Obiective : după studierea acestei teme veţi fi în măsură să: definiţi fluxurile materiale; cunoaşteţi rolul fluxurilor informaţionale în logistică; estimaţi calitatea serviciilor în logistică.

Tipologia fluxurilor materiale

Fluxurile materiale - reprezintă mişcarea progresivă în cadrul procesului de fabricaţie a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, subansam- blelor etc. între depozitele de materiale şi secţiile de producţie şi între secţiile de finisare şi depozitele de produse finite.

În cazul proceselor de fabricaţie complet automatizate, precum şi în procesele de aparatură, fluxul de materiale se suprapune cu fluxul tehnologic. În organizarea fluxului de materiale trebuie să se ţină seama de sensul şi lungimea traseului pe care circulă materialele, de caracteristicile de depozitare şi de transport ale materialelor (volum, greutate, gabarit etc.), de durata de stocare în diferite puncte şi durata totală de imobilizare a materialelor în procesele de producţie.

Fluxurile materiale se formează în rezultatul transportării, depozitării şi executării altor operaţii cu materia primă, semifabricatele şi produsele finite, începând de la sursa primară a materiei prime până la consumatorul final. În procesul circulaţiei încărcăturii se realizează operaţii variate: descărcarea, aranjarea pe suporturi cu fund dublu, deplasarea, despachetarea, aranjarea la stocare etc.

Acestea sunt operaţiile logistice. Volumul lucrărilor pe fiecare operaţie, calculat pentru un anumit interval de timp (o lună, un an) reprezintă fluxul material al operaţiei corespunzătoare. În depozitele întreprinderii comerciale angro, fluxurile materiale se calculează, de regulă, în anumite sectoare.

Pentru aceasta se sumează volumul lucrărilor la toate operaţiile logistice, realizate pe sectorul dat. Fluxuri materiale sunt numite încărcăturile, piesele, mărfurile şi materialele supuse diferitelor operaţii logistice şi raportate la un anumit interval.

Promovarea fluxului materialelor

Fig. 3.1. Promovarea fluxului materialelor de la întreprinderea producătorului prin sistemele depozitelor către consumator

Mişcarea fluxului material de la producator la consumator

Fig. 3.2. Mişcarea fluxului material de la producator la consumator

Volumul fluxului material reprezintă cantitatea de produse expediate într-o unitate de timp. De exemplu: La realizarea anumitor operaţii logistice, fluxul material poate fi examinat la un moment dat. Atunci el se transformă în stoc material. Adică, în timpul transportării încărcăturii cu transport feroviar încărcătura formează un stoc material, aşa-numitul "stoc de tranzit”.

Fluxurile materiale se disting conform următoarelor criterii: raportul faţă de sistemul logisticii mărfii; structura materială a fluxului; cantitatea încărcăturii, care formează fluxul; greutatea specifică a fluxului încărcăturilor; gradul de compatibilitate a încărcăturilor; conţinutul încărcăturilor.

Fluxurile materiale şi informaţionale la întreprindere

Fig. 3.3. Fluxurile materiale şi informaţionale la întreprindere

În raport cu sistemul logistic, fluxul material poate fi: extern, intern , de intrare şi de ieşire.

Fluxul material extern decurge în mediul extern al întreprinderii. La această categorie se referă nu orice încărcătură, care circulă în afara întreprinderii, dar numai acele, la organizarea cărora participă întreprinderea.

Fluxul material intern se formează în rezultatul realizării operaţiilor logistice cu încărcătura în interiorul sistemei logistice.

Fluxul material de intrare se include în sistemul logistic din mediul extern. El se determină ca suma valorilor fluxurilor materiale la operaţiile de descărcare, T/an.

Fluxul material de ieşire părăseşte sistemul logistic şi este destinat mediului extern pentru întreprinderea comercială angro. El poate fi determinat, adunând fluxurile materiale, care au loc la executarea operaţiilor de încărcare a tuturor mijloacelor de transport.

După structura materială fluxurile materiale se împart în fluxuri cu un singur sortiment şi fluxuri cu multiple sortimente.

O astfel de clasificare este necesară, întrucât structura sortimentului fluxului determină esenţial operaţiile cu acesta.

După principiul cantitativ fluxurile materiale se împart în fluxuri de masă, mari, medii şi mici.

Fluxurile de masă apar în procesul transportării încărcăturii cu un grup de mijloace de transport, de exemplu, garnitură feroviară sau câteva zeci de vagoane, o coloană de automobile, sau o caravană de vase navale etc.

Fluxurile mari se referă la câteva vagoane, automobile.

Fluxurile mici sunt formate din încărcăturile, care nu permit utilizarea completă a capacităţii mijlocului de transport şi care trebuie combinate cu alte încărcături în aceeaşi direcţie.

Fluxuri medii se situează între fluxurile mari şi mici. Acestea sunt fluxurile formate din încărcături, ce vin într-un singur vagon sau automobil.

După greutatea specifică a încărcăturilor fluxurile materiale se împart în fluxuri cu greutate mare şi fluxuri cu greutate mică.

Fluxurile cu greutate mare asigură utilizarea completă a tonajului mijloacelor de transport. Pentru păstrare sunt necesare spaţii de depozitare reduse. Fluxuri cu greutate mare se formează din încărcături cu greutatea unui colet de peste 1 tonă (pentru transport naval) şi 0,5 tone (pentru transportul feroviar) - de exemplu, metalele.

Fluxurile cu greutate mică sunt reprezentate prin încărcături, care nu permit utilizarea completă a tonajului transportului. O tonă de încărcătură a fluxului cu greutate uşoară ocupă un volum mai mare de 2 m3, de exemplu, articolele de tutungerie.

După gradul de compatibilitate fluxurile materiale, se împart în fluxuri compatibile şi incompatibile.

De acest criteriu se ţine cont la transportarea, stocarea şi prelucrarea încărcăturilor cu mărfuri alimentare.

După consistenţa încărcăturilor fluxurile materiale se împart în fluxuri în vrac, cu bucata şi lichide.

Încărcăturile în vrac (de exemplu cerealele) sunt transportate fără ambalaj. Proprietatea lor principală constă în friabilitate (sfărîmicioase). Pot fi transportate cu mijloace speciale de transport: în vagoane de tip buncăr, în vagoane descoperite, pe platforme, în containere, automobile.

Încărcăturile de a valma (în grămadă) (sare, cărbune, minereu, nisip etc.), ca regulă, sunt de provenienţă minerală. Sunt transportate fără ambalaj, unele pot să se încleie prin îngheţare, prin presare, prin coagulare. Tot aşa, ca şi grupa precedentă ele sunt friabile.

Încărcăturile în ambalaj individual posedă proprietăţi fizico-chimice, greutate specifică, volum diferit. Acestea pot fi ambalate în containere, lăzi, saci etc.

Încărcăturile lichide sunt transportate în cisterne şi nave. Operaţiile logistice cu încărcăturile lichide, de exemplu, transportarea, păstrarea etc., se execută cu ajutorul mijloacelor tehnice speciale.

Clasificarea fluxurilor materiale

Fig. 3.4. Clasificarea fluxurilor materiale

Fluxurile informaţionale şi rolul lor în logistică

Realizarea concepţiilor logistice ar fi imposibilă fără utilizarea tehnologiilor informaţionale şi a sistemelor de comunicaţii moderne. Asigurarea informaţională a procesului logistic este atât de importantă, că mulţi specialişti evidenţiază logistica informaţională ca un domeniu specific în dirijarea cu fluxurile informaţionale.

Fluxul informaţional este format din comunicări verbale sau documentare (de hârtie sau electronice), generate de fluxul material în sistemul logistic şi destinat realizării funcţiilor manageriale.

Ansamblul fluxurilor informaţionale, care circulă între elementele sistemului logistic formează sistemul informaţional logistic. Acest sistem reprezintă o structură, care cuprinde personalul, utilajul şi tehnologiile, reunite cu ajutorul fluxului informaţional. Clasificarea fluxurilor informaţionale este reprezen-tată în Figura 3.5.

Fluxurile informaţionale au fost neglijate deoarece nu erau considerate importante pentru consumatori. În plus, viteza cu care circulau informaţiile era deficitară, limitată la viteza de circulaţie a documentelor. În prezent, însă acurateţea şi viteza cu care circulă informaţia este indispensabilă eficienţei logisticii.

Ca o recunoaştere a importanţei informaţiei, conceptul modern de logistică include fluxul de informaţii, alături de fluxul de materii prime, bunuri şi servicii aferente. Fluxurile informaţionale asigură caracterul integrator al operaţiilor şi activităţilor logistice.

Contribuţia sistemului informaţional la desfăşurarea activităţilor şi operaţiilor logistice poate fi surprinsă la patru nivele: tranzacţional; control; analiză; strategie. Informaţiile de la nivelul tranzacţional privesc înregistrarea şi procesarea comenzilor, facturarea, transportul mărfurilor şi serviciile oferite clienţilor.

Structura fluxurilor informaţionale

Fig. 3.5. Structura fluxurilor informaţionale

Ele constituie fundamentul derulării tuturor activităţilor şi operaţiilor logistice. Întregul proces începe prin primirea şi înregistrarea unei comenzi. În baza comenzii se întocmeşte o dispoziţie de livrare care este transmisă magazinului de produse finite. La magazinul de produse finite, pe dispoziţia de livrare se operează cantitatea livrată pe baza căreia mai departe se va întocmi factura de livrare, în departamentul de desfacere.

Informaţiile de la nivelul al doilea privesc controlul productivităţii muncii, eficienţa diferitelor activităţi desfăşurate, serviciile oferite clienţilor şi calitatea produselor oferite.

Deci sunt informaţii tactice, menite să determine performanţele înregistrate şi eventualele alternative operaţionale, la acest nivel identificîndu - se potenţialele probleme operaţionale de procesare a comenzilor. La al treilea nivel al sistemului informaţional logistic se realizează analiza şi decizia, urmărindu - se identificarea, evaluarea şi compararea alternativelor tactice.

Concret este vorba de opţiuni privind mijloacele de transport folosite, rutele şi orarele curselor de transport, amplasarea şi amenajarea spaţiilor, dotarea lor cu echipamente şi deservirea cu personal, analiza cost - profit al activităţilor şi operaţiilor logistice desfăşurate precum şi metodele, instrumentele folosite în analiza şi interpretarea datelor.

Ultimul nivel al sistemului informaţional logistic corespunde planificării strategice. Informaţiile furnizate de acest nivel asigură fundamentarea strategiilor logistice ale întreprinderii. Sistemul informaţional logistic oferă unele avantaje concurenţiale prin îmbunătăţirea calităţilor serviciilor şi reducerea costurilor logistice Figura 3.6.

Structura sistemului informaţional logistic

Fig. 3.6. Structura sistemului informaţional logistic

Sistemul informaţional logistic este o parte a sistemului informaţional al organizaţiei, care, la rândul său, în cadrul lanţului de aprovizionare - livrare, este corelat cu sistemele specifice ale organizaţiilor partenere. Un sistem informaţional logistic eficace asigură comunicarea pe două niveluri: intra - organizaţional şi inter - organizaţional.

Din perspectiva intra - organiza-ţională, este necesară realizarea schimburilor de informaţii între logistică şi celelalte arii funcţionale: marketing, producţie, etc. Din perspectiva inter - organizaţională, sistemul informaţional asigură armonizarea organizaţiei cu ceilalţi parteneri ai lanţului de aprovizionare - livrare, mai precis cu furni-zorii de bunuri sau servicii şi cu clienţii.

In funcţie de tipurile de activităţi logistice vizate, componentele majore ale sistemului informaţional logistic al unei organizaţii sunt următoarele: sistemul de management al comenzilor, sistemul de management al depozitului, sistemul de management al transportului.

Fluxurile serviciilor şi estimarea calităţii acestora în logistică

Industria serviciilor creşte mereu. La dezvoltarea ei participă un număr mare de verigi ale sistemului logistic ca de ex: companiile de transport, comerţul angro, comerţul cu amănuntul, distribuitorii, brokerii etc.

Datorită faptului că multe companii nu doar produc producţia finită, dar acordă şi servicii corespunzătoare, a apărut noţiunea de ” logistica ecoului serviciului, care este definit ca procesul coordonării operaţiunilor logistice necesare pentru minimizarea cheltuielilor şi satisfacerea necesităţilor consumatorilor în servicii.

Particularităţile serviciilor faţă de caracteristicile produselor sunt :

  • Cumpărătorul deseori participă direct în procesul acordării serviciilor;
  • Serviciile se creează şi se consumă concomitent, ele nu pot fi depozitate sau transportate;
  • Achiziţionând servicii cumpărătorul nu devine proprietar;
  • Acordarea serviciilor este un proces (o activitate) şi de aceea nu se poate efectua servicii;
  • Calitatea şi atractivitatea serviciilor depind de capacitatea cumpărătorului de a aprecia acţiunile privind acordarea serviciilor.

Schema ierarhizării aşteptărilor cumpărătorului

Fig. 3.7. Schema ierarhizării aşteptărilor cumpărătorului în procesul evaluarii calităţii serviciilor

Aceste particularităţi joacă un rol important în procesul logistic. Calitatea serviciilor în sistemul logistic se manifestă în momentul când furnizorul serviciilor se află faţă în faţă cu cumpărătorul. Calitatea serviciilor în logistică este determi-nată de devierea parametrilor reali şi ai serviciului de cei aşteptaţi. Parametrii principali pentru evaluarea calităţii serviciilor sunt menţionaţi în Figura 3.7.

Back to Top