Știinte Agricole

Creşterea şi dezvoltarea plantelor, în final producţia lor, este determinată de asigurarea unor condiţii de viaţă (suportul ecologic), cât mai apropiate de cele ale cadrului natural în care s-au format. Aceşti factori se numesc ecologici deoarece sunt în legătură directă cu plantele cultivate şi acţionează pe teritorii agricole mai mari sau mai mici.

Condiţiile ecologice pot fi directe ca influenţă (clima şi solul) sau indirecte (altitudine, înclinarea şi expoziţia terenului).

Semănatul este lucrarea prin care se introduc seminţe în sol pentru a germina , a creşte şi fructifica, în vederea realizării unei recolte noi. La unele plante se introduc în sol, pentru înmulţire, organe vegetative (tubercului, rădăcini, rizomi, bulbi, etc), lucrarea purtând denumirea de plantare.

Recoltarea

Recoltarea este operaţiunea finală din complexul de lucrări al culturii plantelor, prin care se strâng de pe teren produsele obţinute în procesul de producţie agricolă. Acestea trebuie strânse la timp, fără pierderi şi cu cheltuieli minime.

Recoltarea diferă de la o plantă la alta. Astfel, cerelalele se recoltează în faza de coacere în pârgă, cartoful când tuberculii sunt complet formaţi şi coaja nu se exfoliază, tutunul când frunzele încep să se îngălbenească, plantele furajere pentru fân când sunt inflorite etc.

Procesul de producţie agricolă se compune din o serie de componente de tehnică cu care cultivatorul acţionează asupra solului şi plantei în vederea formării recoltei. Aceste elemente se grupează în metode, lucrări, procedee, în funcţie de sol, specie i perioada de vegetaţie.

Ele pot avea un caracter general, cu aplicaţie obligatorie la toate culturile agricole (arat, irigaţia, fertilizarea), sau un caracter particular cu aplicaţie pentru anumite culturi (muşuroirea la cartofi ) sau aplicate numai plantelor (combaterea bolilor şi dăunătorilor, fertlizarea foliară).

Lucrările de îngrijire, numite şi lucrări de întreţinere a culturilor, cuprind lucrările care se aplică solului şi plantelor în timpul perioadei de vegetaţie, cu scopul de a le oferi condiţii optime pentru creştere şi dezvoltare.

Aceste lucrări se referă la distrugerea buruienilor, afânarea, nivelarea, tasarea, eliminarea excesului de apă, aplicarea irigaţiei, protejarea culturilor împotriva îngheţului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, realizarea unei densităţi optime a plantelor în cursul perioadei de vegetaţie (rărit), fertilizări suplimentare, aplicarea unor lucrări cu caracter special (polenizarea suplimentară, cârnit, copilit, ciupit, mulcit, polit, etc). Pentru plantele de cultură care aparţin aceleiaşi grupe, lucrările de îngrijire sunt foarte asemănătoare.