Virusologie

Viroizii reprezintă unii dintre cei mai mici și mai simpli agenți infecțioși cunoscuți științei moderne. Descoperiți pentru prima dată în anul 1971 de către Theodor Diener, acești patogeni minusculi au revoluționat înțelegerea noastră despre granița dintre entitățile vii și non-vii. La bază, viroizii sunt molecule de ARN circular, cu dimensiuni extrem de reduse, care nu codifică proteine dar reușesc totuși să provoace boli devastatoare în special plantelor.

Procesul de replicare virală se realizează întodeauna numai în interiorul celulei gazdă pe care, virusul odată pătruns, o obligă prin informaţia genetică transmisă să sintetizeze componentele virale în dauna sintezei propriilor constituienţi. Se poate afirma că virusurile sunt multiplicate de celula-gazdă. Replicarea particulelor virale se desfăşoară sub forma unui ciclu, care începe cu fixarea acestora pe celula gazdă şi se termină cu eliberarea particulelor virale.

Caractere generale ale virusurilor

Virusurile nu au structură celulară, iar unitatea morfo-funcţională poartă denumirea de virion . Acesta poate fi considerat un virus matur, complet din punct de vedere structural şi capabil să pătrundă într-o celulă gazdă.

Bacteriofagii sau virusurile mâncătoare de bacterii - reprezintă o grupă de virusuri cu efect distrugător asupra bacteriilor (efect litic). Bacteriofagii sunt larg răspândiţi în natură, existând în toate mediile de viaţă (apă, sol, aer).

Descoperirea agentului infecţios denumit prion (proteinaceous infectious particles), care pare a fi la limita viului, prin dimensiunile sale reduse, a determinat o adevărată dispută în lumea ştiinţelor biologice. Prionii sunt agenţi infecţioşi subvirali responsabili în etiologia unor boli neurologice cu evoluţie lentă, la animale şi om dintre care amintim:

Sistematica şi taxonomia virusurilor au întâmpinat dificultăţi majore datorate imposibilităţii de a le izola şi studia direct. La ora actuală în clasificarea virusurilor se ţine cont de:

1. Tipul de acid nucleic