Fitotehnia este stiinta agronomica care, pe baza cunoasterii biologiei plantelor si a cerintelor acestora fata de factorii de vegetatie, cauta si foloseste cele mai potrivite ca i si metode de cultivare pentru ridicarea calitativa si cantitativa a productiei, in limitele eficientei economice si cu protectia mediului inconjurator.

Fitotehnia isi trage numele din cuvintele grecesti phyton (planta) si tehne (arta , mestesug), care ar defini arta sau mestesugul de a cultiva plante. In sens larg al notiunii , intra in preocuparile fitotehniei cultivarea tuturor plantelor anuale, bienale si perene, ierboase ori lemnoase. In sensul restrans al notiunii, sens folosit actualmente, fitotehnia se ocupa numai de „plantele de camp” care se cultiva pe suprafete intinse.

Fitotehnia studiaza planta ca organism viu, singurul in stare sa uneasca , sub actiunea energiei solare, carbonul, hidrogenul, oxigenul si diferite elemente chimice in acid fosfogliceric sau acidul oxalil-acetic, care reprezinta punctul initial in biosinteza a numeroase si complexe substante organice : glucide, protide, lipide, pectine, glucozizi, alcaloizi, enzime, vitamine, etc.

Asadar, plantele ierboase cultivate pe suprafete mari, cu functia lor generatoare de substante organice utile omului, constituie obiectul fitotehniei.

Importanta fitotehniei – se contureaza pregnant nu numai prin rolul determinant detinut de cultivarea plantelor si evolutia societatii ci si prin actualitatea si perspectiva acestui domeniu de activitate umana. Retrospectiva istoriei releva ca dupa domesticirea animalelor, omul neolitic, in timpul cat turma de animale se hranea pe pasune, si-a perfectionat uneltele de munca folosite pentru scormonirea pamantului din jurul primitivei sale colibe, deprinzandu-se astfel sa cultive plante, luate din flora spontana si care i s-au parut folositoare.

Odata cu alegerea plantelor utile din flora spontana si insusirea deprinderii de a le cultiva, omul neolitic a devenit sedentar, schimbandu-si radical modul de viata.

Numeroase sunt dovezile care atesta influenta cultivarii plantelor asupra evolutiei societatii, dar cea mai convinga toare ramane faptul ca toate civilizatiile vechi s-au intemeiat pe progresele acelor vremuri in cultivarea plantelor si anume : in Sud-Estul Asiei pe cultivarea orezului ; in Babilon, Egipt, Grecia si Imperiul roman pe cultivarea graului, orzului si meiului ; civilizatiile incasa , maya si azteca de pe continetul american, au avut ca substrat economic cultivarea cartofului si porumbului.

Esecurile in cultivarea plantelor au generat, totdeauna perioade de foamete si regres social-economic, prabusiri de imperii, disparitia unor civilizatii, etc. Este edificator ce a spus Emil Prodan ca „orice civilizatie incepe cu agricultura”.

Pana in timpurile noastre cultivarea plantelor a ra mas ramura de baza in productia agricola a celor mai multe tari, determinandu-le in mare masura progresul economic si tehnic. Fa ra indoiala ca satisfacerea nevoilor alimentare a tot mai numerosilor fii ai Terrei impune in prezent, dar mai ales in viitor sarcini tot mai mari in domeniul cultiva rii plantelor.

Din 1960 si pana in prezent, populatia globului aproape s-a dublat, numarand cca 6,3 miliarde de oameni, cu tendinta ca in 2050 sa se ajunga la 8,9 miliarde, cresteri mari inregistrandu-se mai ales in ta rile mai sarace.

Productia alimentara s-a dublat in ultimii 40 de ani, depasind cresterea numarului populatiei in perioada respectiva, dar fa ra a eradica foametea din unele zone ale globului. Desi, sunt conditii sa se asigure fiecarui locuitor al planetei hrana calculata la 2700 calorii, totusi, peste 840 milioane de oameni rabda de foame zilnic, din care peste 100 de milioane sunt copii. Zilnic mor din cauza foamei cca 100 de mii de oameni, iar peste doua miliarde, indeosebi femei si copii sufera de lipsa de fier si iod.

Cauzele foamei de care sufera o mare parte a omenirii pot fi cautate in inechitatea asigurarii alimentelor necesare traiului zilnic.In unele tari cum ar fi USA se inregistreaza peste 3500 calorii pe locuitor, in timp ce in Africa, la sud de Sahara, revin mai putin de 2100 calorii pe om si pe zi.

Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca specialistii in nutritie au dovedit necesitatea asigurarii a cel putin 3000 calorii/zi pentru omul adult cu activitate normala . Adaugand la acest consum exigentele mereu crescande fata de calitatea si varietatea hranei zilnice, se apreciaza ca peste un sfert de secol nevoia de hrana a omenirii se va satisface numai daca productia agricola va creste substantial.

Din cele aproximativ 1,6 miliarde hectare cultivate pe Terra, plantele de camp detin cca 1,2 miliarde hectare si se recolteza anual, din diferite motive, sub un miliard de hectare (973-780,6 milioane ha in 2001).

Ponderea cea mai mare (aproximativ 2/3 din suprafata o detin cerealele. Majoritatea tarilor a realizat 100-170 kg cereale pe locuitor/an, favorabila fiind cantitatea de 500-700 kg cereale pe locuitor si pe an, fata de 400 kg cat exista actualmente in unele tari. Pentru a ajunge la cantitatea corespunza toare de cereale pe locuitor este necesara marirea continua a productiei si imbuna tatirea calitatii acesteia.

Leguminoasele pentru boabe , dar si plantele produca toare de gra simi, plantele proteaginoase, al doilea grup de plante importante fitotehnic – folosit in alimentatia oamenilor, furajarea animalelor si prelucrarea industriala, trebuie sa-si dubleze productiile la unitatea de suprafata .

Plantele producatoare de radacini si tuberculi , care substituie cerealele in Africa tropicala umeda, in America latina si alte zone, trebuie sa-si ma reasca productia cu peste 50 %.

Preocupari sunt pentru cresterea productiei la plantele textile (bumbac, canepa, in, iuta, etc.), la cele zaharifere (trestia de zahar, sfecla pentru zahar) la cele medicinale si aromatice.

Cresterea resurselor alimentare pentru populatia globului mai poate fi facuta prin valorificarea algelor si planctonului, a pestelui, unor proteine din reziduri petroliere si gaze naturale, ori obtinute prin sinteza chimica, sporirea unor suprafete cultivate in Africa si America Latina, readucerea in circuitul agricol a unor terenuri acide, sa raturate, cu exces de umiditate sau erodate, dar care, necesita fonduri banesti uriase.

Fata de cele ara tate, ramane ca cea mai importanta sursa de crestere a productiei, ma rirea randamentului la unitatea de suprafata a noilor cultivare cu potential foarte ridicat de productie, imbunatatirea calitatii lor.

In realizarea acestor obiective un rol insemnat revine FITOTEHNIEI, care, prin natura preocupa rilor sale, are un indiscutabil caracter interdisciplinar, fiind o disciplina de sinteza (integratoare), care, pe baza de cunostinte fundamentale, de tehnica generala agricola si economica are ca obiectiv si captarea cat mai economica a energiei radiante si termice a soarelui in fitomasa culturilor de camp, conturand in cea mai mare masura profesiunea de INGINER AGRONOM.

Fitotehnia are un caracter de stiinta fundamentala, teoretica, prin studiilece le face asupra biologiei plantelor si relatiilor acestora cu mediul inconjuta tor si un caracter de disciplina tehnica aplicativa, prin elaborarea ma surilor tehnice de cultivare a plantelor in contextul elucidarii problemelor fundamentale.

Exista trei directii posibile de crestere a productiei vegetale :

  • extinderea suprafetelor cultivate
  • cresterea fertilitatii solurilor
  • sporirea randamentelor launitatea de suprafata .

Pe plan modial, teoretic, suprafata arabila se poate extinde, dar posibilitatile financiare si limita rile tehnice nu permit cresteri mari ale suprafetei.

In tara noastra, prima cale de marire a productiei, prin cresterea suprafetelor cultivate cu anumite plante, se face in detrimentul altora, suprafata arabila a ta rii fiind limitata.

Cea mai importanta cale de sporire a productiei culturilor de camp in tara noastra, ramane sporirea productiei la unitatea de suprafata prin masuri tehnologice corespunzatoare la cultivare performante.

Avand in vedere ca suprafata arabila la un locuitor in tara noastra a scazut continuu, de la 0,42 ha in anul 1990, la 0,30 ha in anul 2000, solutia viabila de crestere a productiei ra mane asocierea producatorilor agricoli, deoarece, cresterea productiei la ha, se poate realiza prin mecanizarea lucrarilor, utilizarea ingrasamintelor chimice si organice, folosirea cultivarelor cu productivitate ridicata si acestea se pot obtine numai pe suprafete mari de teren.

Valorificarea solurilor slab producatoare acide, sara turate, cu exces de umiditate sau afectate de eroziune, aplicarea unor tehnologii rationale si performante, necesita, deasemenea, suprafete mari de teren agricol.

Cercetarea stiintifica multidisciplinara, trebuie sa rezolve multe din problemele deficitare actuale.

In ce priveste cercetarea stiintifica, Fitotehnia foloseste metode proprii :

  • a) culturi comparative executate in conditiile obisnuite de viata a plantelor cultivate ;
  • b) culturi in vase de vegetatie ;
  • c) culturi in mediu controlat – casa de vegetatie, fitotron ;
  • d) determinari si analize biologice efectuate in laborator, toate executate dupa prevederile tehnicii experimentale.

Rezultatele experimentale, oricat de favorabile ar fi, sunt supuse mai intai verificarii pe suprafete intinse in conditii de productie si in zone pedoclimatice cat mai variate si daca corespund dezideratelor propuse sunt difuzate in productie.

Avand in vedere ca Fitotehnia actioneaza asupra unor plante cultivate, organsime ce se deosebesc functional de cele spontane, lucreaza cu o masa de indivizi (o comunitate) si nu cu plante izolate si ca productia vegetala are un caracter fluctuant, intrucat este rezultatul interactiunii dintre masa de indivizi si conditiile de mediu, ambele pa rti afectate de instabilitate, ea se sprijina pe o serie de discipline fundamentale si tehnice.

Dintre stiintele fundamentale, fitotehnia, se sprijina in primul rand pe stiintele biologice si chimice apoi pe biofizica si matematica.

Disciplinele biologice ajuta fitotehnia sa cunoasca particularitatile plantelor cultivate, de un real folos fiind descoperirile fiziologiei vegetale , care se aplica cu mult succes in fitotehnie. Nu intamplator unii cerceta tori considera fitotehnia o fiziologie vegetala aplicata.

Botanica este o alta ramura a biologiei cu care fitotehnia vine in stransa legatura, care ne da o privire de ansamblu asupra intregului regn vegetal, deosebit de utila pentru a intelege relatiile dintre plantele cultivate si mediul inconjuta tor.

Fitotehnia preia faptele stabilite de botanica si le duce mai departe pana la cele mai mici detalii de cunoastere. Pentru fitotehnie, prezinta interes si cunostintele de ecologie – stiinta care se ocupa de relatiile dintre plante si mediul inconjurator si fitopedografia, ce se ocupa cu ra spandirea geografica a plantelor.

In fundamentarea sa teoretica Fitotehnia se sprijina pe datele chimiei (biochimiei, agrochimiei), pentru cunoasterea compozitiei chimice si a particularitatilor de nutritie ale plantelor cultivate, care pune la dispozitie substante, care regleaza nutritia acestora sau fenomene fiziologice (enzime, vitamine, hormoni sau fitoregulatori de crestere), substante pentru combaterea bolilor, da una torilor si buruienilor.

Fitotehnia foloseste in activitatea sa de cercetare multe din cunostintele de biofizica si matematica.

Biofizica , cu cunostintele sale despre tratamente cu ultrasunete, unde electromagnetice, radiatii ionizante, infrarosii si rontgen, despre folosirea izotopilor radioactivi, devine in ultima vreme tot mai mult folosita si utila fitotehniei, iar matematica ne ajuta la calcularea statistica a rezultatelor experimentale.

In latura sa aplicativa fitotehnia primeste un real sprijin din partea majoritatii disciplinelor agronomice. Toate aceste discipline – agrotehnica, ameliorarea plantelor, pedologia, climatologia, protectia plantelor, mecanizarea agriculturii, zootehnia etc. ajuta fitotehnia sa-si indeplineasca menirea de a ridica cantitativ si calitativ productia culturilor de camp.

Back to Top