Sistemul financiar şi monetar internaţional

Fenomenul mondo-financiar şi monetar

Avand drept obiect de studiu fenomenul repartiţiei financiare şi de credit şi al activităţii monetare pe plan internaţional, Economica fenomenului respectiv işi propune, pentru inceput, cunoaşterea aspectelor de conţinut ale fenomenului respectiv. Punctul de plecare in această cercetare il reprezintă Teoria sistemelor şi conceptele sale referitoare la categoria de sistem.

Pentru Bertalanffy, părintele teoriei sistemelor, o mulţime de elemente m formează un sistem atunci cand pe ea se realizează o relaţie R, cu proprietăţile fixate P. Relaţia R este o conexiune sau o legătură de ordine in sistem.

In accepţiunea ştiinţifică, conceptul de fenomen generalizează manifestările exterioare ale unui sistem aflat in diferite stări dinamice sau procese; aceste manifestări sub forma unor activităţi umane, sunt vizibile şi se pot constata in mod empiric pe baza observării directe a realităţii sau prin folosirea modelelor imitative (filme, programe video, fotografii, descrieri veridice etc.)

Economia mondială, privită ca sistem, intră in diferite stări dinamice (procese) ca urmare a unor forţe interne sau externe sistemului respectiv. Aceste procese sunt similare cu cele din economia naţională, cu diferenţieri ce ţin de amploarea sistemului şi complexitatea forţelor la nivel internaţional: procesul de producţie, procesul de consum, procesul de repartiţie, procesul de schimb (vezi fig. nr. 2.1).

Fig. nr. 2.1. Stările dinamice ale sistemului economiei mondiale

Mersul cercetării conţinutului fenomenului financiarmonetar internaţional porneşte, in mod logic, de la identificarea manifestărilor concrete ale activităţii financiare şi monetare internaţionale, manifestări ce formează chiar fenomenul analizat. Apoi, este necesar să analizăm procesele sau stările dinamice in care intră Economia mondială şi cauzele care o aduc in aceste stări; aceste cauze fiind, in ultimă instanţă, condiţionările cantitative şi calitative şi pentru fenomenul financiar-monetar internaţional.

Structura fenomenului mondo-financiar şi monetar

Pentru a contura componentele constitutive ale fenomenului financiar şi monetar la nivel mondial vom proceda la analizarea, pe baza metodei modelelor, a realităţii economice, financiare şi monetare specifice unei activităţi de comerţ exterior.

Modelul imitativ . Realitatea economică legată de efectuarea unei operaţiuni de export este adusă pe "masa cercetării" sub forma unui model imitativ de tipul unei descrieri veridice a etapelor de lucru (sau este posibil şi un model imitativ sub forma unui film). Această descriere este cuprinsă in exemplul 2.1.

Exemplul 2.1

Operaţiunea de export incepe la o societate comercială producătoare de autovehicule speciale. Sunt pregătite 100 de bucăţi pentru a fi exportate in Franţa. Preţul intern de export (preţ de livrare plus cheltuieli pe parcurs intern) se ridică la suma de 2.500 mil. lei. Exportul se realizează prin intermediul unei firme specializate de export-import; această firmă incheie contractul de export in care se specifică preţul negociat in valoare de 1 milion D.S.T., cu plata in euro.

Cheltuielile pe parcurs extern, in valoare de 100.000 USD, se suportă de firma exportatoare romană, recuperandu-se prin preţul plătit de partenerul francez.

Pentru a permite derularea operaţiunii de export, firma exportatoare romană apelează la Banca Comercială Romană pentru un credit in lei (2.500 mil. lei) şi un credit in valută pentru cheltuieli pe parcurs extern (100.000 USD). La randul său, B.C.R. contractează suma in valută de pe piaţa financiară internaţională, neavand disponibilităţi proprii suficiente.

După expedierea mărfurilor şi primirea documentelor de expediţie, partenerul francez virează, prin intermediul unei bănci comerciale corespondent al B.C.R.. suma de 1 ml.DST x 1,3523EURO/DST = 1,3523 ml.EURO, in conformitate cu preţul negociat in D.S.T. şi cursul acestuia in euro la data plăţii. Suma ajunge la B.C.R.., firma de export primind contravaloarea in lei pentru a rambursa creditele contractate anterior şi sume in valută pentru comisionul ce i se cuvine, conform contractului de intermediere.

Exemplul 2.1. cuprinde, intr-o formă simplificată, activităţile reprezentative care compun fenomenul financiar şi monetar internaţional. Pentru a trece spre generalizări care conturează conţinutul fenomenului respectiv, va trebui să facem apel la modelele de tip index, modele cu un grad de generalizare mult mai inalt (vezi capitolul l, Metoda ştiinţifică de studiu).

Modele tip index

Acest model, aplicat la realitatea prezentată in modelul imitativ din exemplul 2.1., va reţine ca elemente participanţii la activitatea economică externă şi ca legături, conexiunile dintre participanţii respectivi. Rezultă modelul tip schemă din figura nr. 2.2.

Aici, partenerii sunt reprezentaţi prin figurile geometrice de dreptunghi, cerc, poligon etc., iar conexiunile, prin linii cu sensuri bi şi unilaterale, avand pe ele consemnate cifre care indică amploarea circuitelor economice şi financiar-monetare.

Fig. nr. 2.2. Modelul tip index al unei operaţiuni de export

Rolul modelelor tip index este de a pune in relief tocmai legăturile ce se stabilesc intre elementele fizice ale modelului; in Teoria sistemelor, aceste conexiuni redau aspectele calitativcantitative ale fenomenului şi explică existenţa unui sistem in mişcare in domeniul analizat. In cazul fenomenului financiar- monetar, aceste legături sunt determinate de stările dinamice in care intră economia mondială sub forma proceselor de producţie, consum, repartiţie şi schimb. De aceea, legăturile respective vor avea un conţinut specific procesului care le-a determinat.

Pentru a ajunge la desprinderea unor judecăţi de valoare cu un grad ridicat de abstractizare şi generalizare, va trebui să facem apel la modelele tip simbol.

Modele tip simbol

In vederea desprinderii unor concepte, ipoteze, legi, relaţii matematice, teorii etc., toate fiind modele tip simbol, munca de cercetare trebuie să continue, luand in analiză şi alte situaţii (activităţi de import, activităţi specifice comerţului cu servicii, activităţi politice, culturale, sportive, militare etc. desfăşurate pe plan extern) pentru a emite şi verifica ipoteze.

Din analiza acestor situaţii (ele determinand legături şi antrenand parteneri similar cu cele redate in fig. nr. 2.2.), putem emite următoarea ipoteză:

Orice activitate economică, politică, culturală, militară etc. desfăşurată in context internaţional solicită existenţa unor acţiuni de natură financiară, de credit şi monetară.

Procedăm la verificarea ipotezei respective pe un număr mare de activităţi ce au loc in context internaţional.

Dacă Ipoteza se verifică pe un număr suficient de mare de activităţi umane care au loc in context internaţional, atunci putem emite modelele tip simbol sub forma unor Regularităţi:

• Regularitatea 2.1. Mărfurile şi serviciile destinate schimbului internaţional sunt dimensionate din punct de vedere al valorii cuprinse in ele cu ajutorul unui etalon monetar cu circulaţie internaţională.
• Regularitatea 2.2. Realizarea activităţilor umane pe plan internaţional, precum şi pe plan intern, presupune mişcarea unei părţi din produsul intern brut naţional pe plan extern prin intermediul unei repartiţii de tip financiar sau credit.
• Regularitatea 2.3. Desfăşurarea activităţilor umane in context extern impune utilizarea mijloacelor, instrumentelor şi modalităţilor de plată cu caracteristici internaţionale.
• Regularitatea 2.4. Mijlocirea financiară şi monetară a acţiunilor umane derulate in context mondial presupune existenţa unor instituţii adecvate, drept cadru pentru realizarea efectivă a activităţii financiare, de credit şi monetare.

In cazul in care şi aceste regularităţi sunt confirmate de un număr suficient de mare de situaţii, cercetătorul fenomenului in cauză poate emite modelul tip simbol sub formă de lege.

Activităţile economice sau de altă natură desfăşurate pe plan internaţional de persoane fizice sau juridice determină apariţia şi existenţa unui fenomen mondo de repartiţie şi monetar.

Modelele tip simbol emise pană in prezent, la care se vor adăuga numeroasele concepte specifice domeniului, permit să trecem spre un nivel superior, nivel reprezentat de teoria financiar-monetară. Ea va statornici corelaţiile interne ale fenomenului studiat, precum şi cauzele care ii determină volumul şi insuşirile calitative. Aceste aspecte sunt puse in evidenţă prin intermediul definiţiilor.

Fenomenul mondo-financiar şi monetar

Fenomenul mondo-financiar şi monetar este un fenomen de natură economică, cuprinzand activităţi de repartiţie financiară, de repartiţie prin credit şi activităţi monetare (evaluare şi mijlocirea circulaţiei valorii), toate desfăşurate in context internaţional sau in legătură cu acţiuni internaţionale.

Dacă avem in vedere condiţionarea fenomenului respectiv, putem desprinde definiţia cauzală.

Fenomenul mondo-financiar şi monetar este forma de manifestare a proceselor de repartiţie şi schimb pe plan internaţional, procese condiţionate, la randul lor, cantitativ şi calitativ, de procesele reale de producţie şi de consum care au loc in contextul Economiei mondiale.

Aceste condiţionări multiple dau fenomenului financiarmonetar un conţinut deosebit de complex, atat sub aspect cantitativ, cat şi calitativ. Activitatea financiară şi monetară, cuprinsă in conceptul de fenomen, va trebui să respecte comanda pe care o generează stările dinamice ale Economiei mondiale, comandă care se manifestă sub forma unor linii de forţă cuprinse in categoria de ecocamp.

Ecocampul Economiei mondiale

Privită ca o mare unitate economică, Economia mondială se compune din elementele reprezentate de economiile naţionale şi liniile de forţă sau ecocampul care ii condiţionează funcţionalitatea şi o pune in stările dinamice de producţie, consum, repartiţie şi schimb.

In componenţa ecocampului intalnim următoarele linii de forţă:

• liniile de forţă redate prin legile generale ale Naturii;
• liniile de forţă generate de existenţa societăţii umane şi a statelor lumii, de interesele lor privind proprietatea asupra resurselor, independenţa politică, progresul economic, social, cultural etc.;
• liniile de forţă generate de stările de producţie şi de consum ale Economiei mondiale, in general, şi ale fiecărei economii naţionale, in special.

Prezenţa acestor linii de forţă in sistemul Economiei mondiale face ca şi fenomenul economic (deci, şi fenomenul financiar-monetar) să depindă de condiţionarea informaţională, cantitativă şi calitativă, ce emană din acest ecocamp. Conform teoriilor moderne, forma camp a materiei este cea care cuprinde, sub o formă informaţională, informaţia genetică care dă caracteristicile viitoarei fiinţe; in mod similar, ecocampul ce se constituie in jurul şi in interiorul Economiei mondiale va cuprinde matricea informaţională care condiţionează cantitativ şi calitativ toate genurile de fenomene economice, financiare, monetare care au loc in acest cadru economic la scara intregii planete.

In primul rand, ecocampul Economiei mondiale va cuprinde condiţionările calitative pentru orice activitate economică, deci şi pentru fenomenul financiar şi monetar.

Aceste condiţionări vor agrea participanţii la repartiţia financiară sau de credit, precum şi la fluxurile monetare internaţionale, vor stabili regulile de participare, obligaţiile şi drepturile acestor participanţi, restricţiile şi costurile, "legările" de natură economică sau politică ce insoţesc accesul la repartiţia internaţională etc.

In al doilea rand, ecocampul respectiv cuprinde condiţionările cantitative pentru toate tipurile de activităţi desfăşurate pe plan internaţional. Aceste condiţionări vor realiza un echilibru intre necesităţi şi resurse, intre volumul repartiţiei şi al efectelor viitoare ale activităţii finanţate sau creditate, intre costul bunurilor şi rezultatele financiare obţinute din valorificarea externă a acestora etc. Pentru a sesiza conţinutul şi amploarea acestor condiţionări, activitatea financiar-monetară va trebui să intre in

legătură cu componentele instituţionale ale economiei mondiale (firme, guverne, bănci, instituţii financiare, persoane fizice) aflate in stările de producţie, consum, repartiţie, schimb (ca elemente concrete ale Economiei mondiale) pentru a recepţiona mesajele informaţionale ce cuprind condiţionările amintite. Aceste legături sunt cunoscute in terminologia economică sub denumirea de Relaţii financiare şi monetare internaţionale.

Condiţionările calitative . Pentru activitatea financiarmonetară, condiţionarea calitativă reprezintă o primă categorie de informaţii care ii conturează modul concret de desfăşurare. Relaţiile calitative (Rca) pe care le stabilesc instituţiile financiar-monetare cu participanţii la procesele economice (producţie, consum, repartiţie, schimb) aduc un fond de informaţii cu rol de ordonare a activităţii financiar-monetare:

• determină sensul mişcării internaţionale a valorii şi tipul de mişcare (repartiţie financiară, repartiţie prin credit, deplasarea sumelor de bani semn);
• precizează persoanele fizice sau juridice angajate in relaţia de repartiţie sau monetară;
• precizează condiţionările, principiile şi costurile derulării relaţiei de repartiţie sau a celei monetare.
• precizează interesele celor angajaţi in relaţia financiară, de credit sau monetară;

Acest fond informaţional redă, in acelaşi timp, şi amploarea forţei cu care un participant sau altul la procesele economice internaţionale işi impune punctul de vedere. Cunoaşterea completă a condiţionărilor calitative ne permite să evităm angajarea in acţiuni financiar-monetare defavorabile, atat prin diferitele categorii de condiţionări (economice, politice), cat şi prin costurile ridicate (dobanzi, termene scurte de restituire, comisioane etc.).

De aceea, relaţia calitativă Rca devine condiţie de existenţă pentru fenomenul financiar-monetar internaţional (inexistenţa unor condiţionări favorabile ambelor părţi poate anula desfăşurarea efectivă a activităţii financiar-monetare).

Condiţionările cantitative . Organizarea activităţii financiar-monetare are nevoie, pe langă cadrul calitativ, şi de un fond informaţional referitor la amploarea repartiţiei şi a fluxurilor monetare cerute de stările de producţie şi de consum ale sistemului economiei mondiale. In acest scop, sunt realizate

Relaţii cantitative (Rcn) cu instituţiile economiei mondiale (economii naţionale, firme, bănci, instituţii financiare, guverne) care realizează activităţi economice de producţie şi de consum, sau gestionează fonduri). Prin intermediul legăturilor Rcn, se primesc informaţiile referitoare fie la disponibilităţile de fonduri financiare, de credit sau monetare, fie la necesităţile de finanţat, creditat sau de acoperit cu sume de bani prin intermediul fluxurilor internaţionale.

Pentru activitatea financiar-monetară relaţiile Rcn asigură o ordonare cantitativă in următoarele aspecte:

• dimensionarea surselor de fonduri şi sume de bani semn din care se pot alimenta fluxurile internaţionale;
• dimensionarea necesarului de fonduri şi de mijloace de plată spre care se indreaptă fluxurile internaţionale;
• determinarea eficienţei economice a acţiunilor finanţate, creditate sau alimentate cu mijloace de plată internaţionale;
• dimensionarea etalonului monetar internaţional;
• dimensionarea efectelor riscurilor valutare, a redistribuirilor de produs intern brut prin intermediul costului fondurilor şi sumelor de bani angajate in circuit internaţional etc.

Prin aceste condiţionări, se realizează baza existenţei fenomenului financiar-monetar, ele asigurand "substanţa" fluxurilor internaţionale , valoarea care se distribuie şi redistribuie prin intermediul activităţii financiar-monetare.

Activitatea financiar-monetară internaţională

Din paragraful structura fenomenului mondo-financiar şi monetar a rezultat faptul că fenomenul economic studiat are in structura sa activităţi economice de repartiţie şi monetare; aceste activităţi sunt condiţionate cantitativ şi calitativ de procesele economice in care intră Sistemul economiei mondiale.

Legarea cantitativă şi calitativă a acestor activităţi de procesele economice la nivel mondo ne impune deplasarea cercetării ştiinţifice spre aceste procese. Inţelegerea fenomenului analizat nu este posibilă fără abordarea complexă (pe baza metodei ştiinţifice de studiu) a proceselor in care intră Economia mondială sub impulsul unor forţe externe ei (legile Naturii şi ale Societăţii umane, spre exemplu) sau al unor forţe interne (procesele din economiile naţionale, distribuirea neuniformă a resurselor şi a capacităţilor de producţie etc.).

Avand in vedere aceste procese, precum şi liniile de forţă ale ecocampului care condiţionează şi ordonează activitatea financiar-monetară, conţinutul fenomenului ce cuprinde această activitate devine evident, el fiind "pe măsura proceselor ce il determină".

In mod concret, fenomenul financiar-monetar internaţional este condiţionat de mesajele informaţionale pe care i le transmit procesele economice in care intră sistemul economiei mondiale:

A_fmi = f (Rcn); f : (Rca),

unde:

A_fmi = reprezintă activitatea financiar-monetară internaţională:

f (Rcn) = condiţionarea tip funcţie de dimensiunea cantitativă a proceselor economice din economia mondială şi a ecocampului;

f : (Rca) = condiţionarea calitativă din partea proceselor economice din economia mondială şi a ecocampului.

La randul lor, procesele economice in care intră sistemul economiei mondiale reflectă schimbările structurale, calitative şi cantitative ale Economiei mondiale. Aceste schimbări, foarte dinamice in ultima vreme, au determinat restructurări radicale in activităţile umane solicitate de procesele economice derulate in context mondo.

Şi domeniul financiar-monetar a resimţit aceste restructurări, făcandu-l deosebit de dinamic, complex, contradictoriu, dar şi indispensabil pentru conducerea, organizarea şi desfăşurarea activităţii economice şi sociale din fiecare economie naţională, ba chiar din fiecare societate comercială.

Dezvoltarea fenomenului financiar-monetar sub forma activităţilor economice de repartiţie şi monetare a impus structurarea acestui fenomen şi completarea sa cu instituţii şi idei, constituindu-se, la un moment dat, baza pentru apariţia şi funcţionarea unui Sistem financiar-monetar internaţional.

Structura Sistemului financiar şi monetar, internaţional

Ca şi in alte domenii ale activităţii umane, apariţia şi dezvoltarea unor acţiuni de un anumit tip duc, mai devreme sau mai tarziu, la realizarea unui cadru instituţional cu scop de reglementare, fundamentare, conducere, perfecţionare etc. a activităţilor care i-au impus apariţia.

Primele forme instituţionale in activitatea financiarmonetară internaţională au apărut după primul război mondial; ele erau reprezentate de uniuni monetare, blocuri sau zone monetare, bănci, conferinţe. Formele instituţionale cu un statut bine definit au apărut insă după cel de al doilea război mondial.

Conferinţa monetară de la Bretton Woods din anul 1944 a reprezentat un pas hotărator pentru formarea şi funcţionarea unui Sistem Monetar Internaţional. Sub egida O.N.U. au fost organizate instituţii internaţionale cu atribuţii financiar-monetare: Fondul Monetar Internaţional, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.). Pe plan regional au fost infiinţate in perioada următoarea instituţii bancare, financiare, economice; concomitent, o parte tot mai mare din activităţile aparatului financiar-bancar naţional era consacrată repartiţiei şi fluxurilor monetare de pe piaţa externă.

Acest cadru instituţional, completat cu fondul tot mai cuprinzător de "reglementări privind plăţile, mişcările de capital şi raporturile valorice dintre monede" (C. Kiriţescu, E. Vasilescu), precum şi ansamblul de relaţii cantitativ-calitative cu participanţii la procesele economice din Economia mondială, formează "substanţa" Sistemului Monetar Internaţional, forma sub care a apărut iniţial această categorie sistemică de generalizare a activităţii financiar-monetare internaţionale.

Amplificarea repartiţiei de tip financiar şi de credit a impus latura financiară a activităţii şi a instituţiilor cuprinse in sistemul monetar internaţional, acesta devenind financiarmonetar.

Ca formă instituţională a activităţii financiar – monetare, Sistemul financiar-monetar internaţional devine responsabil pentru organizarea, conducerea, perfecţionarea şi diversificarea activităţii respective. Sub această formă, activitatea financiarmonetară se integrează in sistemul Economiei mondiale, indeplinind cantitativ şi calitativ cerinţele economiei respective aflate in stările dinamice de tip economic.

Aceste cerinţe se concretizează sub forma următoarelor "produse finite":

• etaloane monetare cu statut internaţional sau internaţionalizate;
• fonduri financiare şi de credit atrase in circuit internaţional;
• mijloace, instrumente, modalităţi şi acorduri internaţionale de plată;
• informaţii economice, financiare, monetare, sociale, politice la nivelul Economiei mondiale;
• reglementări, recomandări necesare reglării activităţilor financiare şi monetare internaţionale.

Pentru a realiza aceste "produse finite", Sistemul financiar-monetar internaţional este structurat sub forma unor pieţe internaţionale, pieţe bine conturate in sistemul actual. Interpretat cu ajutorul modelului cibernetic, sistemul analizat cuprinde o structură adecvată sistemelor de natură cibernetică (vezi fig. nr. 2.3).

Componentele sistemului economic de natură cibernetică concentrează majoritatea componentelor sistemului financiarmonetar internaţional, reuşind să reprezinte un model ideal pentru redarea acestuia, atat ca structură internă, cat şi in privinţa regulilor de funcţionare.

Astfel, intrările X conectează sistemul financiar-monetar internaţional la sursa principală de alimentare cu informaţii, fonduri, mijloace, instrumente financiar-monetare, sursă reprezentată de economiile naţionale.

La randul său, structura de transformare A cuprinde structurarea pe pieţe a activităţii de repartiţie şi monetare: Piaţa monetară, Piaţa financiară, Piaţa creditului.

Componenta ieşiri-rezultate Y, va cuprinde acele "produse finite" pe care le solicită Economia mondială sistemului nostru: etaloane monetare, fonduri financiare şi de credit, mijloace, instrumente, modalităţi de plată.

Un rol important revine, ca in orice sistem cibernetic, conexiunii de autoreglare +/- Δ A; ea are misiunea de a observa corespondenţa cantitativă şi calitativă dintre ieşirile Y şi cerinţele formulate de Economia mondială. In cazul in care se observă neconcordanţe cantitative sau (şi) calitative, structura de conducere a sistemului intervine cu măsuri de corectare care vizează modificarea cantitativ/calitativă a intrărilor (+/-ΔX) şi (sau) a structurilor de transformare de pe pieţele internaţionale (+/-ΔA).

Redat sub această formă, Sistemul Financiar-Monetar Internaţional işi exteriorizează relativ simplu funcţionalitatea şi menirea sa in ansamblul Economiei mondiale. Ca parte a acestei economii, sistemul financiar-monetar are o subordonare activă, reflectand schimbările din sistemul economiei mondiale, dar aducand şi o contribuţie directă la derularea proceselor in care intră intreaga societate umană.

Poziţia, Sistemului financiar şi monetar internaţional in Economia mondială

Economia mondială interpretată, la randul său, tot ca un sistem de natură cibernetică, cuprinde in structura sa de transformare (A) economiile naţionale. In conexiunea de autoreglare, Economia mondială cuprinde o serie de instituţii şi subsisteme cu caracter internaţional care au misiunea de a coordona şi regla funcţionarea economiei in general, atat naţională, cat şi mondială.

In fig. nr. 2.4. redăm principalele componente ale sistemului Economiei mondiale. Astfel, intrările X, sub formă de resurse, fonduri, informaţii, mijloace, forţă de muncă etc. provin din mediul inconjurător, precum şi din economiile naţionale, pe baza unor legături de autoalimentare şi autoreglare.

Fig. nr. 2.3. Structura sistemului financiar-monetar internaţional

Fig. nr. 2.4. Sistemul Economiei mondiale c

A doua componentă, structura de transformare (A), cuprinde economiile naţionale aflate intr-o accentuată interdependenţă cu mediul inconjurător şi intre ele, prin intermediul legăturilor specifice Economiei mondiale. Această structură are misiunea de a transforma intrările X in rezultate, conform programelor de producţie şi consum.

Ieşirile-rezultate (Y), sub forma unor bunuri, intră in acţiunile internaţionale de schimb şi de redistribuire sau se pierd in mediul inconjurător. Aceste ieşiri, ca al treilea component al sistemului, sunt supuse unei analize permanente pentru a se constata dacă corespund cantitativ şi calitativ.

Acest lucru se realizează prin intermediul conexiunii de autoreglare (+/- ΔX;A), conexiune care cuprinde acţiunile de observare, comandă şi reglare; aici sunt localizate instituţiile internaţionale, conferinţe, reuniuni, precum şi Sistemul financiar-monetar internaţional, toate avand rolul de a realiza, prin acţiuni specifice, funcţionalitatea economiei mondiale.

Pentru disciplina noastră vom reţine doar modul in care Sistemul financiar-monetar se cuplează cu principalele legături şi structuri ale Economiei mondiale. Fiind situat in conexiunea de autoreglare, sistemul in cauză va trebui să pună la dispoziţia Economiei mondiale informaţiile, fondurile, mijloacele de plată etc. necesare realizării efective a reglării şi autoalimentării (vezi fig. nr. 2.4).

Astfel, pentru realizarea acţiunilor de autoalimentare şi reglare ale Economiei mondiale Sistemul financiar-monetar pune la dispoziţie:

• informaţii economice şi financiare referitoare la fiecare economie naţională in parte şi la economia mondială in ansamblul său;
• etalonul (etaloanele) monetar cu statut internaţional pentru evaluarea schimburilor internaţionale şi a redistribuirilor de fonduri pe plan extern;
• fonduri financiare şi de credit necesare desfăşurării schimburilor şi dezvoltării regionale şi internaţionale;
• mijloace de plată, instrumente şi modalităţi de plată pentru derularea plăţilor şi stingerea datoriilor.

Importanţa acestor "produse finite" ale activităţii financiar-monetare cuprinse in sistemul financiar-monetar fac din acesta o componentă indispensabilă pentru Economia mondială; fără acest sistem, nu ne putem imagina funcţionalitatea şi nici evoluţia viitoare a Economiei mondiale, a societăţii umane, in general.

Fiecare perfecţionare şi amplificare a activităţii financiar-monetare reprezintă un caştig pentru derularea schimburilor, pentru atenuarea discrepanţelor regionale, pentru rezolvarea problemelor globale tot mai numeroase ale lumii.

Cunoaşterea acestui fenomen şi cuprinderea acestor cunoştinţe in profesia de economist reprezintă un prim şi necesar pas pentru perfecţionarea acţiunilor de finanţare, creditare şi monetare internaţionale pe care le angajează firmele şi economia noastră.