Noţiuni privind bilanţul şi importanţa lui

În scopul formării unei imagini complete, clare şi precise asupra activităţii economice desfăşurate de întreprindere, apare necesitatea întocmirii bilanţului contabil. Cu ajutorul bilanţului contabil se realizează principala trăsătură a metodei contabilităţii care este dubla reprezentare a averii. Bilanţul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare a acestora. Bilanţul se prezintă sub forma unui tabel, format din două părţi: partea stîngă, denumită activ, care reflectă bunurile economice şi partea dreaptă, denumită pasiv care reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice reflectate în activ.

În forma cea mai simplă bilanţul contabil se prezintă astfel:

Bilanţul contabil la data___________________

Activ

Suma (lei)

Pasiv

Suma (lei)

Denumirea elementelor patrimoniale de activ Denumirea elementelor patrimoniale de pasiv
Total activ Total pasiv

Condiţia principală a bilanţului contabil este egalitatea activului cu pasivul. Această egalitate se datorează faptului că în bilanţ este prezentată aceeaşi masă de mijloace, dar privită sub două aspecte.

De menţionat că în bilanţul contabil elementele de activ şi pasiv sînt prezentate numai în expresie bănească. Exprimarea elementelor patrimoniale în diferite etaloane nu permite efectuarea de comparaţii şi calcularea indicatorilor necesari pentru analiză. De aceea, o atenţie deosebită se acordă metodelor de evaluare aplicate la întreprindere.

O altă caracteristică a bilanţului contabil este prezentarea la o dată anumită. În conformitate cu legislaţia în vigoare bilanţurile trimestriale se prezintă pînă de la data de 15 pînă la data de 25 ale lunii următoare, după trimestrul gestionar, iar bilanţul contabil anual se prezintă în perioada de la 25 ianuarie pînă la 31 martie a anului următor, după anul gestionar. Astfel, în bilanţ nu se reflectă modificările pe parcursul perioadei în componenţa activelor şi pasivelor, ci starea lor în momentul întocmirii acestuia.

Bilanţul contabil este sursa principală de informaţie pentru utilizatorii interni şi externi ai întreprinderii. În baza bilanţului contabil se apreciază valoarea şi structura patrimoniului întreprinderii, gradul de îndatorare a întreprinderii, capacitatea de plată, coeficienţii de lichiditate, rezultatul financiar şi mulţi alţi indicatori necesari pentru luarea de decizii manageriale. Informaţia din bilanţul contabil se foloseşte pe larg de către băncile comerciale şi organele fiscale.

În baza caracteristicilor descrise mai sus se poate de formulat următoarea definiţie a bilanţului contabil:

Bilanţul contabil reprezintă gruparea mijloacelor întreprinderii pe tipuri şi surse de formare a acestora în expresie bănească la un moment dat.

Tipurile şi funcţiile bilanţului contabil

Există mai multe tipuri de bilanţuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:

  • după statutul juridic al întreprinderii

  • după perioada de întocmire

  • după sfera de cuprindere

În funcţie de primul criteriu de clasificare se deosebesc:

  • bilanţ contabil iniţial – se întocmeşte la înfiinţarea întreprinderii

  • bilanţ contabil curent – se întocmeşte pe parcursul activităţii în termenele stabilite de legislaţie

  • bilanţ contabil final – se întocmeşte la momentul încetării activităţii sau lichidării întreprinderii.

În funcţie de perioada de întocmire deosebim:

  • bilanţ contabil anual – se întocmeşte la sfîrşitul anului

  • bilanţ contabil trimestrial – se întocmeşte trimestrial.

În dependenţă de sfera de cuprindere cunoaştem:

  • bilanţ contabil primar – se întocmeşte la nivel de întreprindere

  • bilanţ contabil consolidat – generalizează informaţia despre cîteva întreprinderii (părţi legate)

  • bilanţ contabil centralizat – se întocmeşte la nivel de ramură sau la nivelul economiei naţionale în ansamblu.

Bilanţul contabil îndeplineşte următoarele funcţii:

  • Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile – se manifestă prin faptul că bilanţul contabil grupează şi sistematizează informaţiile despre elementele patrimoniale după o structură bine determinată obligatorie pentru toate întreprinderile.

  • Funcţia de informare – se datorează importanţei pe care o are informaţia inclusă în bilanţul contabil care, prin prelucrarea informaţiei date, se transformă într-un instrument de gestionare eficientă şi conducere a întreprinderii.

  • Funcţia de analiză – este strîns legată de funcţia precedentă şi constă în faptul că în baza informaţiei din bilanţ se calculează o serie de indicatori care caracterizează situaţia economico-financiară a întreprinderii.

Conţinutul şi structura bilanţului

Elementele bilanţului contabil

(posturile), atît cele de activ, cît şi cele de pasiv, se grupează după anumite criterii, formînd o structură bine determinată a bilanţului.

Astfel, elementele de activ se grupează în funcţie de termenul de utilizare a acestora în active pe termen lung şi active curente. În pasiv elementele sînt grupate în dependenţă de gradul de exigibilitate în următoarele capitole: capital propriu, datorii pe termen lung şi datorii pe termen scurt. După cum s-a menţionat în temele precedente pasivul reprezintă sursele de finanţare a întreprinderii şi poate fi privit ca datoriile întreprinderii faţă de fondatori, instituţii financiare, furnizori, salariaţi, buget etc. Gradul de exigibilitate a unei datorii exprimă termenul de scadenţă, adică termenul de achitare a acestei datorii. De exemplu: capitalul propriu are cel mai mic grad de exigibilitate, deoarece aporturile fondatorilor se repartizează între aceştea doar la lichidarea întreprinderii. Pe de altă parte, datoriile faţă de personal privind retribuirea muncii au un grad de exigibilitate înalt, deoarece salariile se achită, de regulă, lunar.

De menţionat, că activele se grupează în sensul creşterii termenului de utilizare, iar pasivele – în sensul descreşterii gradului de exigibilitate.

Din cele menţionate mai sus rezultă că bilanţul contabil constă di cinci capitole: două de activ – active pe termen lung şi active curente; şi trei de pasiv – capital propriu, datorii pe termen lung şi datorii pe termen scurt.

Capitolele bilanţului contabil se divizează în subcapitole. De exemplu: capitolul datorii pe termen lung se divizează în următoarele subcapitole: datorii financiare pe termen lung şi datorii pe termen lung calculate.

Fiecare subcapitol conţine anumite posturi. De exemplu: subcapitolul mijloace băneşti conţine următoarele posturi: casa, contul current în valută naţională, cont valutar şi alte mijloace băneşti.

Bilanţul contabil se prezintă în felul următor:

Bilanţul contabil la___________________

(lei)

Nr. n.s. ACTIV Suma Nr. n.s. PASIV Suma
1. Active pe termen lung 3. Capitalul propriu
1.1 Active nemateriale 3.1 Capital statutar şi suplimentar
Active nemateriale Capital statutar
Amortizarea activelor nemateriale Capital suplimentar
Valoarea de bilanţ a activelor nemateriale Capital nevărsat
1.2 Active materiale pe termen lung Capital retras
Active materiale în curs de execuţie 3.2 Rezerve
Terenuri Rezerve stabilite de legislaţie
Mijloacele fixe Rezerve prevăzute de statut
Resurse naturale Alte rezerve
Uzura şi epuizarea activelor materiale pe termen lung 3.3 Profit nerepartizat (pierdere neacoperită)
Valoarea de bilanţ a activelor materiale pe termen lung Corectarea rezultatelor perioadelor precedente
1.3 Active financiare pe termen lung Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi
Investiţii pe termen lung în părţi nelegate Profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune
Investiţii pe termen lung în părţi legate Profit utilizat al anului de gestiune
Modificarea valoni inve­stiţiilor pe termen lung 3.4 Capital secundar
Creanţe pe termen lung Diferenţe din reeva­luarea activelor pe termen lung
Active amânate privind impozitul pe venit Subvenţii
Avansuri acordate Datorii pe termen lung
1.4 Alte active pe termen lung Total capitolul 3
Total capitolul 1 4 Datorii pe termen lung
4.1 Datorii financiare pe termen lung
2. Active curente împrumuturi pe termen lung
2.1 Stocuri de mărfuri şi materiale Alte datorii financiare pe termen lung
Materiale 4.2 Datorii pe termen lung calculate
Animale la creştere şi îngrăşat Datorii de arendă pe termen lung
Obiecte mică valoare şi scurtă durată Venituri anticipate pe termen lung
Producţia în curs de execuţie Finanţări şi încasări cu destinaţie specială
Produse Avansuri primite
Mărfuri Datorii amânate pri­vind impozitul pe venit
2.2 Creanţe pe termen scurt Alte datorii pe termen lung calculate
Total capitolul 4
Creanţe aferente facturilor comerciale 5. Datoriile te termen scurt
Corecţii la creanţe dubioase 5.1 Datorii financiare pe termen scurt
Creanţe ale părţilor legate Credite bancare pe termen scurt
Avansuri acordate împrumuturi pe termen scurt
Creanţe privind decontările cu bugetul Cota curentă a dato­riilor pe termen lung
Taxa pe valoare adăugată de recuperat Alte datorii financiare pe termen scurt
Creanţe ale personalului 5.2 Datorii comerciale pe termen scurt
Creanţe privind veniturile calculate Datorii privind facturile comerciale
Alte creanţe pe termen scurt Datorii faţă de părţile legate
2.3 Investiţii pe termen scurt Avansuri primite
Investiţii pe termen scurt în părţile nelegate 5.3 Datorii pe termen scurt calculate
Investiţii pe termen scurt în părţile legate Datorii privind retribuirea muncii
Diminuarea valorii inve­stiţiilor pe termen scurt Datorii faţă de personal privind alte operaţii
2.4 Mijloace băneşti Datorii privind asigurările
Casa Datorii privind decontările cu bugetul
Conturi curente în valută naţională Datorii preliminate
Conturi curente în valută străină Datorii privind plăţile extrabugetare
Alte mijloace băneşti Datorii faţă de fonda­tori şi alţi participanţi
2.5 Alte active curente Rezerve pentru cheltuieli şi plăţi preliminare
Total capitolul 2 Alte datorii pe termen scurt
Total capitolul 5

TOTAL GENERAL -ACTIV

TOTAL GENERAL -PASIV

Gruparea elementelor activului şi pasivului bilanţului contabil permite de a calcula uşor indicatorii care caracterizează situaţia financiară a întreprinderii şi de a efectua analiza acestora.

Modificările bilanţiere sub influenţa operaţiilor economice

În procesul activităţii economice are loc un flux permanent de mijloace care determină anumite modificări în structura şi volumul activului şi pasivului bilanţului contabil.

După modul cum influenţează activul şi pasivul bilanţului contabil operaţiile economice se clasifică în patru tipuri.

Primul tip de modificări are loc în cazul cînd valoarea unui activ creşte, iar valoarea altui activ scade. De exemplu: din casă a fost eliberat un avans spre decontare. În acest caz are loc majorarea posturii de activ „Creanţe pe termen scurt ale personalului” şi micşorarea posturii de activ „Casa”. Dacă să notăm valoarea activului cu „A”, valoarea pasivului cu „P” şi valoarea modificării cu „a”, atunci, pornind de la egalitatea bilanţieră A = P, operaţiunea economică menţionată anterior poate fi reprezentată în felul următor:

A + a – a = P

Aceasta înseamnă că nu a avut loc modificarea totalul activului şi pasivului, ci doar modificarea structurii activului.

Al doilea tip de modificări se produce atunci cînd valoarea unui pasiv creşte, iar valoarea altui pasiv descreşte. De exemplu: din contul unui credit bancar pe termen scurt a fost achitată datoria faţă de un furnizor. Această operaţie este analogică primului tip de modificări, numai că ea afectează pasivul bilanţului. Dacă vom nota valoarea modificării cu „p” şi vom păstra notările anterioare, atunci egalitatea bilanţieră va fi:

A = P +p –p

Cel de-al treilea tip de modificări are loc atunci cînd se majorează atît posturile de activ cît şi cele de pasiv. De exemplu: la întreprindere au intrat materiale, plata pentru care încă nu a fost efectuată. În cazul dat are loc majorarea posturilor „Materiale” şi „Datorii privind facturile comerciale” ale bilanţului contabil. Dacă e să notăm suma acestei operaţiuni cu „c”, ecuaţia bilanţieră va avea forma:

A + c = P + c

Al patrulea tip de modificări se produce atunci cînd, în urma unei operaţii economice se micşorează atît activele, cît şi pasivele întreprinderii. De exemplu: din contul curent în valută naţională se achită datoria faţă de furnizor. În acest caz se diminuează postura de activ „Conturi curente în valută naţională” şi postura de pasiv „Datorii privind facturile comerciale”. Dacă vom nota suma acestei operaţiuni cu „d”, atunci egalitatea bilanţieră va avea forma:

A – d = P – d

Din cele expuse rezultă că, indiferent de tipul de operaţiei economice care are loc la întreprindere, întotdeauna se păstrează echilibrul dintre active şi pasive: A = P.

Back to Top