Teoria economica

Factorii de producţie tradiţionali: munca, natura, capitalul

Teoria factorilor de producţie a fost dezvoltată în ştiinţa economică pentru prima dată de economistul francez Jean Batist Say, reprezentant al doctrinei liberalismului economic clasic.Aportul lui J. B. Say la dezvoltarea ştiinţei economice constă în elaborarea unui şir de teorii şi concepte economice noi, cum ar fi:

Abordarea conceptului de preţ în teoria economică

De la începutul întroducerii în limbajul economic termenului de preţ i s-au atribuit sensuri variate, dar toţi cei care l-au însuşit şi folosit au intuit faptul că preţul măsoară ceva.

Obiectul, subiectul şi atributele proprietăţii

Proprietatea, în general, reprezintă totalitatea relaţiilor dintre oameni în legătură cu însuşirea bunurilor, relaţii guvernate de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice.

În sens economic, proprietatea exprimă relaţiile între indivizi şi grupuri sociale în legătură cu însuşirea bunurilor existente în societate.

Teoria economică ca ştiinţă, evoluţia obiectului de studiu al ştiinţei economice

Ştiinţa economică ocupă un loc însemnat în sistemul ştiinţelor care studiază societatea. Formarea ştiinţei economice a constituit un proces complex şi îndelungat, proces care a avut la bază atît dezvoltarea economică, cât şi aprofundarea cunoaşterii realităţii înconjurătoare, perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de investigare.

Fiecare ştiinţă are un limbaj propriu şi un mod de gandire propriu. Economia nu face excepţie de la această realitate. De exemplu, economiştii utilizează concepte proprii: ofertă şi cerere, elasticitate, avantaj comparativ, surplus al consumatorului, pierdere socială.