Horticultură
Procesele vitale se desfăşoară normal numai în cazul când plantele sunt aprovizionate cu elemente nutritive în cantităţi corespunzătoare cerinţelor biologice. Insuficienţa în mediul de cultură a unor elemente chimice afectează creşterea şi dezvoltarea, determină modificări exterioare ale aspectului, care reprezintă simptomul carenţei acestora.
Înmulţirea vegetativă prezintă avantajul că descendenţele obţinute reproduc fidel caracterele plantelor din care provin şi ajung la înflorire într-un timp mai scurt faţă de înmulţirea prin seminţe, dar prezintă dezavantajul unui coeficient mic de înmulţire şi pericolul transmiterii virozelor.
Sistemele de cultură folosite în practica pomicolă se caracterizează prin mărimea pomilor (soi-portaltoi), durata de viaţă a lor, forma de coroană, mărimea recoltei, densitate, distanţa de plantare, sistem de întreţinere şi exploatare a terenului. În pomicultura noastră se aplică trei sisteme de cultură: sistemul clasic-tradiţional, agropomicol, sistemul intensiv şi sistemul superintensiv.
Organografia butucului de viţă de vie
Viţa de vie înmulţită generativ (prin sămânţă) prezintă partea subterană a butucului formată din rădăcini embrionare, sub formă de pivot ,iar la viţa înmulţită vegetativ (prin butaşi altoiţi sau nealtoiţi sau prin marcote) aceasta este formată din tulpina subterană care aparţine portaltoiului pe care sunt inserate rădăcinile adventive .
Pentru înfiinţarea unei plantaţii pomicole sau viticole trebuie să avem în vederea ce sistem de cultură vrem să realizăm. In funcţie de acest scop trebuie să alegem terenul care poate fi mai puţin fertil dacă se plantează în sistem clasic, iar dacă dorim un sistem de cultură intensiv sau superintensiv atunci terenul trebuie să fie amplasat în bazine şi centre pomicole consacrate, pe soluri fertile şi mecanizabile.