Mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu

Marca este un semn distinctiv menit să diferenţieze produsele şi serviciile unei intreprinderi de cele identice sau similare ale altor intreprinderi, cu garantarea unei calităţi superioare şi constante, semn susceptibil de a forma obiectul unui drept exclusiv, în condiţiile legii, care aparţine categoriei drepturilor de proprietate industrială.

Invenţia

In sensul cel mai larg al cuvîntului, a inventa înseamnă a imagina, a realiza ceva ce nu exista pînă atunci, a crea, a născoci.

Prima lege pentru apărarea dreptului de inventator a fost legea engleză din 1623 care se referea la "patent" ca instrument juridic ce conferă dreptul de proprietate asupra unei invenţii.

Aşa cum s-a arătat, la cercetarea calităţii loturilor de mărfuri, atât în cadrul unor expertize a calităţii, de exemplu la analiza calităţii produselor noi, şi nu numai a acestora, una din etape o constituie analiza respectarea legalităţii. Între aspectele legale de cercetat, un loc important îl ocupă cele legate de dreptul de proprietate industrială.

Standardizarea se defineşte ca acţiunea de stabilire a unor regului în scopul realizării ordinii într-un domeniu dat, în avantajul şi consensul tuturor celor interesaţi. Standardizarea reprezintă activitatea de elaborare a unor documente de referinţă care cuprind soluţii ale unor probleme tehnice şi comerciale cu carcter repetitiv, pentru obţinerea unei economii de asamblu, respectând cerinţele funcţionale şi cele de securitate.

Marfa, ca rezultat al activităţii umane, are efect asupra mediului cel puţin în două ipostaze, ca produs al unei tehnologii care este mai mult sau mai puţin poluantă şi ca obiect al consumului/utilizării, proces în cursul căruia iau naştetre agenţi mai mult sau mai puţin poluanţi.

De asemenea, circuitul tehnic al produsului de la producător la consumator creează un contact marfă – factori de mediu, o relaţie în ambele sensuri, marfa fiind afectată de factorii de mediu şi mediul, la rândul lui, fiind afectat de marfă.

Back to Top