Testare Tehnici promoţionale Varianta 1

Detalii: Categorie: Teste Mrketing; Ultima actualizare: Aug 25, 2020; Scris de Conspecte Team; Accesări: 1,665

1) Care sunt cerinţele de care depinde succesul emiţătorului/sursei:

a) sursa să fie puternică, atrăgătoare şi credibilă;

b) sursa să fie atrăgătoare şi credibilă;

c) sursa să fie puternică, obiectivă şi credibilă;

d) sursa să fie autoritară, atrăgătoare şi competentă;

e) sursa să fie subiectivă, atrăgătoare şi prestigioasă;

2) Dacă receptorul percepe sursa ca fiindu-i asemănătoare, familiară sau îi plac unele trăsături, atunci va găsi sursa atrăgătoare, iar schimbarea atitudinii se va realiza prin:

a) procesul de asimilare internă;

b) putere;

c) procesul de identificare;

d) acord;

e) credibilitate;

3) O sursă credibilă provoacă schimbarea atitudinii printr-un proces de:

a) identificare;

b) acord;

c) atractivitate;

d) autoritate;

e) asimilare internă;

4) Credibilitatea sursei depinde de modul în care receptorul percepe sursa sub aspectul unui set de caracteristici:

a) competenţa, prestigul, măsura în care apare demnă de încredere, onestitatea şi integritatea;

b) atractivitatea, prestigul, măsura în care apare demnă de încredere, onestitatea şi integritatea;

c) competenţa, puterea, măsura în care apare demnă de încredere, onestitatea şi integritatea;

d) competenţa, prestigul, acordul, onestitatea şi integritatea;

e) competenţa, prestigul, măsura în care apare demnă de încredere, subiectivă şi integritatea;

5) Declanşarea procesului de comunicare depinde de apariţia în mintea emiţătorului a unei idei care să ajungă la receptor, idee generată în urma:

a) demonstrării calităţilor şi performanţelor acestora;

b) eliminării susceptibilităţii publicului vizat;

c) stabilirii cu precizie cui urmează să comunice;

d) identificării problemei de natură comunicaţională ce se impune a fi rezolvată;

e) schimbării atitudinii prin procesul de identificare;

6) Un cuvânt, un gest, un obiect căruia indivizii dintr-o comunitate lingvistică îi atribuie o semnificaţie, în concordanţă cu reguli bine înţelese şi împărtăşite defineşte noţiunea de:

a) codificare;

b) asimilare internă;

c) simbol;

d) decodificare;

e) identificare;

7) Conţinutul mesajului se referă la:

a) modul de organizare, în cadrul mesajului, a diferitelor elemente componente;

b) ce anume trebuie spus astfel încât să se obţină răspunsul dorit din partea receptorului;

c) modalitatea în care emiţătorul îşi prezintă ideea din punct de vedere simbolic, astfel încât să fie cât mai convingătoare;

d) modalitatea de a concluziona;

e) ordinea de prezentare a argumentelor;

8) Elementele de atracţie raţionale sunt recomandate:

a) pentru bunurile de larg consum;

b) pentru produsele cu un grad mic de noutate;

c) dacă marca promovată nu este prima care comunică, din categoria sa;

d) pentru caracteristicile psihologice şi simbolice ale obiectului comunicării;

e) pentru produsele ce au un puternic element obiectiv de diferenţiere.

9) Prezentarea unilaterală sau bilaterală a argumentelor utilizate este o decizie cu privire la:

a) faţetele argumentelor;

b) structura mesajului;

c) conţinutul mesajului;

d) forma mesajului;

e) modalitatea de a concluziona;

10) Concluzionarea este lăsată pe seama receptorilor:

a) în cazul receptorilor cu un grad mai redus de inteligenţă;

b) dacă receptorul nu simte că nivelul său de inteligenţă este subestimat;

c) dacă receptorul are suspiciuni cu privire la intenţiile emiţătorului;

d) dacă este promovat un produs complex din punct de vedere tehnic;

e) dacă publicul vizat nu manifestă interes pentru produsul promovat;

11) Agenţii de vânzări ai organizaţiei care intră în contact cu clienţii reprezintă:

a) mijloace de comunicare în masă;

b) canale nepersonale;

c) canale sociale;

d) canale expert;

e) canale mediatoare;

12) Atitudinea faţă de obiectul comunicării reprezintă:

a) răspunsul de natură cognitivă;

b) răspunsul de natură afectivă;

c) răspunsul de natură conativă;

d) răspunsul receptorului;

e) feedback-ul receptorului.

13) Receptorul dezvoltă atitudini care îl determină să recepteze şi să interpreteze mesajele numai în măsura în care îi întăresc propriile credinţe şi convingeri

a) conform fenomenului atenţiei selective;

b) conform fenomenului reţinerii selective;

c) conform conexiunii inverse;

d) conform fenomenul distorsiunii selective;

e) conform răspunsului receptorului;

14) Piaţa, anunţătorul, produsul, concurenţa, consumatorul, demersurile comunicaţionale anterioare, diagnosticul extern şi problema de rezolvat reprezintă principalele aspecte ce se studiază cu ocazia:

a) poziţionării mărcii;

b) analizei situaţiei anunţătorului;

c) stabilirii obiectivelor comunicării;

d) definirii ţintei demersului comunicaţional;

e) alegerea axului comunicaţional;

15) Răspuns la întrebarea: "Ce idee trebuie transmisă publicului ţintă?" se dă în următoarea etapă de elaborare a strategiei de comunicare comercială:

a) elaborarea mixului comunicaţional şi a strategiei mijloacelor de comunicare;

b) stabilirea obiectivelor comunicării;

c) definirea ţintei demersului comunicaţional;

d) alegerea axului comunicaţional;

e) previzionarea bugetului de comunicare;

16) Strategia push:

a) presupune orientarea preferinţelor consumatorilor către marcă;

b) constă în a împinge produsul către consumator;

c) impune investiţii însemnate în publicitate;

d) presupune atragerea consumatorului către produs;

e) presupune utilizarea cu precădere a relaţiilor publice;

17) Cerinţele de bază ale unui bun mesaj publicitar sunt:

a) să conducă la economie de bani şi să facă apel la sentimentul de proprietate;

b) să contribuie la asigurarea sănătăţii şi a frumuseţii;

c) să fie scurt, clar complet, să facă apel la motivaţie;

d) să redea ideea de securitate;

e) să asigure economie de timp şi confort;

18) Oferta specială:

a) oferă cumpărătorilor posibilitatea de a plăti mai puţin în momentul achiziţionării anumitor produse;

b) este o tehnică de promovare a vânzărilor prin posibilitatea creată cumpărătorilor de a-şi recupera o parte din suma achitată sau chiar suma integral, dacă aceştia trimit producătorului una sau mai multe probe care dovedesc cumpărarea;

c) presupune acordarea unor reduceri în bani, proporţionale cu volumul cumpărăturilor realizate într-o perioadă dată, cu scopul de a recompensa fidelitatea cumpărătorilor;

d) reprezintă creşterea cantităţilor vândute în condiţiile în care preţul nu se schimbă;

e) constă în comercializarea unui produs/serviciu la un preţ inferior celui practicat în mod obişnuit.

19) Atribuirea exclusivă a unui nume pentru un singur produs, întreprinderea constituindu-şi astfel un portofoliu de mărci corespunzător portofoliului de produse reprezintă o strategie de tip:

a) marcă-produs;

b) marcă-linie;

c) marcă-gamă;

d) marcă-umbrelă;

e) marcă-sursă.

20) Dezavantajul principal al strategiei marcă-produs este următorul:

a) în situaţia pătrunderii pe noi pieţe, marca-produs înseamnă asumarea de riscuri, mai ales dacă pe aceste pieţe există deja produse similare;

b) notorietatea nu garantează automat un succes de piaţă;

c) nu asigură optimizarea cotei de piaţă şi afirmarea a ceea ce îi este specific;

d) fiecare lansare de produs nou este în acelaşi timp şi o lansare de marcă, fapt ce implică investiţii publicitare şi promoţionale considerabile;

e) nu diminuează costurile de lansare a produselor;

Testare Tehnici promoţionale Varianta 1

Share on

Teste de Autoevaluare