Știinte Agricole

Recoltarea

Recoltarea este operaţiunea finală din complexul de lucrări al culturii plantelor, prin care se strâng de pe teren produsele obţinute în procesul de producţie agricolă. Acestea trebuie strânse la timp, fără pierderi şi cu cheltuieli minime.

Recoltarea diferă de la o plantă la alta. Astfel, cerelalele se recoltează în faza de coacere în pârgă, cartoful când tuberculii sunt complet formaţi şi coaja nu se exfoliază, tutunul când frunzele încep să se îngălbenească, plantele furajere pentru fân când sunt inflorite etc.

Procesul de producţie agricolă se compune din o serie de componente de tehnică cu care cultivatorul acţionează asupra solului şi plantei în vederea formării recoltei. Aceste elemente se grupează în metode, lucrări, procedee, în funcţie de sol, specie i perioada de vegetaţie.

Ele pot avea un caracter general, cu aplicaţie obligatorie la toate culturile agricole (arat, irigaţia, fertilizarea), sau un caracter particular cu aplicaţie pentru anumite culturi (muşuroirea la cartofi ) sau aplicate numai plantelor (combaterea bolilor şi dăunătorilor, fertlizarea foliară).

Lucrările de îngrijire, numite şi lucrări de întreţinere a culturilor, cuprind lucrările care se aplică solului şi plantelor în timpul perioadei de vegetaţie, cu scopul de a le oferi condiţii optime pentru creştere şi dezvoltare.

Aceste lucrări se referă la distrugerea buruienilor, afânarea, nivelarea, tasarea, eliminarea excesului de apă, aplicarea irigaţiei, protejarea culturilor împotriva îngheţului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, realizarea unei densităţi optime a plantelor în cursul perioadei de vegetaţie (rărit), fertilizări suplimentare, aplicarea unor lucrări cu caracter special (polenizarea suplimentară, cârnit, copilit, ciupit, mulcit, polit, etc). Pentru plantele de cultură care aparţin aceleiaşi grupe, lucrările de îngrijire sunt foarte asemănătoare.

Pentru desfăşurarea procesului de producţie, a înmulţirii speciilor şi soiurilor, precum şi pentru sporirea producţiei vegetale, un rol important revine materialului biologic (sămânţa) cu însuşiri genetice superioare.

Asigurarea cantitativă şi îmbunătăţirea constantă a calităţii materialului biologic, adaptat condiţiilor pedoclimatice din ţara noastră, constituie o componentă principală a tehnologiei specifice fiecărei plante agricole. Folosirea la însămânţare a unui material semincer de calitate superioară, contribuie la exprimarea în condiţii optime de cultură a întregului potenţial productiv şi calitativ al plantelor, soiurilor şi hibrizilor cultivaţi.

Pentru pregătirea unui pat germinativ cât mai perfect, executarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare la timp a culturilor, producţia agricolă dispune de o gamă foarte variată de maşini, utilaje şi unelte.