Conţinutul şi structura veniturilor întreprinderii

Activitatea economică a întreprinderii se finalizează în efecte utile concretizate într-o serie de bunuri şi servicii apte să satisfacă nevoia socială după parcurgerea fazei schimbului prin monedă. Sub aspect valoric efectul util al activităţii agentului economic este egal cu diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti dintr-o anumită perioadă.

Venitul reprezintă afluxul de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu cu excepţia sporurilor de la contribuţiile proprietăţii întreprinderii.

Rezultatele financiare sunt dimensionate în funcţie de volumul cheltuielilor de producţie şi volumul veniturilor încasate. Veniturile totale provenite din realizarea cifrei de afaceri şi alte venituri se compun din venituri brute ce rezultă din vînzarea şi încasarea producţiei şi veniturile realizate din alte activităţi. Venitul se evaluează la valoarea venală primită sau care urmează a fi primită scăzîndu-se rabaturile comerciale admise de întreprindere.

Valoarea venală (de piaţă) este suma la care poate fi schimbat un activ sau stinsă o datorie între părţile independente interesate care au acceptat tranzacţia. Venitul se constată în baza metodei calculării în perioada de gestiune în care a fost obţinut indiferent de momentul efectiv al intrării mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare. în cazul apariţiei diverselor incertitudini constatarea venitului se admite cu respectarea următoarelor criterii:

• existenţa unei certitudini ferme ce va arăta că avantajele economice care fac obiectul tranzacţiei vor fi obţinute de întreprindere;
• existenţa unei posibilităţi reale de a determina cu exactitate suma venitului.

Veniturile la rîndul său sunt compuse din:

• venituri din activitatea operaţionale, adică din vînzări de producţie finite, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate şi alte activităţi, precum şi din producţia aflată în stoc, din subvenţii de exploatare şi orice alte venituri;
• venituri financiare , adică venituri din participaţii, titluri de plasament, acţiuni, diferenţe de curs valutar, dobînzi, creanţe imobilizate, etc.
• venituri excepţionale - din operaţiuni de gestiune (din despăgubiri şi penalităţi), din operaţiuni de capital (din cedarea activelor subvenţii pentru investiţii), şi altele.

In procesul activităţii, întreprinderea suportă un anumit consum şi cheltuieli.

Consumurile sunt resursele consumate pentru producerea şi prestarea serviciilor cu scopul obţinerii unui venit. Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor cuprind:

• cheltuieli din activitatea operaţională care se referă la cheltuieli cu materie primă, materiale, mărfuri, cheltuieli cu lucrări şi servicii efectuate la terţi, cheltuieli cu impozite şi vărsăminte asimilate, etc.
• cheltuieli financiare în care se includ cheltuieli privind titlurile de plasament cotate, din diferenţe de curs valutar, cu dobînzile, pierderi din creanţe legate de participanţi, etc.
• cheltuieli excepţionale care privesc cheltuielile din operaţiuni de gestiune şi cheltuieli privind operaţiuni de capital;
• cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale;

Conform SNC 3 avem consumuri:

• directe
• indirecte
• variabile
• constante

În componenţa cheltuielilor incluse în costul producţiei se încadrează consumurile:

• materiale
• pentru remunerarea muncii
• indirecte de producţie

Cheltuielile totale la rîndul lor se compun din:

• cheltuieli aferente realizării cifrei de afaceri;
• cheltuieli diferenţe veniturilor din alte activităţi.

Cheltuielile includ toate cheltuielile şi pierderile ce se scad din venit la calculul profitului perioadei de gestiune.

În dările de seamă financiare şi în evidenţa contabilă ele se reflectă în baza metodei de calcul pentru perioada în care au apărut şi includ cheltuieli:

• în activitatea operaţională
• în activitatea de investiţii
• în activitatea financiară
• pierderi excepţionale

Cheltuielile din activitatea operaţională se compun din costul vînzărilor şi cheltuielilor perioadei:

Costul vînzărilor include cheltuielile materiale directe, cheltuielile directe pentru remunerarea muncii, cheltuieli indirecte productive şi costul producţiei vîndute. Cheltuielile periodice includ:

• cheltuieli comerciale
• cheltuieli generale şi administrative
• alte cheltuieli operaţionale

Cheltuielile comerciale includ cheltuielile legate de realizarea producţiei finite, mărfuri şi servicii.

Cheltuielile administrative includ:

• cheltuieli pentru remunerarea muncii personalului managerial;
• defalcări în organele de asigurare socială şi medicale;
• plăţi suplimentare, subvenţii, ajutor material, etc.

Alte cheltuieli operaţionale includ.

• plata dobînzii pentru întreprinderea-fiice;
• plata dobînzii pentru credite bancare pe TS.

Intreprinderea în activitatea sa acordă un loc important în cadrul volumului de cheltuieli costului de producţie.

Costul de producţie reprezintă expresia în bani a consumului de factori de producţie necesar producerii de vînzări de bunuri şi servicii concretizaţi în cheltuieli pentru materie primă şi materiale, combustibil, energie, salarii, utilaje, instalaţii, întreţinere, conducere, administrare, etc., pe care le suportă agenţii economici.

Măsurarea riguroasă a costurilor permite:

• stabilirea preţului de vînzare a producţiei pentru asigurarea funcţionării echilibrate a întreprinderii;
• alegerea celei mai bune alternative de producţie;
• determinarea volumului optim de producţie pe TS;
• evaluarea nivelului eficienţei şi fundamentarea pol. a cheltuielilor.

Costul de producţie este compus din:

• cost global
• cost mediu
• cost marginal

Cost global reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare unui volum de producţie dat. El poate fi privit structural pe TS şi divizat în :

• cost global fix
• cost variabil

Costul global fix (CGF) reflectă acele cheltuieli ale întreprinderii care pe TS sunt relativ independente de volumul producţiei obţinute. El include:

• amortizarea capitalului fix
• chirii
• salariul personalului administrativ
• cheltuieli de întreţinere
• dobînzi, etc.

Aceste cheltuieli nu sunt afectate de variaţia volumului producţiei, adică creştere, descreştere şi chiar nivelul zero. în cazul în care volumul producţiei se schimbă CGF nu afectează variaţia CGT şi nici costul marginal (CM).

Costul global variabil CGB reprezintă acele cheltuieli ale întreprinderii care se modifică în funcţie de volumul producţiei ce se reflectă prin relaţia:

CGV = f(Q)

Se înscriu în această categorie de cost cheltuielile cu materia primă, materiale, combustibil, energie etc. CGV se măreşte odată cu creşterea producţiei şi este egal cu zero cînd nivelul producţiei este zero. CGV determină variaţia CGT; pe TS creşte în aceeaşi măsură cum sporeşte CGV. (CGT - CGV) constă în faptul că în timp ce CGV porneşte în mod necesar de la zero dacă producţia este zero CGT constituie suma dintre CGV şi CGF.

CGT = CGV + CGF

Variaţia CGT este determinată pe TS numai de evoluţia CGV. Creşterile CGT şi CGV cînd sporeşte volumul producţiei sunt egale. Mărimea CGT este

determinată de:

• consumul tehnologic
• volumul producţiei
• nivelul preţurilor de procurare

Costul mediu sau unitar exprimă costurile pe unitate de produs sau rezultatul corespunzător structurii şi nivelului de abordare ale CG; se disting:

• costul mediu fix (CMF)
• costul mediu variabil (CMV)
• costul mediu total (CMT)

Costurile medii în mişcarea lor încep prin descreştere cînd creşte productivitatea, trecînd printr-un punct minim, iar apoi se măresc.

CMF reprezintă CGF pe produs:

CMF = CGF / Q

CMV este o mărime variabilă care este determinată de variaţia volumului de producţie, astfel cantitatea de producţie se măreşte CMV descreşte şi invers.

CMV = CGV / Q

CMV se micşorează atunci cînd volumul producţiei creşte accentuat faţă de sporirea CGV.

CMT este costul global total pe unitate de produs.

• CMT = CGT / Q;
• CMT = CMF + CMV.

CMT se află în dependenţă de costul marginal:

• CMT este descrescător atunci cînd CM se micşorează mai accelerat, fiindu-i inferior;
• CMT creşte atunci CM creşte mai accentuat, fiindu-i superior;
• în punctul său minim CMT = CM

Astfel CM trage după sine în sensul creşterii sau descreşterii CMT.

Costul marginal exprimă sporul de cost total (ACT) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de produs. CM măsoară variaţia CT pentru o variaţie infinit de mică a cantităţii de produs.

Efectul marginal este sinonim cu efectul suplimentar:

CM = ACT / AQ,

deoarece pe TS variaţia

ACV: Cmg=ACV/AQ

Astfel Cmg este întotdeauna egal CVmg în cazul în care AQ=1.Cmg= ACT respectiv egal cu ACV.Cmg este dependent de volumul poducţiei şi stă la baza deciziilor privind oferta de bunuri şi servicii. El ghidează sau orientează acţiunile întreprinzătoare, adică stimulează mărirea ofertei atunci cînd fiecare unitate suplimentară de produs necesită un spor de cost cît mai mic precum şi în cazul cînd sporul de producţie măreşte mai mult venitul ca costul.

Dinamica Cmg influenţează evoluţia CM pe TL. Cmg = CMTşi constituie atunci cînd la un nivel dat al preţului factor de producţie, adică costul sporeşte proporţional cu producţia, adică unei productivităţi duble îi corespunde un cost tot dublu, iar unei productivităţi triple - un CT triplu.