a micsora expunerea posibila la risc.

Scopurile:

  • asigurarea viabilitatii bancii prin evaluarea corecta a riscului si micsirarea pierderilor posibile;

  • extinderea controlului intern prin supravegherea riscului respectînd un sistem de norme si coeficienti interni precum si cei impusi de autoritatile bncare;

  • detinerea în permanenta a informatiei asupra riscurilor asumate de banca pentru a crea posibilitati de actiune imediata în omiterea lor;

  • reevaluarea si restructurarea continua a portofoliului de active si pasive bancare.

Gestiunea riscurilor bancare este foarte importanta pentru banca caci este echivalata cu gestiunea întregii banci. Din aceste considerente autoritatile pe piata bancara impun bancilor anumite conditii de gestiune a riscurilor sub forma de coeficenti obligatorii catre respectare sau principii ce vor fi implementate în strategia de activitate a bancii. Recomandarile cele generale sunt înaintate de comitetul de la BASEL.

Gestiunea riscurilor prevede urmatoarele etape:

  1. identificare riscului, ce presupune masuri de depistare a factorilor ce pot provoca un orice risc;

  2. evaluarea riscului, stabilirea printr-un set de indicatori a marimii pierderilor posibile în caz daca acest risc apare;

  3. controlul riscului, verificarea procesului sau activitatii bancare pe tot parcursul derularii ei pentru identificarea momentului de aparitie a riscului;

  4. eliminarea sau evitarea riscului presupune gasirea metodelor de acoperire a pierderilor posibile generate de riscul respectiv;

  5. finantarea riscului, este preluarea unor pozitii de hedjing prin instrumente suplimentare pentru acoperirea pierderilor posibile.

Back to Top