Dreptul afacerilor
Caracteristica şi trăsăturile societăţilor în nume colectiv
Societăţile comerciale se prezintă sub forme variate. Codul civil al Republicii Moldova, art. 106, alin. (2) reglementează următoarele patru forme de societăţi comerciale: societatea în nume colectiv, societatea în comandită, societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni.
Noţiunea societăţii în nume colectiv
Titlurile de credit în dreptul comercial
În literatură economică de specialitate, pentru categoria de „titluri de credit” se utilizează şi alţi termeni sinonimi printre care: efecte de comerţ, instrumente negociabile, valori mobiliare sau titluri de valoare.
Titlurile de credit sunt documente negociabile care permit titularilor să-şi exercite, la scadenţă, drepturile menţionate în cuprinsul lor.
Noţiunea de patrimoniu
Dacă lucrătorului manual îi este de ajuns un ciocan sau o lopată, plugarul are nevoie în schimb de un fond important, compus din pământ, vite de muncă şi instrumente agricole, iar meseriaşul de un atelier şi de scule.
Întreprinzătorul nu scapă acestei legi a producţiei. Activitatea de întreprinzător necesită numeroase instrumente de acţiune, capital, local, mărfuri, iar când este vorba de o industrie – de instalaţii costisitoare, mărci de fabrică, brevete, desene industriale etc. care, împreună, constituie patrimoniul comercial.
Noţiunea societăţii cu răspundere limitată
Societatea cu răspundere limitată este o formă de societate comercială apărută mai târziu în activitatea comercială. Prima oară a fost reglementată în anul 1892 în Germania, fiind preluată în 1925 în Franţa, iar în Republica Moldova şi-a găsit consacrarea pentru prima dată prin Hotărârea Guvernului R.Moldova 500/1991 şi apoi prin Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr. 845/1992.
Noţiunea insolvabilităţii
Activitatea comercială este una dintre cele mai vechi activităţi umane. Ea a apărut din primele momente în care omul a realizat conceptul de proprietate, delimitând astfel sfera bunurilor ce-i aparţineau de ceea ce aparţinea celorlalţi. Practicat iniţial sub forma schimbului, comerţul a constituit un instrument utilizat de oameni pentru a-şi acoperi necesităţile imediate ale vieţii de zi cu zi.