Asigurarea locuinţelor

Pentru persoana fizică este necesară protecţia bunurilor dobândite ca urmare a multor ani de muncă şi eforturi. Există, în acest sens, suficiente forme de acoperire care au menirea de a proteja locuinţele aflate în proprietate personală, sau care sunt închiriate, precum şi a conţinutului lor.

La asigurarea clădirilor aparţinând persoanelor fizice ca şi în asigurarea pentru pagubele produse apartamentelor sau locuinţelor închiriate, obiectul asigurării îl reprezintă clădirile, respectiv apartamentele închiriate de asigurat( pentru pagubele produse acestuia şi pentru care asiguratul este răspunzător faţă de proprietar).

Riscurile acoperite în mod obişnuit de asigurători prin condiţiile cele mai complexe sunt:

  • incendiu, trăznet, explozie, chiar dacă explozia nu a fost urmată de incendiu, în caz de incendiu se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse prin afumarea, pătarea sau crăparea pereţilor, spargerea geamurilor sau diverse alte pagube cauzate de căldură sau fum, ca urmare a incendiului.

  • cutremur, inundaţie, furtună, grindină, greve, tulburări civile, acţiuni ale unor grupuri rău voitoare, vandalism, terorism, prăbuşire sau alunecare de teren, ploaie torenţială, uragan, greutatea zăpezii sau a gheţii, avalanşe, urmări ale spargerii conductelor, izbirea de către vehicule( altele decât ale asiguratului).

  • spargerea sau deteriorarea cu prilejul furtului prin efracţie sau tentativei de furt prin efracţie a pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor, ferestrelor şi duşumelelor.

  • distrugeri sau stricăciuni pricinuite de măsurile de salvare în timpul producerii evenimentelor asigurate.

Printre excluderi sunt:

  • riscuri cauzate de război, explozie atomică, radiaţii, poluare

  • confiscarea, exproprierea, naţionalizarea, rechiziţionarea, sechestrarea, distrugerea din ordinul autorităţilor

  • uzura, fermentarea, oxidarea, coroziunea, căldura, precum şi afumarea, pătarea sau pârlirea provenite dintr-o sursă normală de căldură

  • cheltuielile legate de îmbunătăţirea constructivă a clădirilor faţă de starea acestora dinainte de producerea evenimentului asigurat

  • cheltuieli pentru repararea unor avarii accidentale produse de cauze necuprinse în asigurare sau cele pentru reparaţii, recondiţionări sau restaurări nereuşite

  • cheltuieli pricinuite ca urmare a pagubelor cauzate de îngheţarea apei în rezervoare, conducte, vase din încăperi sau clădiri neîncălzite datorită neglijenţei asiguratului

  • pagube produse instalaţiilor electrice numai prin acţiunea curentului electric dacă aceasta nu este urmată de incendii

Nu se acordă despăgubiri, în cazul în care se constată şi se dovedeşte că pagubele au fost produse de situaţii precum:

  • prăbuşirea clădirilor ca urmare a defectelor de construcţie, a proastei întreţineri, a vechimii sau stării lor de degradare, fără legătură cu vreunul dintre riscurile asigurate

  • tasarea terenului de fundaţie, crăpături în terenul fundaţiei, datorită variaţiei de volum a terenului

  • inundaţii produse în timpul formării unor lacuri de acumulare sau în timpul schimbării artificiale a cursurilor de apă

  • ape subterane, care fără a ieşi la suprafaţă, pătrund sau se infiltrează în interiorul clădirii, producând umezirea pardoselilor şi a pereţilor

  • apa din ploi sau din zăpada topită care se infiltrează prin sol în interiorul clădirii

  • lucrări edilitare de orice fel în jurul clădirii care pot să afecteze locuinţa asigurată

  • lucrări de prospecţiuni, explorări sau exploatări de orice fel, la suprafaţă sau în profunzime.

În cazul asigurării bunurilor aflate în locuinţa închiriată, obiectul asigurării îl reprezintă bunurile asiguratului sau aflate în custodia sa.

În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul acordă despăgubiri şi ca urmare a unor pagube produse acestora de aceleaşi riscuri cuprinse în asigurarea de clădire.

Potrivit asigurării de bunuri se mai acordă despăgubiri şi ca urmare a unor pagube produse de următoarele riscuri:

  • pagube produse ca urmare a carbonizării totale sau parţiale ori a topirii chiar şi fără flacără

  • avarii accidentale( spargeri, deteriorări întâmplătoare) produse la instalaţiile de gaze, apă, canal sau încălzire centrală

  • pagube produse ca urmare a dărâmării, demolării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a altor construcţii învechite, dacă aceasta se face pentru a opri întinderea unui incendiu sau la o ameninţare bruscă de inundaţie sau alunecare de teren

  • pagube produse ca urmare a avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau a altor construcţii în care se află bunuri asigurate

  • pagube produse ca urmare a căderii unor corpuri pe clădiri sau alte construcţii în care se aflau bunuri asigurate, ori a prăbuşirii clădirilor sau construcţiilor respective, precum şi a izbirii lor de către un vehicul

  • pagube produse ca urmare a infiltrării apei provenite dintr-o inundaţie produsă într-un apartament învecinat, situat la acelaşi etaj sau la un etaj superior

  • pagube produse bunurilor prin furtul prin efracţie, cu condiţia ca uşile şi ferestrele exterioare ale apartamentului(locuinţei) închiriat să fie încuiate cu dispozitive de închidere( broaşte cu chei, lacăte exterioare, etc.).Prin furt prin efracţie se înţelege acel furt în urma căruia rămân urme, iar făptuitorii care l-au săvârşit pătrund în locuinţa asigurată prin spargerea pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor, ferestrelor, duşumelelor sau prin stricarea sau forţarea dispozitivelor de închidere prevăzute.

  • dacă încăperile în care se aflau bunurile asigurate constituie numai o parte dintr-un apartament, se consideră furt prin efracţie numai cazul în care s-a spart un perete, acoperişul, tavanul, duşumeaua, o uşă sau o fereastră dintre cele exterioare ale apartamentului respectiv, s-au s-a stricat sau forţat dispozitivele lor de închidere, nu şi cele interioare care dau spre partea din apartament unde se aflau bunurile asigurate

  • se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse bunurilor prin spargere sau deteriorare cu prilejul furtului sau tentativei de furt prin efracţie

  • nu sunt asigurate pentru riscul de furt prin efracţie bunurile aflate pe balcoane sau terase deschise, sub şoproane sau cerul liber, precum şi cele aflate în spălătorii, uscătorii, călcătorii, pivniţe, poduri, magazii sau alte încăperi care nu se află în interiorul apartamentului propriu-zis.

În general nu se acordă despăgubiri pentru pagubele cauzate de furt simplu sau de furt cu întrebuinţare de chei potrivite sau originale, cu excepţia cazului în care au fost obţinute prin tâlhărie Nu se acordă despăgubiri nici pentru pagube provocate de cazurile în care la comiterea furtului prin efracţie au luat parte persoane din serviciul asiguratului.

De cele mai multe ori, contractul de asigurare a locuinţei închiriate prevede şi o secţiune pentru asigurarea pentru răspundere civilă legală a asiguratului în legătură cu folosirea în calitate de chiriaş a acesteia.

Evenimentele ce pot determina o răspundere a asiguratului pot fi : vătămarea corporală sau decesul oricărei persoane, produse în perioada de valabilitate a contractului, cu excepţia celor decurgând dintr-un contract în vigoare de prestări servicii sau contract de muncă sau ucenicie încheiat cu asiguratul, avarierea sau distrugerea de bunuri, care nu aparţin asiguratului sau unui prepus al său sau care nu sunt în sarcina sau sub controlul asiguratului sau unui prepus al acestuia, produse în perioada de valabilitate a contractului de asigurare.

Obiectul asigurării îl reprezintă răspunderea civilă legală a asiguratului, prin asigurare fiind acoperite:

  • prejudiciile de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţe persoane, pentru care trebuie să plătească sume cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată ca urmare a vătămării corporale sau decesului şi avarierii sau distrugerii unor bunuri, urmare directă a producerii riscurilor asigurate. Prin termenul „terţ” se înţelege orice persoană fizică sau juridică alta decât asiguratul.

  • cheltuieli făcute de asigurat în procesul civil cu acordul scris al asigurătorului, dacă a fost obligat la dezdăunare.

În general asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

  • pagube indirecte, ca de exemplu: reducerea valorii bunurilor după reparaţii, scăderea preţurilor bunurilor, etc. chiar ca urmare a unor cauze cuprinse în asigurare

  • pagube produse prin întreruperea activităţii, chiar ca urmare a unor cauze cuprinse în asigurare

  • pagube produse prin operaţiuni militare în timp de război sau cauzate de urmări de război civil, revoluţie, acte de terorism, greve de orice fel, tulburări civile, acţiuni duşmănoase

  • cheltuieli pentru transformarea sau îmbunătăţirea stării bunurilor în comparaţie cu cea existentă înainte de producerea daunei, reparaţii sau recondiţionări nereuşite.

Asigurarea banilor şi a valorilor

Societatea de asigurare oferă protecţie banilor şi altor valori atât în perioada cât aceştia sunt depozitaţi în seifuri, dulapuri, etc. cât şi în timpul transportului ( chiar dacă este un transport combinat, respectiv mai multe mijloace sau modalităţi de transport, inclusiv în timpul tranzbordării).Asigurarea este valabilă pe un anumit teritoriu geografic specificat în contract.

Se asigură prin această formă de asigurare banii în numerar sau alte valori reprezentând : valută, pietre preţioase, obiecte sau lingouri din metale preţioase, hârtii de valoare, timbre, titluri de valoare, etc.

Riscurile acoperite : - cuprind de regulă, orice evenimente ce cauzează o pierdere pe perioada de asigurare, cu condiţia ca seifurile sau cutiile de siguranţă în care se păstrează valorile să fie încuiate, iar cheile să fie păstrate de o anumită persoană desemnată de asigurat. Pentru a plăti despăgubirea asigurătorul impune anumite condiţii care trebuie respectate de către asigurat( condiţiile sunt de management al riscului şi sunt menite să diminueze riscul sau pierderea): încărcare/descărcare valorilor din mijlocul de transport să se efectueze sub pază, trebuie să se efectueze numai cu mijloace de transport destinate şi omologate pentru acest scop sau cu respectarea normelor de siguranţă adecvate.

Pentru a nu se înţelege că asigurătorii despăgubesc chiar orice pierdere, ca şi în alte tipuri de asigurări, şi aici se includ anumite excepţii cum ar fi: frauda, lipsa de onestitate a asiguraţilor, reprezentanţilor asiguratului sau a companiilor angajate în transportul şi securitatea valorilor, război, invazie, ocupaţie militară, greve, mişcări civile, acte de terorism sau sabotaj, confiscare, naţionalizare, lipsuri datorate omisiunilor sau erorilor, pierderea banilor în localul asiguratului sau în alte încăperi care nu sunt destinate şi amenajate pentru efectuarea de plăţi, radiaţii ionizate sau contaminare prin radioactivitate, pierderea valorilor din vehicule nepăzite sau fără respectarea normelor de securitate, pierderi acoperite prin poliţe de fidelitate. Unele dintre aceste riscuri pot fi asigurate separat contra unei prime de asigurare suplimentare.

Asigurarea se încheie la valorile declarate de asigurat şi agreate de asigurător şi care reprezintă limitele răspunderii acestuia din urmă. Există totuşi o flexibilitate în modificarea acestei răspunderi pe perioada derulării contractului de asigurare, determinată de faptul că asiguratul poate manevra sume mai mari sau mai mici de la o perioadă la alta, fapt ce determină şi modificarea corespunzătoare a primelor plătite de asigurat.

Deoarece o asemenea asigurare implică o mare răspundere a asigurătorului, în cererea de asigurare se solicită informaţii diverse pentru a putea evalua corect riscul şi implicit a stabili corect prima de asigurare. Printre acestea sunt informaţii cu caracter general, altele cu caracter special.

Din prima categorie fac parte: obiectul principal de activitate al asiguratului, perioada pentru care se solicită asigurarea, conţinutul transportului, numărul de transporturi în perioada asigurată, valoarea maximă pe transport şi pe perioada de asigurare, punctele de încărcare şi descărcare, persoanele( fizice şi juridice) care efectuează transportul, însoţitorii, descrierea procedurii de încărcare, descărcare şi transport, echipamentele folosite ca măsuri de securitate, protecţia suplimentară a poliţiei, armatei, pazei private şi orice alte date care ar prezenta interes şi care ar ajuta la o evaluare cât mai corectă a riscului. În mod particular sunt cerute şi date ca: ruta( fixă sau aleatoare), orele la care se efectuează transportul.

În cazul asigurării valorilor pe timpul depozitării se cer informaţii legate de locul depozitării, clădirea în care se află valorile ( numărul etajelor, tipul construcţiei, numărul încăperilor, ferestrele, tipul încuietorilor), date privind seifurile şi tezaurul( tip, construcţie, etc.), descrierea uşilor, sisteme de blocare şi de alarmă, poziţionarea detectoarelor, localizarea unităţii de control. Deseori alături de descrierile de acest gen, sunt cerute şi schiţe care însoţesc declaraţiile asiguratului.

Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

  • orice pierdere produsă datorită fraudei sau lipsei de onestitate a reprezentanţilor, angajaţilor sau prepuşilor asiguratului ori a companiilor angajate în transportul şi securitatea valorilor

  • război, război civil sau operaţiuni de război, invazie, ocupaţie militară, tulburări civile, revolte, greve, acte de terorism sau sabotaj, dictatură militară sau uzurpare de putere, conspiraţie, confiscare, naţionalizare, expropiere, rechiziţionare, distrugere sau avarie din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorităţi publice

  • lipsuri datorate erorilor sau omisiunilor

  • pierderea banilor întâmplată în localul asiguratului sau în alte incinte care nu sunt special amenajate pentru efectuarea de plăţi sau încasări în numerar, cu excepţia cazului în care banii se aflau încuiaţi în seifuri

  • pierderea sau avarierea cauzată, produsă sau agravată de :

  • radiaţii ionizante sau contaminarea prin radioactivitate de la orice combustibil nuclear sau deşeuri nucleare

  • influenţe ale substanţelor radioactive, toxice, explozie sau alte asemenea, provenite de la instalaţiile nucleare sau de la un component nuclear al acestora

    • pierderea valorilor din vehicule nepăzite

    • pierderi acoperite prin poliţe de fidelitate

Asiguratul poartă întreaga răspundere pentru declaraţiile făcute şi pentru eventualele omisiuni sau erori în furnizarea acestor informaţii, acest lucru este foarte important, mai ales în cazul în care se produce un eveniment generator de pierderi. În cazul în care se constată una dintre neregulile de mai sus, asigurătorul este absorbit de orice răspundere.

Asigurarea de pierdere a profitului

Asigurarea de pierdere a profitului ( loss of profit) sau asigurarea de întrerupere a activităţii( business interruption) se încheie numai împreună cu o asigurare de bunuri, respectiv de cădiri, inclusiv de instalaţii şi accesorii, utilaje, stocuri de materiale, mărfuri. Ea nu poate fi solicitată de asigurat înafara existenţei unei asigurări de bunuri, deoarece are sens numai în situaţia în care producerea unei daune la asigurarea de bunuri asigurate determină o întrerupere a activităţii cauzatoare de pierdere de profit pentru aceasta.

Aşadar, în cazul în care activitatea desfăşurată de asigurat în legătură cu clădirea se întrerupe sau intervine ca o consecinţă a unui eveniment asigurat, asigurătorul va plăti asiguratului suma pierderii rezultate din această întrerupere sau intervenite în concordanţă cu prevederile condiţiilor de asigurare.

Prăbuşirea, incendierea, explozia sau orice alt eveniment care cauzează o pierdere nu reprezintă numai o pagubă materială ci antrenează odată cu ea şi o reducere a posibilităţii de câştig în viitor sau chiar falimentul.

Ca regulă generală, asigurarea este limitată la pierderea profitului brut datorită pe de o parte, a reducerii cifrei de afaceri şi pe de altă parte, datorită creşterii costului activităţii. În aceste condiţii, suma plătită ca despăgubire va fi calculată conform acestor date, pe baza unei metodologii stabilite în condiţiile de asigurare.

În practica celor mai multe ţări, prin asigurare ”loss of profit” se pot obţin sume care acoperă:

  • orice pierdere de profit net

  • toate cheltuielile care trebuie efectuate în perioada de nefuncţionare( salarii, chirii, sporuri, etc.)

  • orice cheltuieli suplimentare efectuate în scopul minimizării pierderilor( ajutor suplimentar pentru rescrierea documentelor, închirierea temporară a unor spaţii, etc.)

  • toate cheltuielile rezonabile plătite de asigurat colaboratorilor săi profesionişti pentru elaborarea oricăror situaţii amănunţite sau detalii conţinute în registrele contabile sau orice alte informaţii sau evidenţe ce pot fi cerute de asigurător.

De reţinut este faptul că sumele ce se vor plăti în baza acestor prevederi nu vor putea depăşi, în nici un caz, suma asigurată sau altă limită a răspunderii.

Contractul de asigurare, în condiţiile şi specificaţiile lui, explică modul de calcul al profitului brut asigurat în concordanţă cu metodele contabile legale ale asiguratului.

În cazul în care asigurătorul plăteşte o sumă corespunzătoare pierderii profitului la un anumit moment în intervalul perioadei de asigurare, suma asigurată se poate stabili automat. Acest lucru presupune că asiguratul trebuie să notifice asigurătorului, care îi va calcula o primă de asigurare suplimentară pentru această repunere automată în vigoare a acoperirii.

De reţinut este faptul că dacă în perioada de despăgubire se vor utiliza alte clădiri pentru fabricarea sau vânzarea produselor sau pentru prestarea serviciilor asiguratului în beneficiul activităţii fie de asigurat, fie de către alţii în numele său, banii plătiţi în legătură cu aceste vânzări sau servicii vor fi luaţi în considerare în calculul cifrei de afaceri în perioada de despăgubire, intrând astfel în calculul despăgubirii.

Pe întreaga perioadă de derulare a contractului de asigurare, asiguratul are obligaţia de a pune la dispoziţia asigurătorului toate documentele contabile şi orice alte acte necesare în scopul investigării sau verificării oricăror pretenţii.

Asigurarea de întrerupere a activităţii poate fi extinsă şi asupra proprietăţii din vecinătatea clădirilor, dacă dauna respectivă va împiedica folosirea clădirilor sau a accesului spre acestea indiferent dacă clădirile sau proprietatea asiguratului vor fi pierdute, distruse sau avariate.

Asigurarea riscului de catastrofă

Spre deosebire de multe alte evenimente, calamităţile naturale au un potenţial foarte ridicat de a produce mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

Expunerea la aceste riscuri este din ce în ce mai mare. Creşterea populaţiei, înfiinţarea unor localităţi în zone anterior nelocuite, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, creşterea numărului de construcţii de locuinţe şi unităţi economice, dezvoltarea tehnicii de mare valoare, apariţia de noi aglomerări urbane, densitatea mare a valorilor în oraşe şi zone industriale cresc în mod vădit potenţialul de catastrofă şi preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Astfel apare fireasca nevoie de documentare detaliată asupra tipurilor şi forţei catastrofelor naturale, ca un ajutor pentru factorii de decizie economică şi politică.

La toate acestea se adaugă schimbările mediului datorită activităţii oamenilor, modificarea climei cu implicaţii asupra creşterii nivelului mării, modificarea vegetaţiei, creşterea volumului precipitaţiilor şi reaşezarea zonelor precipitaţiilor foarte ridicate sau foarte scăzute. Toate acestea au crescut substanţial pericolul de catastrofă.

În ultima perioadă se constată creşterea interesului pentru elaborarea unor studii privind riscurile de catastrofă şi potenţiale efecte ale producerii lor.

Pagubele materiale, pierderile de vieţi omeneşti, şocul psihologic puternic suferit de populaţie, precum şi efectele pe termen lung ale producerii acestora obligă la o studiere atentă a fenomenului şi sub aspectul asigurării care ar putea, prin rolul ei, să facă mai puţin simţite pagubele materiale şi să repună pe cei afectaţi în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului.

Datorită mediatizării, populaţia devine tot mai conştientă de pierderile materiale şi de vieţi omeneşti cauzate de catastrofele naturale.

Deoarece riscurile de catastrofă sunt în general asigurabile, din punct de vedere al asigurătorilor este necesară o analiză şi o documentaţie care să prezinte concis tipurile, dimensiunea şi intensitatea lor şi implicaţiile pe care le presupun, în vederea adoptării deciziilor optime.

Unul dintre riscurile care produce cele mai mari catastrofe naturale este cutremurul. Cutremurul reprezintă zguduirea suprafeţei Pământului printr-o mişcare a crustei sale. Unii asigurători leagă riscul de cutremur de o anumită intensitate a acestuia la care se produc pagube ( ex: 6 grade pe scara Mercalli).Cutremurul se măsoară cu ajutorul a doi indicatori şi scări.

Magnitudinea unui cutremur măsoară cantitatea de energie eliberată în timpul producerii acestuia şi se măsoară în grade Richter, folosindu-se scara Richter 1956 care este o scară logaritmică. Ea se determină cu ajutorul seismografelor, având astfel o determinare obiectivă.

Intensitatea unui cutremur măsoară efectele producerii acestuia într-un anumit punct la suprafaţa pământului, integrând un număr de parametrii: acceleraţia gravitaţională, durata cutremurului. Ea se bazează pe efectele observate pe plan local şi are un puternic element de subiectivitate. Se măsoară cu ajutorul scării Marcalli, modificată în 1956( are 12 grade de la I-XII).

Ex: - printre cutremurele cele mai devastatoare pot fi numărate cel din California (Northridge) din 17 ianuarie 1994 cu magnitudine de 6,7 grade Richter şi a cărui durată a fost de 6-8 secunde, simţit pe o arie de 45Km*32 şi care a produs pagube materiale de 44 miliarde USD

  • 17 ianuarie 1995 în Kobe (Japonia) care a produs pagube care au depăşit 100 miliarde USD.

Alte riscuri de catastrofă sunt:

  • erupţiile vulcanice: sunt considerate riscuri din care decurg şi alte evenimente apreciate ca riscuri asociate: căderi şi nori de cenuşă, maree, scurgeri de lavă şi noroi, cutremure vulcanice, etc.

  • valurile seismice: reprezintă catastrofă naturală care afectează în special coastele Asiei. Ele apar după producerea cutremurelor sau ca urmare a unor alunecări de teren ale fundului mării, deseori induse de cutremure sau erupţii vulcanice în mare sau pe uscat

  • inundaţiile sunt definite ca o acoperire temporară continuă a uscatului ca rezultat al ieşirii din matcă a apelor curgătoare sau a revărsării apelor stătătoare sau ca urmare a precipitaţiilor puternice şi care rămâne sau curge în amplasamentul asigurat.

Sunt riscuri cu cea mai mare frecvenţă de apariţie şi afectează aproape toate ţările lumii.

Ţara cu cele mai frecvente inundaţii şi cu cele mai mari pierderi datorită inundaţiilor este China.

  • ploile torenţiale: precipitaţiile medii anuale se situează în jurul valorii de 1000 l/m2 în India de nord-est există o zonă în care precipitaţiile depăşesc 10000 l/m2/an.

  • furtunile: reprezintă efectul dinamic al unei mase de aer care se deplasează cu o viteză de cel puţin 20 m/sec. Dacă această viteză nu poate fi verificată la locul daunei, contractantul asigurării trebuie să demonstreze că mişcarea aerului a cauzat pagubele la clădirea asigurată, la cele din jur aflate în stare bună de construcţie.

  • tornadele: sunt vânturi puternice, strict delimitate pe suprafeţe foarte mici dar foarte intense care provoacă distrugeri foarte mari în zonele în care se produc. Tornadele au formă cilindrică sau conică cu un diametru al conului de circa 100 m, care se deplasează pe distanţe de mai mulţi km. Viteza maximă la capătul tornadei poate atinge 500 km/h. Pagubele directe sunt mari datorită scăderii presiunii atmosferice cu 10% sau mai mult în mijlocul conului, fapt care duce la unele pagube mai ciudate cum ar fi explozia clădirilor cu ferestre sigilate dotate cu instalaţii cu aer condiţionat.

  • furtuni regionale(musonii): se formează pe versantul munţilor dacă vântul dinspre munte este mai rece decât cel de la baza sa. Aerul rece, mai greu coboară pe poalele muntelui. Cu cât diferenţa de temperatură şi de înălţime este mai mare cu atât viteza creşte ajungând până la 200 km/h. Musonii determină apariţia unor mari cantităţi de precipitaţii de cele mai multe ori însoţite de inundaţii. Alte vânturi puternice pot duce la mari pierderi datorită vitezei acestora.

  • fulgerul şi trăsnetul : reprezintă cauza multor pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. Pot provoca incendii pădurilor sau arderea echipamentelor electrice şi electronice, a transformatoarelor de înaltă tensiune şi a releelor de transmisie. Traficul aerian este supus acestui risc, motiv pentru care evită traversarea acestor regiuni( Europa Centrală şi de Est şi Florida).

  • El Nino: este numele unui fenomen de încălzire a climei în zona Pacificului ecuatorial cu 1 până la 5 grade Celsius în numai câteva săptămâni. Încălzirea maximă are loc în perioada Crăciunului, de unde îi şi vine numele(copilul).Nivelul mării creşte cu circa 0,5 m în partea vestică a oceanului, iar în partea estică apa rămâne mai rece. Diferenţa de temperatură la suprafaţă şi decalajul de presiune determină crearea unor curenţi de aer spre zonele de presiune scăzută. Efectele sale se pot resimţi luni sau chiar ani.

  • grindina este un alt risc de catastrofă care produce mari pagube agriculturii, clădirilor, vehiculelor. Grindina este un fenomen atmosferic care constă în formarea unor bucăţi de gheaţă de formă, dimensiune, greutate şi densitate diferite, care pot cădea pe obiectul asigurat, avariindu-l sau chiar distrugându-l.

  • alunecările de teren sunt de cele mai multe ori cauzate de alte riscuri ploi torenţiale, inundaţii, cutremure. Ele reprezintă mişcarea în jos a terenului, pietrelor avându-şi originea în mişcarea de gravitate şi provoacă mai distrugeri clădirilor, construcţiilor industriale. Sunt des întâlnite în Noua Zeelandă.

  • alunecările sau căderile de avalanşe: reprezintă cantitatea de zăpadă sau gheaţă care se mişcă brusc pe pante şi se prăbuşesc la vale. Provoacă mari distrugeri zonelor turistice, construcţiilor din zonele montane.

Pentru asigurători este forate important să se urmărească evoluţia acestor fenomene cu puternic potenţial distructiv în scopul adoptării unor măsuri adecvate pentru o evaluare corectă a riscurilor.Ca urmare a schimbării climei este posibilă existenţa valorilor extreme pentru un număr mare de parametrii care sunt relevanţi pentru asigurare în aproape toate regiunile lumii.

În evaluarea şi stabilirea primei de asigurare pentru riscurile de catastrofă nu pot fi utilizate metode uzuale datorită frecvenţei rare din punct de vedere statistic, de apariţie a acestora. În ciuda pagubelor imense care pot să survină şi la care asigurătorii se expun prin asigurare, ele sunt considerate riscuri asigurabile.

Se disting trei etape în acest proces:

  • determinarea frecvenţei evenimentului, pe baza datelor disponibile, a măsurătorilor sau descrierilor istorice ale evenimentelor de acest tip; acest lucru face posibilă o estimare a probabilităţii de asigurare a riscurilor

  • evaluarea localizării riscurilor, care are o influenţă mare asupra ratelor de primă

  • posibilitatea de apariţie a daunelor. În mod deosebit este vorba de catastrofele mari de la mijlocul anilor 80: cutremurele din Chile şi Mexic din 1985, Northridge 1994, Kobe în 1995, Turcia în 2000, furtunile din Europa anilor 90, taifunurile Mireille din 1990, uraganul Andrew din 1992, etc.

Riscul de catastrofă în România

Pentru România, cel mai distructiv dintre catastrofele naturale este cutremurul. După acelaşi criteriu, locul doi îl ocupă inundaţiile, urmate de fenomenele atmosferice de mare amploare, dar care au importanţă locală ( grindina, furtună, ploaie torenţială, etc.).Scopul studiilor efectuate în ultima vreme a fost multiplu: conştientizarea unui asemenea pericol pentru populaţie şi pentru factorii de decizie care ar putea acţiona şi sprijini financiar consolidarea clădirilor aflate într-o stare avansată de degradare datorită vechimii şi/sau faptului că au suferit urmările altor cutremure, precum şi educarea populaţiei.

Periodicitatea cutremurelor puternice în ţara noastră cu epicentrul în zona Vrancea este de circa 30-40 ani. Jumătate din teritoriul României unde există un potenţial economic ridicat şi unde sunt concentrate mari aglomerări urbane( Bucureşti, Ploieşti, Brăila, Focşani) se află în zonă seismică. O analiză a sectorului asigurărilor din România ar fi interesantă pentru a vedea dacă şi în ce măsură societăţile de asigurare ar putea susţine un asemenea risc.

Există documente care atestă producerea unor cutremure mari în România încă din 1471,1620,1738,1802,1838,1868,1908,10.XI 1940,4 III 1977, toate având origine tectonică.

Cutremurul din ‘ 77 a înregistrat 1570 pierderi de vieţi omeneşti, 11300 de răniţi şi pagube imense de circa 2mild USD.

Inundaţiile se plasează pe locul doi din punct de vedere al potenţialului de catastrofă în România. Aproape în fiecare an au loc inundaţii, în special primăvara odată cu topirea zăpezii. Zonele expuse sunt văile, depresiunile, dealurile şi câmpiile din Moldova, din sud şi din zona centrală şi vestică.

Pentru că în România, gradul de cuprindere în asigurare a clădirilor şi construcţiilor de tip locuinţă este foarte mic, la o eventuală catastrofă naturală( în special la cutremur) implicarea financiară a statului ar trebui să fie substanţială.

La ora actuală există două variante pentru asigurarea locuinţelor /clădirilor. Una propusă de stat(Guvern) care constă din înfiinţarea unei societăţi de asigurare împreună cu o bancă a cărui capital majoritar este deţinut de către stat(CEC) şi la care vor fi obligaţi să se asigure toţi proprietarii de locuinţe până la o anumită sumă asigurată maximă şi unde vor plăti o primă de asigurare, variabilă în funcţie de zona în care se găseşte locuinţa şi de gradul de expunere la catastrofă.

Peste suma asigurată maximă garantată de către stat proprietarul îşi va putea asigura locuinţa la o altă societate de asigurare , pe care o doreşte.

Soluţia încalcă în primul rând regulile economiei de piaţă şi are o serie de neajunsuri.

Una din întrebările care se pune este dacă locuinţa este avariată de un alt risc decât cel de catastrofă (incendiu) şi paguba este cuprinsă în zona sumei asigurate garantate de societatea de asigurare a statului.

Asiguratul va avea dublă asigurare ştiut fiind faptul că atunci când îţi asiguri un risc prima este sensibil mai mică decât atunci când în asigurare sunt cuprinse mai multe riscuri.

O altă soluţie ar fi cea propusă de asigurători, şi constă în stabilirea unui parteneriat al statului cu piaţa comercială de asigurări, lucru realizabil fără a impune o formulă rigidă centralizată.

Punctul nostru de vedere este că proiectarea riguroasă şi aplicarea consecutivă în practică a unui mecanism de tip pool poate garanta o protecţie adecvată în cazul producerii dezastrelor naturale majore, evitându-se neajunsurile unei asigurări obligatorii pentru catastrofe.

Cheia succesului acestei soluţii este parteneriatul între piaţa de asigurări şi stat, bazat pe o formulă acoperitoare de reasigurare şi folosirea unor informaţii de calitate cu privire la expuneri.

Un pool de acest fel este gândit ca o structură operaţională foarte eficientă fiind administrat de câteva persoane cu foarte bune cunoştinţe de reasigurare şi de administrare a bazelor de date, care beneficiază de o dotare tehnică adecvată. Această organizaţie va avea ca prim rol administrarea unui fond de asigurare constituit prin acumularea primelor de asigurare corespunzătoare componentei de catastrofă din toate poliţele de asigurări de clădiri/locuinţe emise în România.

Va exista un prim nivel de reţinere a riscului în cadrul pool-ului care va fi calculat pe criterii tehnice şi va fi format din fondurile acumulate din prime şi un fond garantat de către stat. Nu vor fi făcute alocări efective de fonduri din partea statului pentru această reţinere, ci se va garanta că în caz de dezastru, un anumit nivel iniţial de despăgubire să fie acordat din fondurile statului. Peste acel nivel de reţinere şi până la limita maximă de acoperire negociată prin reasigurare, despăgubirile se vor acorda din fondul reasigurătorilor. În timp , pe măsură ce se acumulează fond în cardul acestui pool, nivelul garanţiei solicitate urmează a se reduce. În acest fel, statul îţi va putea planifica, în fiecare etapă, care este nivelul maxim efectiv de despăgubiri, pentru situaţiile de catastrofe naturale şi va conta pe o finanţare externă nerambursabilă pentru pierderi, din partea reasigurătorilor. Fără a constrânge pe nimeni să se asigure, interesul populaţiei de a-şi cumpăra asigurări va fi stimulat, existând prin acest pool de catastrofă un cumul de garanţii privind despăgubirile în caz de dezastru: calitatea acoperirii, supravegherea din partea CSA, garanţia statului şi a unor reasigurători privind fondurile pentru reconstrucţie şi acoperirea pierderilor.

Back to Top