Teoria economica

Obiectul, subiectul şi atributele proprietăţii

Proprietatea, în general, reprezintă totalitatea relaţiilor dintre oameni în legătură cu însuşirea bunurilor, relaţii guvernate de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice.

În sens economic, proprietatea exprimă relaţiile între indivizi şi grupuri sociale în legătură cu însuşirea bunurilor existente în societate.

Fiecare ştiinţă are un limbaj propriu şi un mod de gandire propriu. Economia nu face excepţie de la această realitate. De exemplu, economiştii utilizează concepte proprii: ofertă şi cerere, elasticitate, avantaj comparativ, surplus al consumatorului, pierdere socială.

Nevoile umane şi clasificarea lor

Existenţa şi dezvoltarea omuluui au presupus şi presupun satisfacerea unor multiple nevoi. Ele apar sub formă de dorinţe, aşteptări, aspiraţii ale oamenilor – latura subiectivă a necesităţilor, iar fixate în conştinţa oamenilor şi intrate în obiceiurile lor, nevole capătă un caracter obiectiv.

Dezvoltarea economică a unei ţări. Etape şi motivaţii

Dezvoltarea economică a unei ţări are loc în două etape, în funcţie de motivaţia acestei dezvoltări, şi anume:

1) într-o primă etapă este necesară trecerea de la sărăcie la un nivel de trai decent generalizat. Acest lucru presupune ca fiecare familie să reuşească să-şi asigure veniturile băneşti care să-i acopere nevoile de hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, educaţie, ocrotirea sănătăţii etc, adică a acelor nevoi care sunt comune tuturor indivizilor, indiferent de origine, cultură, sex sau rasă. Mărimea acestor nevoi depinde, desigur, de la om la om, atât de nivelul de dezvoltare al societăţii, cât şi de nivelul de dezvoltare al individului;

Definirea întreprinderii şi caracteristicile ei

Întreprinderea este o unitate instituţională de bază a economiei naţionale care se caracterizează printr-un gen specific de activitate, funcţionalitate, organizare tehnologică, prin capacitatea de a produce bunuri, de a se conduce şi gestiona raţional, precum şi prin autonomia sa financiară.