Ciclul de viata al prudusului

 Dinamismul economico-social determină o evoluţie permanentă, cantitativă şi calitativă, a nevoilor de consum ale populaţiei. Schimbul dintre generaţiile de produse, care se adresează acestor nevoi trebuie să se realizeze treptat, la intervale de timp diferite de la un sector economic la altul. Convieţuirea unor produse „îmbătrânite” cu unele de „tinere” este un lucru firesc, des întâlnit. Deşi există şi produse insensibile la scurgerea timpului, care rămân cu aceeaşi înfăţişare, chiar daca nu şi cu aceeaşi poziţie pe piaţă (zahăr, sare, petrol, minereuri etc.), cele mai multe produse îşi circumscriu existenţa într-un anumit interval de timp. Se poate vorbi astfel de un “ciclu de viaţă” al produsului. Acesta reprezintă perioadă de timp pe care o petrece produsul pe piaţă, debutând cu lansarea acestuia şi terminând cu retragerea lui de pe piaţă. Desigur, “dispariţia” lor comercială (de pe o anumită piaţă sau chiar de pe toate pieţele), implicând dispariţia lor din oferta întreprinderii, nu echivalează întotdeauna şi cu ieşirea lor, în mod automat, din consum. În dotarea populaţiei (indivizi, familii, gospodării), a întreprinderilor rămân produse, în stare de funcţionare, încă o anumită perioadă după ce au fost scoase din fabricaţie. Principalele etape pe care le parcurge produsul de-a lungul prezenţei sale pe piaţă sunt:

Lansarea

Creşterea

Maturitatea

Declinul

Se poate vorbi astfel de „vârsta” pe care o are produsul la un anumit moment. Aceasta reprezintă etapa din ciclul de viaţă în care se află un produs într-un anumit moment al existenţei sale. Reprezentarea grafică a etapelor ciclului de viaţă a unui produs se poate realiza ţinând cont de evoluţia, în timp, a volumului vânzărilor produsului respectiv. Uneori, dacă există informaţii în acest sens, se poate utiliza şi evoluţia în timp a gradului de fidelitate a consumatorilor faţă de produs. Identificarea evoluţiei în timp a produselor pe piaţă este foarte importantă, pentru că permite întreprinderii repartizarea judicioasă a resurselor de care dispune. Astfel în perioada de lansare resursele întreprinderii trebuiesc îndreptate în special spre zona promovării, pentru a asigura o mai rapidă penetrare pe piaţă a noului produs. De altfel, fiecare etapă a ciclului de viaţă a unui produs determină o anumită repartizare a efortului în cadrul mixului de marketing. Mărimea „ciclului de viaţă” a produsului depinde de o serie întreagă de factori. Aceştia se împarte în două mari categorii:

  • Factori generali

  • Factori specifici

Dintre factorii generali, mai importanţi sunt:

  • Progresul tehnico-ştiinţific

  • Modificarea nivelului veniturilor populaţiei,

iar dintre cei specifici:

  • Natura produsului

  • Gradul de noutate a produsului în momentul lansării

  • Mărimea gamei sortimentale din care face parte produsul

  • Posibilitatea produsului de a primii noi întrebuinţări.

Innoirea produselor

Înlocuirea produselor vechi, “îmbătrânite” normal sau chiar “înainte de vreme”, cu altele noi reprezintă în momentul actual o acţiune importantă şi nu lipsită de riscuri. În prezent amploarea procesului de lansare a noilor produse este atât de mare încât se poate spune că asistăm la o explozie a apariţiei de produse noi. Acest lucru este determinat de o serie de factori, printre care se numără: cuceririle spectaculoase în domeniul ştiinţei şi tehnicii, perspectivele epuizării unor resurse tradiţionale, concurenţa din ce în ce mai puternică, evoluţia nevoilor de consum etc.În cazul produselor, noutatea se prezintă în forme şi grade diferite. O abordare strict tehnică a nivelului noutăţii ar folosi drept criterii tehnologia sau materialele utilizate la confecţionarea produsului şi/sau performanţele tehnice ale acestuia. O abordare de  marketing, a acestei probleme, trebuie să aibă însă în vedere şi destinaţiile produselor. În general, trebuie făcută distincţie între produsele efectiv noi şi cele perfecţionate. Dacă cele din urmă sunt rezultatul unor îmbunătăţiri aduse produselor existente, sau al unui proces de diversificare sortimentală a acestora, noutăţile efective se refera la produse care nu au mai existat anterior pe piaţă. Astfel putem avea:

  • noutăţi absolute (la nivel mondial)

  • noutăţi pentru anumite pieţe

  • noutăţi la nivelul unei pieţe

  • noutăţi la nivelul întreprinderii

Stabilirea gradului de noutate a produsului în momentul lansării este foarte importantă pentru întreprindere, pentru că şi de nivelul noutăţii depinde speranţa de viaţă a produsului şi bineînţeles mărimea profitului obţinut.

Lansarea produselor noi pe piata

Lansarea pe piaţă a unui nou produs sau a unei variante îmbunătăţite, a unui produs existent, constituie punctul de plecare al procesului de lansare a unui nou produs. Durata totală a acestui proces, care ar ca punct terminus prezentarea noului produs pe piaţă poate să varieze (de la câteva zile la câţiva ani), în funcţie de natura şi destinaţia respectivului produs. Principalele etape ale acestui proces sunt: 

  • realizarea unor studii documentare, cercetări de piaţă, analize economice precum şi alte modalităţi de obţinere a informaţiilor referitoare la oportunitatea şi posibilitatea realizării unui nou produs;

  • selectarea ideilor privind noul produs, prin filtrul unor criterii tehnice, economico-financiare şi de marketing şi selectarea variantei optime pe baza lor;

  • realizarea prototipului produsului respectiv;

  • testarea tehnică şi de acceptabilitate. Testarea tehnica se realizează în spatii special amenajate (laboratoare, bancuri de probă etc.), urmărindu-se parametri tehnici ai produsului. Testarea de acceptabilitate se realizează sub forma unor studii realizate în rândul cumpărătorilor potenţiali, pentru a observa aprecierile şi sugestiile acestora cu privire la diferitele elemente noului produs;

  • definitivarea produsului în urma concluziilor desprinse din testarea tehnica şi de acceptabilitate;

  • stabilirea elementelor de identificare ale produsului (nume, marcă etc.), protecţia legala a acestuia (înregistrarea brevetului de invenţie, a mărcii produsului); pregătirea resurselor întreprinderii pentru introducerea produsului în fabricaţia de serie;

  • stabilirea condiţiilor lansării produsului pe piaţă (când, unde şi cum va avea loc lansarea produsului);

  • pregătirea pieţei pentru primirea noului produs; aceasta faza priveşte atât informarea (prin publicitate) a viitorilor cumpărători cât şi pregătirea reţelei de distribuire a produsului.

Acceptarea noilor produse lansate pe piaţă, de întreprindere, de către consumatorii potenţiali, nu se realizează dintr-odată. Unii dintre aceştia acceptă produsul mai rapid, alţii mai lent. Dacă structurăm consumatorii potenţiali ai unui produs, în funcţie de rapiditatea cu care ei adoptă noul produs, rezultă un număr de cinci grupe de adoptanţi:

  • Inovatorii
  • Acceptaţii timpurii (sau Liderii)
  • Majoritatea timpurie
  • Majoritatea întârziată (sau majoritate conservatoare)
  • Acceptaţii întârziaţi

Numărul de persoane din cadrul fiecărei categorii este diferit nu numai între grupe, dar şi în funcţie de natura produsului analizat.

Factori care favorizează succesul produselor noi

Datorită faptului că destule produse nu sunt lansate cu succes, multe întreprinderi doresc să identifice anumite modalităţi prin care să le sporească şansele de reuşită, atunci când lansează noi produse. Pentru a realiza acest lucru, se poate încerca identificare produselor noi de succes şi determinarea elementelor comune ale acestora. Astfel, pe baza studiilor efectuate de-a lungul timpului au fost identificaţi mai mulţi factori. Un prim factor îl constituie superioritatea unei anumite caracteristici a produsului (de exemplu, calitate superioara, garanţia produsului etc.). Mai exact produsele care deţin un mare avantaj pot să aibă succes în peste 95% din cazuri, cele care deţin un avantaj moderat în aproximativ 50% din cazuri, iar cele care deţin un avantaj minim au succes în circa 20% din cazuri. Un alt factor al succesului îl reprezintă definirea corespunzătoare a conceptului de produs, înainte de realizarea lui efectivă. Întreprinderea trebuie să-şi definească şi să determine consumatorii potenţiali, cerinţele pe care trebuie să le satisfacă produsul, precum şi avantajele pe care va trebui să le ofere în lupta concurenţială. Alţi factori ai succesului pot fi: armonizarea în plan tehnologic şi de marketing a produselor (standardizarea internă, utilizarea unor platforme comune etc.), calitatea execuţiei în fiecare fază a procesului productiv precum şi potenţialul de absorţie a pieţei.

Factori care pot împiedica succesul noilor produselor

Principalii factori ce au efecte negative asupra procesului de lansare a noilor produse sunt:

Lipsa resurselor financiare. Multe firme deşi au idei bune, nu le pot pune în aplicare din lipsa banilor;

Lipsa unor idei originale de produse noi. În anumite domenii pot exista puţine posibilităţi de îmbunătăţire a produselor (sare, zahăr, detergenţi etc.);

Costurile ridicate ale procesului de proiectare şi realizare de noi produse. De exemplu, în industria automobilelor lansarea unui nou produs presupune cheltuieli de câteva miliarde de dolari, motiv pentru care multe firme mai mici şi-au pierdut independenţa;

Existenţa unor pieţe prea segmentate. Concurenţa puternică poate duce la o segmentare prea puternică, artificială, a pieţei. Firmele trebuie să realizeze produse noi pentru segmente de piaţă tot mai înguste (nişe), ceea ce poate însemna obţinerea unor rezultate mai puţin eficiente;

Restricţiile sociale şi guvernamentale. Produsele noi trebuie să corespunda unor criterii ale pieţei-ţintă precum, protecţia consumatorilor şi a mediului înconjurător. Restricţiile guvernamentale au încetinit ritmul înnoirilor în anumite ramuri complicând procesele de adoptare a deciziilor referitoare la proiectarea şi promovarea noilor produse (în ramuri precum, industria chimică, a automobilelor etc.);

Scăderea duratei „ciclului de viaţă” al majorităţii produselor, datorită unor cauze diferite precum, nivelul concurenţei, progresul tehnico-ştiinţific etc. ;

Back to Top