Am arătat anterior că elasticitatea cererii faţă de preţ nu este singura formă de elasticitate a cererii. Uneori economiştii şi managerii doresc să cunoască reacţia consumatorilor in situaţia cand preţul produsului rămane neschimbat, dar se modifică veniturile sau preţul bunurilor conexe. De aceea, pe langă elasticitatea cererii faţă de preţul produsului se mai calculează elasticitatea cererii faţă de veniturile consumatorilor şi elasticitatea incrucişată sau faţă de preţul bunurilor conexe.

Elasticitatea cererii faţă de venit

Elasticitatea faţă de venit măsoară reacţia cantităţii cerute faţă de creşterea venitului, in condiţiile in care ceilalţi factori sunt constanţi.

Elasticitatea faţă de venit reprezintă deci modificarea procentuală a cantităţii cerute, ca urmare a modificării procentuale a venitului.

Formula elasticităţii faţă de venit este:

Formula elasticităţii faţă de venit

in care:

Ev = elasticitatea cererii faţă de venit

ΔQ% = modificarea cantităţii cerute

ΔV% = modificarea veniturilor

Raportul ΔQ% / ΔV%, de care depinde elasticitatea faţă de venit, poate fi pozitiv (dacă bunul este normal), negativ (dacă bunul este inferior) sau zero. De aceea, dacă bunul este normal (inferior), elasticitatea faţă de venit este pozitivă (negativă).

Spre ilustrare, să luăm exemplul unei organizaţii care importă autoturisme Ford Mondeo in Romania. Managerul acestei organizaţii se aşteaptă ca venitul mediu pe familie in segmentul de piaţă căruia i se adresează să crească de la 22.000$ la 25.000$ pe an (echivalent in lei). Ca urmare, se aşteaptă ca vanzările să crească de la 800 la 1.400 unităţi pe an, in condiţiile in care preţul unui autoturism este de 25.000$. Această situaţie este ilustrată in figura 3.4 a.

Elasticitatea cererii faţă de venit

Figura 3.4 Elasticitatea cererii faţă de venit

Intrucat autoturismele importate de organizaţie sunt bunuri normale, creşterea venitului va determina deplasarea spre dreapta a curbei cererii. Pentru a calcula elasticitatea cererii faţă de venit, vom utiliza metoda elasticităţii arc (figura 3.4. a).

E v = ΔQ%/ΔV% = 4,27

In cazul bunurilor inferioare, cum ar fi maşinile la mana a doua de exemplu, atunci cand venitul creşte, iar preţul lor rămane neschimbat, cererea se va deplasa spre stanga. De aceea, elasticitatea cererii faţă de venit va lua valori negative (figura 3.4. b).

E v = ΔQ%/ΔV% =-3,5

In concluzie:

Elasticitatea faţă de venit ia valori pozitive in cazul bunurilor normale şi negative in cazul celor inferioare.

Elasticitatea incrucişată

Elasticitatea incrucişată măsoară reacţia cumpărătorilor produsului analizat, la modificarea preţului unui bun conex, atunci cand ceilalţi factori sunt constanţi. Elasticitatea incrucişată se calculează ca raport intre modificarea procentuală a cantităţii cerute şi modificarea procentuală a preţului bunului conex respectiv.

Elasticitatea incrucişată dintre un bun X şi un bun Y se exprimă cu ajutorul următoarei formule:

Elasticitatea încrucişată

in care:

Exy = elasticitatea incrucişată

Qx = cantitatea cerută din marfa X

Py = preţul bunului y

Să ne reamintim că in capitolul 2 am arătat că, atunci cand creşterea preţului unui bun conduce la creşterea cererii dintr-un alt bun, cele două bunuri sunt substituibile, iar atunci cand creşterea preţului unui bun conduce la reducerea cererii dintr-un alt bun, cele două bunuri sunt complementare.

De aceea:

Elasticitatea incrucişată este pozitivă in cazul bunurilor substituibile şi negativă in cazul bunurilor complementare.

Relaţia dintre venitul marginal, cerere şi elasticitate

In procesul decizional, managerii trebuie să ţină seama şi de reacţia consumatorilor la modificarea preţurilor unui produs sau serviciu. Am discutat deja despre influenţa elasticităţii faţă de preţul produsului analizat asupra veniturilor totale ale ofertanţilor. Am arătat cum se modifică venitul total al ofertantului atunci cand preţul alunecă de-a lungul curbei cererii.

Luarea deciziei optime privitoare la preţul care trebuie practicat impune insă şi existenţa unor informaţii legate de venitul marginal, pe langă cele referitoare la venitul total. Pentru a afla care sunt preţul optim şi, in consecinţă, cantitatea optimă, ce vor contribui la maximizarea profitului, managerii comparăvenitul marginal cu costul marginal. In finalul capitolului referitor la elasticitate, vom examina relaţia dintre elasticitatea cererii şi venitul marginal. Această relaţie joacă un rol foarte important in decizia de stabilire a preţului. Venitul marginal este sporul de venit aferent creşterii vanzărilor cu o unitate.

VM= ΔVT/ ΔQ

in care:

VM = venitul marginal

ΔVT = modificarea venitului total

ΔQ = modificarea cantităţii cerute

Pentru a vedea care este relaţia dintre venitul marginal şi preţ, vom utiliza un exemplu numeric, prezentat in tabelul 3.3.

Cererea şi venitul marginal

Tabelul 3.3

(1)

Unităţi

vandute

(2)

Preţ (lei)

(3)

Venit total (lei)

(4)

Venit

marginal( ΔVT/ΔQ)

1

4.000

4.000

4.000

2

3.500

7.000

3.000

3

3.100

9.300

2.300

4

2.800

11.200

1.900

5

2.400

12.000

800

6

2.000

12.000

0

7

1.500

10.500

-1.500

In coloanele (1) şi (2) ale tabelului 3.3, sunt prezentate perechile cantitate - preţ de pe curba cererii. In coloana (3) s-a calculat venitul total ca produs intre preţ şi cantitate: (3) = (1) x (2). Venitul marginal calculat in coloana (4) reflectă modificarea venitului total la fiecare unitate vandută suplimentar. Atragem atenţia asupra faptului că venitul marginal este egal cu preţul numai la prima unitate vandută. Prima unitate vandută adaugă la venit 4.000 lei, adică preţul acesteia conform tabelului cererii.

Prin urmare:

In cazul primei unităţi vandute , VM = P.

Atunci cand se vand două unităţi, a doua unitate adaugă la venit mai puţin de cei 3.500$, care reprezintă preţul ei. Atunci cand se vand 2 bucăţi, venitul total este de 7.000$, de aceea venitul marginal este de 3.000$ (7.000$ - 4.000$). Venitul marginal este egal cu preţul numai pentru prima unitate, pentru că pe măsură ce cantitatea creşte preţul scade, conform legii cererii.

Prin urmare:

VM < P pentru orice cantitate vandută, mai mare decat prima unitate. După cum reiese din coloana 4 a tabelului, venitul marginal scade la fiecare unitate suplimentară vandută, fiind egal cu 0 la a şasea unitate şi devenind negativ de la a şaptea.

Concluzia care se desprinde din cele discutate mai sus este următoarea:

Venitul marginal este mai mic decat preţul pentru toate cantităţile vandute mai mari de o unitate. Cand venitul marginal este pozitiv şi cantitatea creşte, venitul total creşte. Cand venitul marginal este negativ şi cantitatea creşte, venitul total scade. Cand venitul marginal este zero, venitul este maxim.

Cand cererea este liniară, iar ecuaţia cererii este P = a – bQ, venitul marginal este linear şi intersectează ordonata in acelaşi punct cu cererea, fiind de două ori mai abruptă decat aceasta. Deci: VM = a – 2bQ.

In figura 3.5, este reprezentată grafic cererea cu ecuaţia P = 6 – 0,05Q. Venitul marginal asociat are ecuaţia VM = 6 – 0,1Q. Curba venitului marginal intersectează axa cantităţii la 60 unităţi şi axa preţului la 6.000 lei.

Cererea, venitul marginal şi elasticitatea

Figura 3.5 Cererea, venitul marginal şi elasticitatea

Cand cererea este elastică (E >1), venitul marginal este pozitiv.

Cand cererea este inelastică (E<1), venitul marginal este negativ. Cand

cererea este unitar elastică (E=1), venitul marginal este zero. Pentru toate

curbele cererii şi ale venitului marginal:

VT = P(1 – 1/E)

in care:

VT = venitul total

P = preţul mărfii

E = elasticitatea cererii faţă de preţul mărfii

Back to Top