În orice ramură de drept operează, pe de o parte, principiile întregului sistem de drept şi, pe de altă parte, principiile ramurei respective. În ceea ce priveşte dreptul civil, principiile sale sunt acele idei călăuzitoare care însoţesc întreaga legislaţie civilă.

Astfel, vom întâlni aici aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului român (cum sunt: principiul democraţiei, principiul egalităţii în faţa legii, principiul accesului liber la justiţie, principiul separaţiei puterilor în stat etc.) dar şi principii proprii dreptului civil. Acestea din urmă acţionează concomitent cu principiile dreptului românesc şi privesc - cu o intensitate mai mică sau mai mare - toate instituţiile dreptului civil.

Principiile generale ale dreptului civil sunt:

Principiul proprietăţii , consacrat în Constituţie, în Codul civil şi prezent - expres sau tacit - şi în alte legi civile. Potrivit Constituţiei, proprietatea poate fi publică sau privată. Cea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

Titular al dreptului de proprietate privată poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Constituţia prevede, în art. 41 alin. 2, că “proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.

Utilizarea noţiunii de “ocrotire” şi nu de “garantare” a creat numeroase controverse, susţinânduse insuficienţa prezentei consacrări constituţionale a dreptului de proprietate. În definiţia Codului civil (art. 480):

"Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege".

Principiul egalităţii în faţa legii civile (principiul nediscriminării) este aplicaţia principiului fundamental de drept consacrat de art. 16 2 PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL alin. 1 din Constituţie: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări”.

Astfel, acest principiu, care presupune ocrotirea drepturilor subiective civile fără deosebire pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală ori apartenenţă la o categorie defavorizată este consacrat în detaliu prin Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale este consacrat de texte ale legii civile care prevăd că: " Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale şi culturale în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor de convieţuire” (Decretul nr. 31/1954).

Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor civile este consacrat legislativ atât prin prevederile constituţionale (art. 21, art. 24) şi ale Decretului nr. 31/1954, cât şi de norme juridice internaţionale. Într-adevăr, potrivit art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului: 'Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală din partea legii.

În această privinţă, legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare."

Back to Top