Test grilă Tehnici promoţionale Varianta 2

Detalii: Categorie: Teste Mrketing; Ultima actualizare: Sep 19, 2020; Scris de Conspecte Team; Accesări: 2,250

1) Rezultatul relaţiei de autoritate care se exercită între părţile implicate în procesul de comunicare este:

a) identificarea;

b) acordul;

c) asimilarea internă;

d) credibilitatea;

e) atractivitatea;

2) Potrivit procesului de identificare:

a) receptorul are tendinţa de a fi de acord cu eforturile persuasive ale sursei;

b) receptorul îşi dă încuviinţarea pentru că recunoaşte autoritatea sursei;

c) receptorul îşi dă încuviinţarea pentru a primi recompensele de ordin material sau de natură psihologică;

d) receptorul este dispus să adopte atitudinile, comportamentele, interesele sau preferinţele sursei pe care o găseşte atrăgătoare;

e) receptorul îşi dă încuviinţarea pentru a evita penalizările de ordin material sau de natură psihologică;

3) Asimilarea internă se produce atunci când receptorul

a) îşi dă încuviinţarea pentru că recunoaşte autoritatea sursei;

b) îşi însuşeşte atitudinii sursei ca şi când ar fi propria atitudine;

c) îşi dă încuviinţarea pentru a primi recompensele de ordin material sau de natură psihologică;

d) este dispus să adopte atitudinile, comportamentele, interesele sau preferinţele sursei;

e) îşi dă încuviinţarea pentru a evita penalizările de ordin material sau de natură psihologică;

4) Pentru ca procesul de comunicare să fie eficient este important ca emiţătorul să stabilească cu precizie cui urmează să-i comunice, chiar cunoaşterea detaliată a receptorului, respectiv

a) mesajele să fie transmise sub forma unor interviuri cu consumatorii;

b) consumatorii actuali şi potenţiali, distribuitorii;

c) nevoile, dorinţele, aşteptările, sistemul său de valori;

d) acţionarii, mass-media, publicul larg;

e) identificarea unor mecanisme specifice care provoacă schimbări în comportamentul receptorului;

5) Codificarea reprezintă mecanismul prin care:

a) receptorul percepe sursa din punct de vedere al caracteristicilor de natură obiectivă şi subiectivă (trăsături fizice sau de personalitate, abilitate intelectuală, stil de viaţă, etc);

b) sunt utilizate celebrităţile din lumea sportului sau divertismentului, personalităţi admirate şi plăcute de publicul vizat;

c) receptorul îşi însuşeşte atitudinea sursei ca şi când ar fi propria atitudine;

d) receptorul percepe sursa sub aspectul unui set de caracteristici;

e) ideile sunt transformate în mesaje;

6) Codificarea se realizează corect numai dacă se are în vedere modul în care

a) receptorul decodifică mesajul;

b) receptorul respectă convenţiile sociale ale comunicării;

c) se adoptă decizii cu privire la conţinutul, structura şi forma mesajului;

d) este analizată situaţia de marketing a organizaţiei;

e) sunt folosite simbolurile verbale şi nonverbale;

7) Pot provoca sentimente pozitive (iubirea, mândria, bucuria, speranţa de reuşită) sau sentimente negative (frica, vinovăţia, ruşinea):

a) elemente de atracţie raţionale;

b) cele mai puternice argumente;

c) faţetele argumentelor;

d) elemente emoţionale;

e) simbolurile verbale sau nonverbale;

8) Pentru comunicarea de marketing, structura mesajului prezintă interes sub trei aspecte:

a) faţetele argumentului, ordinea prezentării celor mai puternice argumente şi modalitatea de a concluziona;

b) conţinutul, elementele emoţionale şi forma mesajului.

c) conţinutul, elementele de atracţie raţionale şi forma mesajului;

d) elementele de atracţie raţionale, ordinea prezentării celor mai puternice argumente şi modalitatea de a concluziona;

e) faţetele argumentului, elementele emoţionale şi modalitatea de a concluziona;

9) Specialiştii recomandă ca cele mai interesante argumente să fie prezentate la începutul mesajului:

a) dacă receptorul dovedeşte un grad ridicat de interes în legătură cu problema la care se referă mesajul;

b) atunci când receptorul manifestă grad scăzut de interes pentru mesaj;

c) indiferent de gradul de interes faţă de conţinutul mesajului;

d) atunci când mesajul vizează produse cu grad ridicat de implicare din partea cumpărătorului;

e) oricare ar fi gradul de implicare în cumpărarea produsului;

10) În general, se consideră că un mesaj are şanse să atragă atenţia publicului ţintă dacă:

a) receptorul şi emiţătorul împărtăşesc acelaşi cod, respectiv acelaşi sistem de simboluri;

b) receptorul şi emiţătorul atribuie aceeaşi semnificaţie codurilor;

c) receptorul şi emiţătorul împărtăşesc un context comun;

d) receptorul şi emiţătorul recunosc şi respectă normele situaţiei în care se comunică;

e) obiectul comunicării prezintă interes pentru receptor;

11) Mesajele transmise prin canalele nepersonale prezintă avantajul că:

a) pot transmite mesajul în acelaşi timp, mai multor indivizi atunci când ţinta vizată este largă;

b) pot deveni relee;

c) pot individualiza expunerea;

d) pot face aprecieri favorabile sau nefavorabile cu privire la producător sau produse;

e) pot oferi receptorului o concluzie explicită;

12) Ierarhizarea răspunsului potrivit succesiunii de secvenţe înveţi – simţi – acţionezi, este valabilă:

a) atunci când deşi receptorul nu este implicat în actul cumpărării;

b) când receptorul nu percepe o mare diferenţă între produsele din aceeaşi categorie;

c) în cazul în care receptorul este puternic implicat în procesul de achiziţionare a unui produs;

d) când implicarea receptorului în procesul de cumpărare este redusă;

e) atunci când receptorul percepe produsele din aceeaşi categorie ca fiind prea puţin diferenţiate.

13) Asigură consumatorului avantaje economice, materiale şi imediate, care pot fi cu uşurinţă măsurate cantitativ, iar întreprinderii îi oferă posibilitatea exercitării unui control riguros al activităţilor desfăşurate:

a) tehnicile de promovare a vânzărilor;

b) publicitatea;

c) relaţiile publice;

d) marca;

e) manifestările expoziţionale;

14) Prin poziţionare simbolică

a) se diferenţiază marca pe baza unor atribute obiective ce o definesc, accentul cade pe valoarea de întrebuinţare a mărcii;

b) comunicarea este preponderent informativă;

c) se dezvoltă valoarea simbolică a mărcii vizând satisfacerea nevoii de diferenţiere socială a consumatorului, cât şi a celei de afirmare a apartenenţei la un grup;

d) comunicarea stimulează preferinţele faţă de un produs sau marcă;

e) se recurge în situaţiile în care criteriul de diferenţiere are în vedere capacitatea mărcii de a răspunde unor nevoi afective;

15) Mixul comunicaţional recomandat pentru bunurile de consum este compus din:

a) vânzarea personală, promovarea vânzărilor, publicitatea, relaţiile publice;

b) vânzarea personală, publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice;

c) vânzarea personală, publicitatea, relaţiile publice, promovarea vânzărilor;

d) promovarea vânzărilor, vânzarea personală, publicitatea, relaţiile publice;

e) publicitate, promovarea vânzărilor, vânzarea personală, relaţiile publice;

16) Sponsorizarea este o tehnică:

a) ce permite atingerea unei ţinte numeroase, dispersată din punct de vedere geografic;

b) indicată în cazul unui segment ţintă relativ concentrat;

c) indicată în cazul unui segment ţintă puţin numeros;

d) ce urmăreşte provocarea unui anumit comportament de cumpărare;

e) ce nu are ca obiectiv prioritar construirea unei imagini favorabile;

17) Conform principiului uniformităţii publicităţii:

a) efectul unei acţiuni de publicitate este condiţionat de alegerea acelei caracteristici a produsului/ serviciului care se estimează ca fiind cea mai frapantă, cea mai convingătoare şi în acelaşi timp susceptibilă de a declanşa actul de cumpărare;

b) se impune combinarea armonioasă a tuturor mijloacelor posibile pentru a asigura cea mai bună punere în valoare a argumentului publicitar în prealabil selectat;

c) este necesar ca modalităţile de expunere a argumentului publicitar ales să fie adaptate fiecărui mijloc şi publicului vizat de acţiunea publicitară;

d) publicitatea trebuie concepută, astfel încât să acţioneze asupra categoriilor de consumatori tipici, neglijându-i pe cei atipici;

e) orice produs sau serviciu posedă o serie de caracteristici, mai mult sau mai puţin importante, care pot servi drept argumente într-o acţiune publicitară;

18) Cumpărând unul sau mai multe produse, cumpărătorii au posibilitatea de a achiziţiona un alt obiect, diferit, la un preţ foarte avantajos reprezintă tehnica de promovare a vânzărilor denumită:

a) primele directe;

b) punctele cadou;

c) vânzările excepţionale la preţ redus (primele excepţionale);

d) rabaturi le cantitative;

e) rabaturile decalate în timp;

19) Avantajul principal al strategiei ″marcă-umbrelă″ este următorul:

a) aceeaşi marcă susţine mai multe produse pe pieţe diferite, produsele fiind oferite sub un nume generic;

b) prin utilizarea unui nume cunoscut, de prestigiu, se realizează ″capitalizarea″ mărcii, fapt ce înlesneşte penetrarea pe sectoarele în care întreprinderea este absentă;

c) notorietatea nu este suficientă şi nu garantează automat un succes de piaţă;

d) este o strategie ofensivă de ″ocupare de teren″ de către firmă pe o anumită piaţă;

e) diminuează considerabil costurile de lansare a produselor;

20) Când firma are veşti importante de anunţat, când se impune demonstrarea funcţionării produsului, când trebuie să se răspundă la întrebările reporterilor şi în cazuri urgente, se impune aplicarea ca tehnică de relaţii publice:

a) turneele;

b) participarea la activităţi de interes social;

c) acordarea de premii;

d) liniile telefonice directe;

e) conferinţa de presă;

Test grilă Tehnici promoţionale Varianta 2

Share on

Teste de Autoevaluare