Expertiza Merceologica

Aditivii alimentari sunt utilizaţi pentru conservarea sau îmbunătăţirea calităţii produsului alimentar, fără a-i altera natura şi fără a-i ascunde defectele sau defectele materiilor prime folosite la prepararea lui. Aditivul nu este consumat ca aliment în sine şi nu este utilizat ca ingredient alimentar caracteristic.

Factorii care influenţează depozitarea produselor

Păstrarea şi pregătirea mărfurilor în vederea vînzării se realizează în spaţii special amenajate, adică în depozite. Păstrarea mărfurilor în aceste depozite poate fi temporară sau de lungă durată.

Păstrarea temporară este specifică produselor cu capacitate redusă de păstrare, de 2 - 20 zile, cum sunt unele produse alimentare uşor perisabile ca smîntîna, brînzeturile proaspete, conopida, cartofii noi, cireşele, piersicile etc.

Aşa cum s-a arătat, cărăuşul poartă răspunderea pentru lipsurile cantitative sau deprecierile calitative ale mărfurilor în perioada transportului, în baza contractului de transport, dacă lipsurile şi deprecierile îi sunt imputabile.

Răspunderea cărăuşului pentru integritatea mărfurilor transportate începe din momentul în care expeditorul a predat şi transportatorul a preluat marfa în vederea transportului, în condiţiile contractului încheiat între expeditor şi transportator. Răspunderea transportatorului se stinge în momentul predării încărcăturii către destinatar, sau altui cărăuş, dacă transportul este necesar să fie continuat.

Expertiza calităţii mărfurilor are ca obiect probleme controversate privind calitatea reală a produselor şi abaterile de la calitatea prescrisă şi contractată a mărfurilor.

Termenul de calitate provine din latinescul “qualitas”, cu semnificaţia de “fel de a fi”, “atribut”, “caracteristică”, “proprietate”. Fiind o noţiune foarte larg utilizată, în multe domenii, există mai multe moduri de definire a calităţii, funcţie de domeniul la care se referă cel ce face definirea respectivă. Chiar şi în cazul mai restrins al produselor şi serviciilor, există mai multe orientări în privinţa definirii calităţii.

Marfa, ca rezultat al activităţii umane, are efect asupra mediului cel puţin în două ipostaze, ca produs al unei tehnologii care este mai mult sau mai puţin poluantă şi ca obiect al consumului/utilizării, proces în cursul căruia iau naştetre agenţi mai mult sau mai puţin poluanţi.

De asemenea, circuitul tehnic al produsului de la producător la consumator creează un contact marfă – factori de mediu, o relaţie în ambele sensuri, marfa fiind afectată de factorii de mediu şi mediul, la rândul lui, fiind afectat de marfă.