Piaţa

Piaţa reprezintă un aranjament prin care cumpărătorii şi vanzătorii se întalnesc sau comunică, în scopul tranzacţionării unor produse sau servicii, astfel încat şi unii şi ceilalţi să fie satisfăcuţi. Acest aranjament nu presupune neapărat existenţa unui loc fizic în care cumpărătorii şi ofertanţii să se afle faţă în faţă.

De exemplu, un magazin de produse electronice din cartierul dumneavoastră reprezintă un loc unde un număr mai mare sau mai mic de cumpărători interesaţi pot găsi televizoare, combine stereo, aparate CD player, camere video, video recordere, telefoane şi alte produse oferite spre vanzare de diferiţi fabricanţi.

Multe tranzacţii se încheie, însă, fără ca părţile să se întalnească. De exemplu, cei interesaţi pot comanda produsele oferite spre vanzare telefonic, prin poştă sau prin internet, ca urmare a consultării unor cataloage sau reclame, fără să aibă în faţă produsele şi, cu atat mai puţin ofertanţii.

În urma tranzacţiilor care au loc pe piaţă între cumpărători şi ofertanţi, se stabileşte preţul produsului. La intersecţia curbelor cererii şi ofertei se stabileşte echilibrul pieţei caracterizat printr-o cantitate de echilibru şi un preţ de echilibru.

Preţul practicat pe piaţă joacă un rol esenţial în rezolvarea problemei deficitului de resurse, deoarece contribuie la repartizarea raţională a cantităţii limitate de bunuri şi servicii disponibile, spre aceia care le preţuiesc cel mai mult. Conceptele „cerere” şi „ofertă” reprezintă cele mai importante instrumente ale analizei microeconomice, a căror cunoaştere este absolut obligatorie pentru luarea unor decizii adecvate.

În acest post vom defini cererea şi oferta, vom prezenta metodele de analiză a cererii şi a ofertei şi vom explica utilitatea acestor analize în cadrul tranzacţiilor care au loc pe piaţă. Vom prezenta mecanismul de stabilire a preţurilor şi a cantităţilor vandute pe piaţă, ca urmare a concurenţei dintre cumpărătorii care doresc să-şi procure un bun, vandut de ofertanţi aflaţi, la randul lor, în concurenţă. Vom explica faptul că preţurile se formează ca urmare a influenţei cererii şi ofertei.

Vom prezenta, de asemenea, relaţiile dintre cantitatea cerută şi cerere, ca şi pe aceea dintre cantitatea oferită şi ofertă.Vom explica, de asemenea, ce este echilibrul pieţei, cum se realizează şi cum se modifică acesta.

Cantitatea cerută şi factorii care o influenţează

Cantitatea cerută este cantitatea de bunuri pe care cumpărătorii sunt dispuşi şi capabili să şi-o procure la un moment dat, la un anumit preţ al pieţei, în condiţiile în care ceilalţi factori sunt constanţi. Cantitatea de bunuri pe care cumpărătorii şi-o procură într-o anumită perioadă depinde de foarte mulţi factori.

Cei mai importanţi dintre aceştia sunt:

• preţul produsului
• veniturile consumatorilor
• preţul produselor conexe în consum
• schimbările previzionate ale preţurilor în viitor
• gusturile consumatorilor sau moda
• numărul consumatorilor potenţiali

Preţul produsului

Aşa cum era de aşteptat, cu cat preţurile bunurilor sunt mai mici, în condiţiile în care ceilalţi factori sunt constanţi, cu atat consumatorii sunt capabili şi dornici să cumpere cantităţi mai mari.

Prin urmare:

Legea cererii reprezintă relaţia conform căreia cantitatea cerută dintr-o anumită marfă este invers proporţională cu preţul mărfii respective. Pentru a vă convinge că legea cererii este valabilă, examinaţi-vă propriul comportament de consumator. Dacă vă comportaţi raţional, aşa cum fac majoritatea cumpărătorilor, la preţuri mai mici ale unei anumite categorii de produse, în condiţiile în care ceilalţi factori sunt constanţi, veţi cumpăra produse din această categorie în cantităţi mai mari, restricţionandu-vă consumul la alte categorii de produse.

Dacă dimpotrivă, preţurile la categoria analizată de produse cresc, vă veţi îndrepta şi spre alte produse, cu preţuri mai mici şi care vă pot satisface necesităţile în mod similar, denumite produse substituibile.

Veniturile consumatorilor

Un alt factor care trebuie luat în consideraţie la determinarea cantităţii cerute îl reprezintă modificarea veniturilor cumpărătorilor. În condiţiile în care ceilalţi factori sunt constanţi, o creştere a veniturilor cumpărătorilor poate determina o creştere sau, dimpotrivă, o descreştere a cantităţii cumpărate dintr-o anumită categorie de bunuri. Dacă o creştere (descreştere) a veniturilor consumatorilor conduce la o creştere (descreştere) a cantităţii cumpărate dintr-un anumit bun, bunul respectiv poartă numele de bun normal. Dimpotrivă, dacă o creştere (descreştere) a veniturilor consumatorilor determină o descreştere (creştere) a cantităţii cerute din bunul respectiv, acesta este un bun inferior.

Împărţirea bunurilor în normale şi inferioare depinde de gradul de dezvoltare tehnologică, de valorile culturale, de gradul de dezvoltare economică a unei anumite ţări. Dacă cu cateva decenii în urmă săpunul de casă era un bun normal, în ultimii ani acesta a devenit un bun inferior, fiind înlocuit din ce în ce mai mult cu detergenţii în uzul gospodăresc, iar cu săpunul fin de toaletă, şamponul, gelurile de duş şi spumele de baie în higiena personală.

Dacă în anii ′50 – ′60 televizoarele alb negru erau pretutindeni bunuri normale, ulterior, o dată cu inventarea televizoarelor color, ele au devenit bunuri inferioare.

Aparatele video erau considerate în anii ′80 bunuri inferioare în SUA, unde înlocuiau plăcerea de a merge la cinematograf, devenită prea scumpă în condiţiile crizei economice. În Romania însă, unde reprezentau o posibilitate de recepţionare a unor filme interzise pe marile ecrane, acestea erau percepute ca bunuri normale. Se pot da şi exemple care dovedesc creşterea consumului de produse inferioare în condiţiile reducerii veniturilor consumatorilor.

Studii efectuate la începutul anului 1998 au arătat că, pe fondul reducerii nivelului de trai, în special în mediul rural, a crescut din nou cererea de televizoare alb-negru, produse de TEHNOTON Iaşi, în detrimentul celor color, mult mai scumpe. De asemenea, cererea de şampon şi alte produse fine de higienă personală a scăzut, crescand consumul de săpun de casă.

Preţul produselor conexe în consum

Produsele conexe în consum sunt de două feluri: produse substituibile şi produse complementare. Produsele sunt substituibile în consum atunci cand satisfac cerinţe similare. Produsele substituibile pot proveni din aceeaşi ramură, sau din ramuri diferite. Spre exemplu, nevoia de deplasare a unor mărfuri poate fi satisfăcută de diferite mărci de camioane, dar şi de alte feluri de mijloace de transport (vapoare, avioane, trenuri etc.). Diferenţa constă în poziţia pe care o au ofertanţii unor anumite bunuri sau servicii. Unii sunt concurenţi în aceeaşi ramură (de exemplu producătorii de autoturisme). Alţii sunt priviţi ca fiind concurenţi în ramuri diferite.

Produsele sunt complementare în consum atunci cand trebuie utilizate împreună pentru a oferi satisfacţie consumatorilor. Putem da numeroase exemple, începand cu combinaţia dintre salata verde şi uleiul comestibil sau sosurile cu care se asezonează şi continuand cu cea dintre aparatele foto şi rolfilme, dintre computere şi software, dintre copiatoare şi cartuşele cu toner etc.

Dacă la creşterea (descreşterea) preţului unui alt tip de produs cantitatea cerută din produsul analizat creşte (descreşte), cele două tipuri de produse sunt substituibile. Dacă la creşterea (descreşterea) preţului unui alt tip de produs cantitatea cerută din produsul analizat descreşte (creşte), cele două produse sunt complementare. Nu toate produsele sunt conexe. Foarte multe produse sunt necorelate sau independente în consum, modificările preţului unuia dintre ele neinfluenţand vanzările celuilalt. Spre exemplu, ni se pare evident faptul că modificarea preţului salatei verzi nu va modifica vanzările de autoturisme.

Modificările previzionate ale preţurilor

Cantitatea cerută este influenţată şi de aşteptările consumatorilor în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a preţurilor. Mai concret, dacă se aşteaptă o creştere a preţului unui produs în perioada următoare, vanzările din perioada respectivă cresc, întrucat o parte a cumpărătorilor îşi concretizează mai devreme decizia de cumpărare, pentru a beneficia de preţul mai convenabil.

Dimpotrivă, dacă se aşteaptă o reducere a acestuia, vanzările scad, o parte a cumpărătorilor amanand cumpărarea, din acelaşi motiv. De exemplu, dacă o fabrică de aluminiu este furnizor al unui producător de piese de schimb şi creşte preţul de livrare, clientul său îşi poate modifica tehnologia astfel încat să înlocuiască aluminiul cu masele plastice, care sunt mai ieftine.

Gusturile consumatorilor

Modificările gusturilor şi preferinţelor consumatorilor atrag în general creşterea sau descreşterea cantităţii cumpărate dintr-o marfă, în condiţiile în care ceilalţi factori răman constanţi. Avand în vedere dificultatea măsurării gusturilor, economiştii pornesc de obicei de la premisa că această variabilă este constantă. Cu toate acestea, gusturile consumatorilor nu trebuie în nici un caz neglijate. Cunoaşterea lor poate avea un rol important pe de o parte în producerea bunurilor apreciate de consumatori, pe de altă parte în realizarea unor reclame, care să contribuie la creşterea cantităţii cerute.

Numărul consumatorilor potenţiali

Cantitatea cerută este direct proporţională cu numărul de clienţi potenţiali, în condiţiile în care ceilalţi factori sunt constanţi. De aceea, oamenii de afaceri trebuie să estimeze evoluţia viitoare a numărului clienţilor potenţiali atunci cand elaborează planul afacerii, pentru a previziona şansele de succes pe care aceasta le va avea.

Funcţia cantităţii cerute

Funcţia care descrie cantitatea pe care cumpărătorii sunt capabili şi dornici să o cumpere se poate exprima conform relaţiei :

Relaţia: Qx = f (Px, V, Pc, Pa, G, N)

în care:

Qx= cantitatea cerută de bunul x;

Px = preţul bunului respectiv;

V = veniturile consumatorilor;

Pc = preţul veniturilor conexe;

Pa = preţul aşteptat în viitor, conform previziunilor;

G = gusturile consumatorilor;

N = numărul clienţilor potenţiali.

Notand cu Δ modificarea diferitelor variabile, efectele fiecăreia dintre aceste modificări asupra cantităţii cerute pe piaţă poate fi rezumată după cum urmează:

(ΔQx/ΔPx)<0

(ΔQx/ΔV)>0 cand bunul este normal

sau

(ΔQx/ΔPx)<0 cand bunul este inferior

(ΔQx/ΔPx)>0 cand bunurile sunt substituibile

sau

(Δqx/ΔPx)<0 cand bunurile sunt complementare

(ΔQx/ΔT)>0

(ΔQx/ΔPa>0

(ΔQx/ΔN)>0

Ţinem să subliniem din nou că fiecare dintre aceste relaţii este valabilă în condiţiile în care toţi ceilalţi factori care influenţează cantitatea cerută sunt constanţi.