John Stuart Mill (1806-1873), fiu al profesorului de economie James Mill s-a format într-un mediu propice studiului gândirii economice clasice. Influenţat de concepţia utilitaristă a filosofului Bentham, concepţie publicată în lucrarea "Catechism of Parlamentary Reform", Mill va începe să studieze sistematic şi lucrarea lui David Ricardo, "Despre principiile economiei politice şi ale impunerii". În 1820 Stuart Mill vizitează Franţa, unde se întâlneşte cu economistul Jean Baptiste Say, precum şi cu Saint-Simon. La 15 ani, publică sub numele tatălui său, rezumatul unor lecţii de economie politică. Se instruieşte temeinic în filozofie şi economie. În 1822 întemeiază un club al tineretului, "Utilitarism Society", unde îşi expune ideile şi iniţiază o serie de dezbateri pe probleme de morală şi politică. Paralel cu activitatea ştiinţifică Mill a lucrat timp de 30 de ani ca angajat al Companiei Indiilor. În 1831 publică o serie de articole saint-simoniene în cotidianul "Examiner" sub titlul "The Spirit of the Age". O dată cu anul 1829 publică lucrarea "Eseuri de economie politică", urmând ca în 1843 să îi apară lucrarea de factură filozofică "Sistem de logică". În 1848 tipăreşte lucrareab sa economică fundamentală "Principii de economie politică", "considerată un gen de sumum al economiei clasice". Ulterior va mai publica lucrările: "Despre libertate" (1859) şi "Utilitarismul" (1861).

Robert Thomas Malthus (1776 - 1834), cleric şi profesor de colegiu, îşi desăvîrşeşte studiile la Universiatea Cambrige. În 1798, la 32 de ani publică lucrarea "Eseu asupra principiului populaţiei" iar în 1820 îi apar şi lucrarea intitulată "Principii de economie politică", aceasta din urmă fiind precedată de numeroase studii privitoarea la legea grîului, a rentei şi a săracilor.

Lucrarea care l-a consacrat drept reprezentant marcant al liberalismului clasic este "Eseu asupra principiului populaţiei". Faţă de gînditorii vremii, el are o optică aparte în ceea ce priveşte analiza realităţilor economico-sociale existente la acea dată. Este vorba de faptul că, a urmărit să surprindă impactul pe care-l poate avea asupra societăţii creşterea populaţiei. Teoria malthusiană asupra creşterii populaţiei a avut consecinţe analitice ce au facut-o să devină parte integrantă a economiei clasice, mult timp după ce "viziunea" sub care a fondat-o Malthus a fost lăsată la o parte.

David Ricardo (1772-1823) se numără printre continuatorii cei mai de seamă ai ideilor "Avuţiei naţiunilor" a lui Adam Smith. A fost al treilea din cei 17 copii a lui Abraham Israel Ricardo, evreu spaniol, iniţial agent de schimb la Bursa din Amsterdam şi stabililit ulterior, pe la 1760 în Anglia, unde ocupă un loc fruntaş în activitatea bursei londoneze ca şi în viaţa comunităţii evreilor spanioli de aici. La 11 ani tînărul este trimis de părinţi la şcoala "Talmud Tora" de pe lîngă sinagoga portugheză din Amsterdam spre a-şi ridica instruirea. După doi ani Ricardo revine la Londra unde se lansează în lumea afacerilor. Stagiul şi-l face în cadrul biroului de schimb al tatălui său. De alfel, la 21 de ani, va dobîndi destulă experienţă şi prestigiu spre a obţine de la băncile londoneze creditele necesare deschiderii unui birou propriu. Simţind nevoia unei instruiri temeinice, Ricardo face primii paşi în această direcţie, deoarece îl preocupă mersul revoluţiei industriale din Anglia timpului său. El consideră necesară cunoaşterea acesteia nu numai sub aspect practic cît şi teoretic, precum şi implicaţiile ei asupra dezvoltării ulterioare a societăţii engleze. Fără cunoştinţele temeinice în domeniul ştiinţelor naturii, mecanicii, chimiei, mineralogiei,fizicii şi economiei, era greu de conceput pătrunderea în tainele revoluţiei industriale. Ricardo şi le va căpăta prin autoinstruire, după ce a acumulat o avere considerabilă, fiindu-i de folos şi discuţiile îndelungate purtate cu o serie de oameni instruiţi din cercurile pe care le-a organizat şi subvenţionat.

Jean Baptiste Say (1767-1832), economist de origine franceză, este adept şi promotor al ideilor liberalismului clasic. Admiraţia sa pentru ideile cuprinse în lucrarea "Avuţia naţiunilor" a lui Smith şi influenţele exercitate de acesta asupra oamenilor de ştiinţă l-au determinat pe Say să încerce sistematizarea ideilor smithiene în lucrările: "Tratat de economie politică"(1803) şi "Curs complet de economie politică practică" (1828-1829).

În lucrările sale, Jean Baptiste Say reia concepţia economică a lui Adam Smith, o sistematizează şi o ordonează logic, îi relevă principiile generale ale căror consecinţe "aproape că se deduc singure".

Adam Smith (1723-1790), gînditor de origine scoţiană, cu multiple preocupări ştiinţifice de factură filozofică şi economică, s-a format sub influenţa ideilor lui David Hume, fiind bun cunoscător al enciclopediştilor şi fiziocraţilor francezi. Ca profesor universitar a predat la Edimbourg două cursuri libere, unul asupra literaturii engleze şi altul asupra economiei politice. În 1751 este numit profesor de logică la Universitatea din Glasgow, una din cele mai renumite universităţi ale vremii, urmînd ca, ulterior, prin trecerea sa la catedra de filozofie morală să se ocupe de etică, teologie naturală, jurisprudenţă şi politică. Dintre lucrările publicate de Adam Smith menţionăm: "Teoria sentimentelor morale" (1759), dar mai ales, "Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei" (1776), lucrare fundamentală pentru ştiinţa economică.

În "Avuţia naţiunilor" denumită şi "biblia liberalismului clasic", Smith a reuşit să sintetizeze cele mai importante cunoştinţe acumulate pînă la el în domeniul economic. Dînd dovadă de un înalt spirit critic şi analitic, Adam Smith readuce în discuţie o vastă problematică economică la a cărei soluţionare şi-a adus o contribuţie substanţială. În acest context a făcut paşi importanţi în definirea mai clară obiectului şi metodei de studiu ale economiei politice determinînd consacrarea ei drept una din cele mai importante ştiinţe moderne. A creat un fundament teoretic mai solid liberei concurenţe şi politicii liber-schimbiste, bazîndu-se atît pe studierea materiei şi comportamentului uman, cît şi pe studiul comparativ al diferitelor sisteme de organizare a economiei, ca şi al diferitelor curente economice dinaintea lui - mercantilismul şi fiziocratismul.

Page 1 of 2

Back to Top