Caracteristicile comerţului cu ridicata şi, în primul rînd, vehicularea mărfurilor în partizi mari se răsfrînge şi asupra structurii bazei sale tehnico-materiale.

Clădirile pentru depozite, instalaţiile, mobilierul şi utilajele din depozit sunt dimensionate în raport cu cerinţele activităţii economice a acestora, respectiv primirii şi păstrării mărfurilor, pregătirii comenzilor şi expedierii produselor către beneficiari, în principal în sistem mecanizat, adică folosind conteinere, palete şi mijloace de transport adaptate vehiculării fiecărui tip de produse.

Reţeaua de depozite

Depozitele sunt unităţi comerciale în care se desfăşoară procesele tehnico- economice legate de primirea, păstrarea şi livrarea mărfurilor în partizi mari. Ele constituie componenta operativă a întreprinderilor comerciale pentru vînzarea cu ridicata a mărfurilor, dar şi a altor societăţi care participă la circulaţia mărfurilor (întreprinderi de producţie sau întreprinderi de vînzare cu amănuntul).

Formele circulaţiei mărfurilor, natura produselor care formează obiectul acestora, precum şi procesele economice care le caracterizează determină tipuri specifice de depozite. Se disting astfel depozite industriale, comerciale, de păstrare (însilozare) a produselor agricole, de transport-expediţie şi de serviciu.

Depozitele industriale sunt destinate aprovizionării cu materii prime şi livrării produselor finite ale fabricilor. Ele intră în componenţa acestora, fiind amplasate la intrarea sau ieşirea din halele de producţie şi sunt organizate pentru deservirea fluxului de fabricaţie, formării loturilor de expediţie a produselor finite şi livrării acestora către beneficiari.

 

Depozitele comerciale sunt cele mai răspîndite şi aparţin, în cea mai mare parte, comerţului cu ridicata cu bunuri de larg consum. Ele deservesc însă şi circulaţia unor produse de echipament industrial sau a unor bunuri de consum intermediar, în situaţia prezenţei comerţului în circulaţia acestor produse. În depozitele comerciale are loc transformarea sortimentului industrial în sortiment comercial şi livrarea acestuia către beneficiarii detailişti. Sistemul lor de organizare este determinat de particularităţile sortimentale ale diverselor grupe de mărfuri, care impun procedee diferite de stocaj şi tehnici specifice de alcătuire a sortimentului comercial.

 

Depozitele de păstrare a produselor agricole sunt destinate primirii unor cantităţi mari de produse agricole (cereale, legume, fructe etc.) în perioada recoltării lor, recondiţionării, păstrării îndelungate şi livrării către beneficiari (fabrici, comercianţi detailişti, exportatori) pe măsura solicitării lor. Păstrarea îndelungată a produselor agricole impune asigurarea unor condiţii de microclimat (temperatură, umiditate, ventilaţie) care determină un mod specific de amenajare şi utilare cu consecinţe asupra costurilor de păstrare.

 

Depozitele de transport-expediţie aparţin unor agenţi economici care mijlocesc (deservesc) schimbul, în special în comerţul exterior. Ele primesc sau preiau mărfuri de la producători, le transportă, le stochează de obicei un timp scurt şi le expediază din porturile sau gările unde sunt amplasate către beneficiari.

 

Depozitele de serviciu, după cum le spune şi denumirea, aparţin unor agenţi economici care oferă servicii de depozitare pe termen lung unor beneficiari care nu dispun de posibilităţi de depozitare.

Reţeaua de depozitare în ţara noastră, în special în circulaţia bunurilor de larg consum, este rămasă mult în urmă în raport cu cerinţele mişcării raţionale a mărfurilor. Depozitele sunt, în general, de mici dimensiuni, formate din mai multe încăperi, cu o dotare tehnică redusă, unele fără linii de garaj sau rampe de încărcare.

Dată fiind importanţa depozitelor în asigurarea fluxurilor complexe de mărfuri pe care le generează activitatea economică, preocupările firmelor pentru comerţul cu ridicata sunt concentrate în realizarea unor spaţii de depozitare şi dotare tehnică a lor astfel încît să asigure o vehiculare rapidă a mărfurilor şi o eficienţă superioară a acesteia. Modernizarea depozitelor urmează îndeaproape modernizarea producţiei, depozitele devenind veritabile "uzine de distribuţie", în care rapiditatea livrării către beneficiari reprezintă una din căile de accelerare a vitezei de circulaţie a mărfurilor.

Practica mondială consemnează cîteva tendinţe deosebit de importante în construcţia, amenajarea şi dotarea depozitelor.

Dintre acestea evidenţiem următoarele:

  • Construirea unor depozite de mare capacitate, acestea avînd posibilitatea de a utiliza mijloace mecanizate de transportare orizontală şi verticală a mărfurilor şi de a micşora timpul de efectuare a unei operaţiuni. Pentru depozitele construite în prezent, mărimea lor se exprimă atît prin suprafaţă (m2) şi capacitate de depozitare (m3), dar, mai ales, prin numărul de palete vehiculate. Se consideră astfel depozite mari cele cu suprafaţa medie de 25.000-30.000 de m2 şi cu capacitatea de cel puţin 12.000 de m3, capabile să vehiculeze 20.000 de palete. Tendinţei de concentrare şi integrare a comerţului cu ridicata îi corespunde şi tendinţa de concentrare a reţelei de depozitare în complexe mari (200.000-300.000 de m2 în SUA), acestea închiriind spaţii clienţilor angrosişti şi asigurînd periodic tîrguri ale comerţului cu ridicata. 
  • Organizarea depozitelor în principal pe un singur nivel, pentru a elimina circulaţia pe verticală a produselor. Datorită utilajelor cu putere mare de ridicare, depozitele îşi sporesc capacitatea prin creşterea înălţimii stelajelor. Ca o ultimă inovaţie se remarcă folosirea în construcţia depozitelor a materialelor gonflabile (care îşi măresc volumul prin insuflarea aerului cu ajutorul unor instalaţii speciale). Construirea unui asemenea depozit durează cîteva zile, putînd fi mutat dintr-un loc în altul în funcţie de necesităţi, iar costul construcţiei este redus. În aceste depozite se pot păstra orice fel de produse, în unităţi paletizate sau alte forme de depozitare.

  • Mecanizarea complexă a activităţii din depozite, constînd din vehicularea mărfurilor cu ajutorul paletelor sau conteinerelor în întregul circuit de primire, depozitare şi livrare a mărfurilor.

  • Folosirea pe scară largă în depozite a mijloacelor mecanizate de vehiculare a mărfurilor (electrocare, benzi transportoare, monorai etc.)

  • Informatizarea preluării, executării şi evidenţei comenzilor de la beneficiari, ajungîndu-se chiar la automatizarea depozitelor. Computerele ţin evidenţa analitică a zeci de mii de sortimente şi a mii de beneficiari şi furnizori. Graţie informatizării, de exemplu, un depozit din Kamen (Germania) aprovizionează 8.000 de magazine de două ori pe săptămînă, efectuarea unei comenzi durînd o jumătate de oră.

  • Pentru uşurarea încărcării şi descărcării mărfurilor, vehiculele de transport sunt dotate cu oblon hidraulic sau macara pliantă, iar produsele circulă la magazine în boxpalete sau rolpalete care sunt folosite ca utilaje de expunere a mărfurilor în magazine.

  • Depozitele beneficiază, la amplasarea şi construcţia lor, în zone denumite platforme de depozite sau în locuri individuale, de o infrastructură economică (şosele, căi ferate, amenajări edilitare etc.).

Mobilierul şi utilajul comercial

Efectuarea operaţiunilor de primire, depozitare şi livrare a mărfurilor din depozite necesită utilaje şi mobilier adecvate vehiculării şi stocării mărfurilor. Ansamblul operaţiunilor tehnice de deplasare a produselor în interiorul depozitelor şi a mijloacelor utilizate pentru efectuarea acestora formează sistemul de manutenţiune, specific fiecărui tip de depozit şi grupe de mărfuri.

Mobilierul şi utilajul comercial fac parte din sistemul de manutenţiune şi sunt adaptate procedeelor de stocaj folosite în depozite, respectiv stocării în vrac, în încărcături unitare şi în încărcături diverse.

Stocarea în vrac sau fără ambalaj este specifică produselor granulate, lichidelor şi gazelor lichefiate, care constituie ansambluri omogene şi în cantităţi mari (cereale, cartofi, cărbuni, zahăr, petrol etc.), Stocarea se face în grămezi, în fose (gropi), hangare, tremii, silozuri, rezervoare şi conteinere, folosindu-se pentru încărcarea şi evacuarea locurilor de depozitare transportoare, macarale, buldozere etc.

 

Stocarea în încărcături unitare este specifică produselor care se pot constitui în grupuri din punctul de vedere al formei, îngrămădirii, greutăţii şi condiţiilor de ambalaj (de exemplu plăci de piatră pentru construcţii, ţevi pentru instalaţii, recipiente pentru transportul diverselor produse etc.). Sistemul de manutenţiune constă în stivuirea acestora, folosindu-se palete, conteinere şi navete, iar pentru vehiculare diverse maşini cum sunt electrocare, electrostivuitoare, monorai, macarale.

 

Stocarea în încărcături diverse se referă la acea parte a produselor care se prezintă sub formă de articole sau piese constitutive ale acestora (confecţii, articole electrocasnice, articole mecanice etc.), foarte variate ca dimensiuni şi greutate, de aceea necesitînd mijloace specifice de depozitare. Forma de depozitare a acestora o constituie magazinajul, adică păstrarea mărfurilor în rafturi şi rastele, de dimensiuni şi înălţimi variabile, pentru a suporta paletele folosite la transportul mărfurilor în interiorul depozitelor. Mijloacele de manutenţiune sunt asemănătoare celor privind încărcăturile unitare: cărucioare manuale, electrocare, translatoare, macarale pe şine sau pe roţi, porticuri şi poduri rulante.

Back to Top