Știinte Agricole

Sămânța reprezintă fundamentul agriculturii moderne, fiind principalul material biologic de înmulțire care asigură continuitatea speciilor de plante și susține producția alimentară la nivel global. În esență, sămânța este un organism viu care conține întregul potențial genetic al unei plante, capacitatea sa de a germina și de a produce o nouă generație fiind vitală pentru succesul oricărei culturi agricole.

Alături de climă şi sol la creşterea şi dezvoltarea plantelor concură şi factorii de vegetaţie, aceştia reprezentând acele elemente constitutive ale mediului natural, care intervin activ în viaţa plantelor, delimitează arealul de cultivare al acestora şi determină capacitatea de sinteză a materialului vegetal.

In agricultură se folosesc o serie de substanţe chimice care au rolul de a preveni si combate boliile şi dăunătorii animali şi vegetali ai plantelor cultivate. Aceste substanţe se caracterizează prin toxicitate ridicată pentru boli şi dăunători, o anumită durată de acţiune, remanenţă şi aplicare simplă. Foarte multe dintre ele sunt toxice şi chiar mortale pentru om şi animale.

În privinţa raportului dintre cele două mari ramuri ale economiei: industria şi agricultura, considerăm că exemplul oferit de ţările dezvoltate este edificator şi pentru ţara noastră.

Creşterea şi dezvoltarea plantelor, în final producţia lor, este determinată de asigurarea unor condiţii de viaţă (suportul ecologic), cât mai apropiate de cele ale cadrului natural în care s-au format. Aceşti factori se numesc ecologici deoarece sunt în legătură directă cu plantele cultivate şi acţionează pe teritorii agricole mai mari sau mai mici.

Condiţiile ecologice pot fi directe ca influenţă (clima şi solul) sau indirecte (altitudine, înclinarea şi expoziţia terenului).