Dreptul afacerilor
În doctrină, dreptul comercial este privit fie ca ramură de drept autonomă, fie ca o parte a dreptului civil (în funcţie de faptul dacă este sau nu recunoscut dualismul dreptului privat în sistemul respectiv de drept), purtând totodată şi diferite denumiri: drept comercial, dreptul întreprinderilor, dreptul afacerilor, drept economic.
„Datorăm cina noastră atenţiei cu care măcelarul, berarul şi brutarul îşi urmăresc propriul interes, dar nu bunăvoinţei lor”. Adam Smith, „Avuţia naţiunilor” (1776)
Noţiunea activităţii de întreprinzător
Aceste cuvinte (din motto) au fost scrise de marele economist Adam Smith acum mai bine de 200 de ani. De atunci, cea mai mare parte a lumii a cunoscut o perioadă de prosperitate nemaiîntâlnită.
Întreprinderea de stat
„Activitatea de întreprinzător a statului” este o novaţie şi reprezintă un fenomen social-economic complex. А. Businin menţionează că „activitatea de întreprinzător a statului” este acea formă a activităţii de întreprinzător care se desfăşoară prin intermediul întreprinderilor constituite de:
- organele de stat, care conform legislaţiei sunt împuternicite să gestioneze proprietatea statului (întreprinderea de stat);
- organele autoadministrării locale (întreprinderea municipală).
Conceptul de zonă economică liberă
O zonă de liber schimb este un ansamblu geografic şi economic în care nu există nici un obstacol al schimburilor de mărfuri şi servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate să fie considerată ca un prim pas spre unificarea economică a regiunii respective.
Prin zonă economică liberă se desemnează un „port liber”, „un depozit liber”, „un aeroport liber”, aflate pe teritoriul unei ţări sau în zona de frontieră a două sau mai multe state, în care sunt eliminate o serie de taxe şi restricţii vamale.
Fondatorii societăţii comerciale
Constituirea societăţilor comerciale poate fi efectuată de către persoane fizice şi juridice. Conform art. 31 al Legii nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, sunt consideraţi fondatori persoanele fizice şi juridice care au luat decizia de a o înfiinţa. Fondatorii semnifică persoanele care îşi asumă riscul în contextul organizării unei afaceri. Anume fondatorul este cel care determină obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, având iniţiativa constituirii unei afaceri, se angajează să reunească capitalul necesar constituirii şi potenţialul personal, precum şi să îndeplinească formalităţile prevăzute de lege în acest scop.