Semănatul şi plantatul

Semănatul este lucrarea prin care se introduc seminţe în sol pentru a germina , a creşte şi fructifica, în vederea realizării unei recolte noi. La unele plante se introduc în sol, pentru înmulţire, organe vegetative (tubercului, rădăcini, rizomi, bulbi, etc), lucrarea purtând denumirea de plantare.

Pentru a se realiza un semănat şi plantat optim trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

• pregătirea din timp a patului germinativ de o calitate cât mai bună;
• executarea semănatului şi plantatului la epoca optimă;
• folosirea unei seminţe certificate;
• pregătirea maşinii de semănat şi verificarea ei înainte de a intra pe teren;
• controlul biologic al germinaţiei şi răsăririi plantelor pe parcela semănată.

Factorii unui semănat şi plantat

Factorii unui semănat şi plantat optim se referă la adâncimea de semănat, cantitatea de sămânţă la hectar şi desimea plantelor, suprafaţa de nutriţie, epoca de semănat şi plantat, care diferă de la specie la specie şi variază cu zona climatică şi textura solului. Adâncimea este determinată de dimensiunea seminţei şi textura solului: seminţele foarte mici (in) se seamănă la 1,5-3 cm, iar seminţele mari (porumb, fasole) la 5-8 cm. Pe solurile uşoare seminţele se introduc mai adânc, comparativ ci cele grele, umede.

Epoca de semănat

Semănatul plantelor de cultură se face în anumite perioade în funcţie de particularităţile biologice ale plantelor.

Prin epocă de semănat, se înţelege intervalul de timp în care culturile pot fi semănate în condiţii optime şi cu rezultate bune. Pentru condiţiile climatice din ţara noastră, epocile de semănat sunt scurte, iar însămânţările se grupează în două campanii : campania însămânţărilor de toamnă şi campania însămânţărilor de primăvară.

Campania însămânţărilor de toamnă. In cadrul acestei campanii se seamănă ( în ordine cronologică ) : rapiţa (august), secara de toamnă, orzul de toamnă, grâul de toamnă. Grâul de toamnă, care ocupă la noi cele mai mari suprafeţe, trebuie semănat în epoca optimă (20 septembrie –20 octombrie în funcţie de zonă) pentru a intra fortificat în iarnă.

Campania însămânţărilor de primăvară cuprinde trei epoci :

1) epoca I-a cuprinde perioada de la topirea zăpezii şi până când temperatura solului atinge temperatura de 6⁰C.In cadrul acestei epoci se disting două urgenţe :

• urgenţa I-a începe chiar de la topirea zăpezii şi durează 7-12 zile, timp în care temperatura solului se menţine între 1 şi 3⁰ C. In această perioadă se seamănă plantele care au temperatura minimă de germinare relativ scăzută : trifoiul, lucerna, sparceta, mazărea, măzărichea, grâul de primăvară, orzul de primăvară, orzoaica de primăvară, ovăzul etc.
• urgenţa a II-a cuprinde perioada în care temperatura solului se menţine între 3-6⁰C. In cadrul acestei urgenţe se seamănă inul, cânepa, lintea, sfecla de zahăr, se plantează cartoful.

2) epoca a II-a începe când temperatura solului s-a stabilizat la peste 8 ⁰C. In această epocă se seamănă porumbul, soia, fasolea.

3) epoca a III-a începe când temperatura solului a atins 12⁰C. In cadrul acestei epoci se seamănă orezul, sorgul, bumbacul, bostănoasele, se plantează tutunul.

Pregătirea seminţelor înainte de semănat

În pământ se pot introduce numai seminţe de calitate, libere de viruşi, boli şi dăunători. Seminţele trebuie să fie curate, sortate şi calibrate. Ele se tratează împotriva unor boli folosind pesticide corespunzătoare. Semnificaţia tratamentului seminţei ca măsură de protecţie este de necontestat, doarece cu cantităţi reduse de substanţă activă se luptă eficient cu cei mai diferiţi agenţi patogeni în zona rădăcinilor şi a frunzelor.

Aplicarea fungicidelor direct pe sămânţă are ca efect dezinfectarea suprafeţei acesteia şi distrugerea infecţiei în bob. Insecticidele împiedică atacul de insecte rozătoare pe rădăcini, tulpini şi frunze. De reţinut că plantele monodicotiledonate (grâul, orzul, porumbul) se cultivă numai cu sămânţă tratată.

Stabilirea normei de semănat

Necesarul de sămânţă, cunoscut şi sub denumirea de normă de semănat se stabileşte în funcţie de densitatea optimă a plantelor la unitatea de suprafaţă. Aceasta, la rândul ei depinde de specie, soi sau hibrid, zona pedoclimatică, posibilitatea aplicării irigaţiei, modul de pregătire al terenului, metoda de semănat folosită, valoarea culturală a seminţei folosite etc. Pentru calculul cantităţii de seminţe necesare la semănat se aplică formula :

C_{s (kg/ha)} = D . MMB / V_u   în care :

C_s = cantitatea de sămânţă necesară în kg/ha

D = densitatea exprimată prn numărul de boabe germinate la m²

MMB = masa a 1000 boabe

V_u = PxG / 100

P = puritatea fizică

G = facultatea germinativă.

Metode de semănat şi plantat

Semănatul, pe suprafeţe mici se execută manual, prin împrăştiere, pe suprafeţe mari , mecanizat cu ajutorul maşinilor de semănat.

Semănatul se poate face :

• în rânduri obişnuite cu semănătoarea SUP-21, SUP-29 şi SUP-48 unde distanţa între brăzdare este de 12,5 cm. La această distanţă se însămânţează cerealele păioase, mazărea, borceagul, inul, trifoiul,etc.
• în rânduri distanţate , cu semănătoarea de precizie combinată (SPC-6, SPC-12), folosite la plantele prăşitoare, unde distanţele variază în funcţie de specie, de la 45 la 100 cm între rânduri.
• în benzi (fâşii), când 2-4 rânduri distanţate la 12-15 cm între ele, iar între benzi se lasă intervale de 25 -80 cm care se prăşesc, pentru culturi de fasole, rapiţă ş.a.