Expertiza merceologică a mărfurilor degradate în timpul transportului

Aşa cum s-a arătat, cărăuşul poartă răspunderea pentru lipsurile cantitative sau deprecierile calitative ale mărfurilor în perioada transportului, în baza contractului de transport, dacă lipsurile şi deprecierile îi sunt imputabile.

Răspunderea cărăuşului pentru integritatea mărfurilor transportate începe din momentul în care expeditorul a predat şi transportatorul a preluat marfa în vederea transportului, în condiţiile contractului încheiat între expeditor şi transportator. Răspunderea transportatorului se stinge în momentul predării încărcăturii către destinatar, sau altui cărăuş, dacă transportul este necesar să fie continuat.

Dacă la predarea mărfii către destinatar se constată lipsuri cantitative sau calitative care au putut fi generate de condiţiile necorespunzătoare de transport, cărăuşul este obligat să certifice împrejurările în care au apărut lipsurile, pentru a se întocmi documentele de constatare.

Documentele de constatare constituie baza legală pentru angajarea răspunderii materiale şi se întocmesc atunci când există neconcordanţe cantitative între marfa predată şi documentele de livrare şi atunci când se constată că marfa este viciată. Documentele de constatare trebuie să cuprindă, printre altele, dacă marfa a fost însoţită de un delegat al expeditorului şi dacă marfa a fost preluată de la expeditor fără verificarea greutăţii (la livrările în mijloace de transport cu capacitatea folosită integral de un singur expeditor).

La constatarea lipsurilor cantitative sau a degradărilor în timpul transportului, expertiza poate fi solicitată de proprietarul sau asiguratorul încărcăturii, de cărăuş (de exemplu, pentru evaluarea încărcăturii prejudiciate) sau de către beneficiarul sau custozii încărcăturii. În cadrul expertizei, trebuie să se reconstituie condiţiile reale în care a circulat marfa până în momentul când s-a semnalat degradarea sau vicierea.

În acest scop, se reconstituie traseul, caracteristicile mijloacelor de transport care sunt de fapt nişte spaţii de depozitare mobile, influenţa factorilor mediului exterior în fiecare porţiune a traseului.

La expertizarea speţelor de acest fel, expertul trebuie să cunoască proprietăţile mărfurilor, dar şi cerinţele privind ambalajul, sistemul de marcare, particularităţile transportului funcţie de mijlocul de transport, modul de încărcare şi fixare a mărfurilor în mijloacele de transport etc.

Factorii care influentează stabilitatea mărfurilor în timpul transportului

La studiul factorilor care influenţează calitatea mărfurilor transportate trebuie să se ţină cont de faptul că mijloacele de transport sunt, de fapt, spaţii de depozitare mobile, iar factorii de influenţă vor fi similari cu cei care acţionează în depozitele fixe. Se ţine, însă, cont şi de caracterul specific al acestor spaţii de depozitare mobile.

Principalele caracteristici ale produselor afectate la transport

In timpul transportului acţionează o serie de factori cu efecte directe sau indirecte asupra integrităţii şi calităţii mărfurilor. Proprietăţile mărfurilor care pot să fie afectate în timpul transportului sunt aceleaşi care pot să se degradeze în timpul depozitării - forma şi caracteristicile dimensionale, starea suprafeţei, culoarea, compoziţia etc. Între aceste proprietăţi trebuie remarcate, din cauza măsurii în care sunt afectate la transport, masa produselor şi proprietăţile de sorbţie.

Masa produselor poate să se modifice pe parcursul circuitului produselor generând efecte economice negative şi litigii. Pierderile de masă în timpul transportului pot fi urmare a pierderilor de umiditate sau pot fi pierderi prin fragmentare şi pulverizare prin neetanşeităţile mijlocului de transport.

Creştere de masă poate să apară ca urmare a absorbţiei de umiditate din atmosferă.

Proprietăţile de sorbţie se referă la capacitatea unor produse de a primi sau ceda gaze şi vapori de apă. Sorbţia produce modificări uneori importante, până la degradare, ale indicatorilor de calitate care se manifestă, de exemplu, prin cedarea sau preluarea unor mirosuri, schimbarea compoziţiei chimice, reducerea rezistenţei mecanice etc.

Factorii care afectează calitatea produselor în timpul transportului

Factorii care influenţează calitatea produselor pe perioada păstrării temporare în mijloacele de transport sunt, desigur, asemănători celor care o influenţează la depozitare, dar există şi factori care în acest caz au o importanţă mai deosebită. Aşa sunt, de exemplu, temperatura, natura ambalajelor, modul de plasare în mijlocul de transport şi mijlocul de transport în sine.

Temperatura sub limita normală duce la modificarea vâscozităţii, a solubilităţii, apariţia de precipitate, îngheţarea produselor. Creşterea temperaturii duce la creşterea presiunii lichidelor în recipienţi şi uneori la spargerea acestora, la dilatări etc. Modificările de temperatură sunt legate şi de variaţia umidităţii relative a aerului.

Creşterea umidităţii relative a aerului poate determina aglomerarea unor mărfuri cum sunt îngrăşămintele chimice sau cimentul, iar scăderea umidităţii relative duce la degradarea produselor prin desorbţia apei (uscare). Aceste efecte ale temperaturii, care pot afecta produsele şi în timpul păstrării (depozitării), pot fi mult mai pregnante pe anumite traseee de transport, în anumite perioade ale transportului sau în anumite tipuri de mijloace de treansport.

Ambalarea mărfurilor prezintă interes din punct de vedere al transportului sub aspectul asigurării protecţiei mărfurilor. De asemenea, ambalajul trebuie să faciliteze operaţiile de manipulare, transport şi stocare. Atunci când se constată degradarea produsului, trebuie să se examineze atent starea şi natura ambalajului exterior şi interior. Examinarea ambalajului poate scoate în evidentă că ambalajul însuşi ar fi cauza ori ar fi contribuit la pierderi sau degradări.

Nu numai lipsa rezistenţei mecanice a ambalajului poate fi sursă de degradări. Astfel, unele mărfuri perisabile, cum sunt fructele, pot fi deteriorate prin erodarea cojii la contactul cu peretele incorect prelucrat al ambalajului. De asemenea, posibilitatea de condensare a apei în interiorul ambalajului favorizează mucegăirea şi putrezirea produselor.

Starea ambalajelor poate furniza informaţii privind condiţiile în care au fost transportate mărfurile. Ambalajul murdar, pătat, zgâriat, rupt sunt un indiciu al condiţiilor insalubre în care s-a făcut transportul.

Amplasarea produselor în mijlocul de transport trebuie să asigure, pe lângă folosirea cât mai bună a capacităţii de transport, integritatea cantitativă şi calitativă a mărfurilor transportate.

Câteva din criteriile principale care se au în vedere la amplasarea produselor în mijloacele de transport sunt:

• criteriul privind vecinătatea produselor: mărfurile higroscopice (ciment, sare, gips) nu se aşează în vecinătatea celor care cedează uşor apă (lână, cânepă, iută); mărfurile care preiau uşor mirosuri (brânzeturi, zahăr, făină, biscuiţi etc), nu se amplasează în vecinătatea celor care emit mirosuri (produse petroliere, ceapă, piei sărate etc);
• mărfurile cu punct de topire scăzut ca untul şi ciocolata nu se amplasează în vecinătatea surselor de căldură ca sala maşinilor la nave;
• rezistenţa ambalajelor şi mărfurilor: suprastivuirea mărfurilor ambalate în saci sau cutii de carton poate duce la ruperea sau deformarea ambalajelor, dezechilibrarea stivei şi final la deformări, aglomerări, fragmentări sau amestecări ale produselor;

Modul concret de stivuire a mărfurilor în mijlocul de transport se alege funcţie de tipul ambalajului şi al mijlocului de transport şi funcţie de condiţiile pe care le impune natura mărfii. Câteva exemple sunt date în continuare.

Sacii se stivuiesc în trei moduri:

• sac pe sac, atunci când marfa necesită o ventilaţie foarte bună;
• pe jumătate de sac (asemănător cărămizilor în zid), dacă marfa necesită o ventilaţie deosebită;
• în sistem ţesut (un sac longitudinal, următorul transversal, alternând similar şi pe verticală), dacă se doreşte o mare stabilitate a stivei.

Butoaiele se strivuiesc cu vrana în sus, cu asezarea verticală, sau orizontală. Pentru a asigura stabilitatea în timpul transportului, este recomandată fixarea butoaielor cu material lemnos. Butoaiele din care s-ar putea scurge lichide dăunătoare pentru mărfurile învecinate se stivuiesc în rândul inferior.

Lăzile se stivuiesc fie vertical, cu distanţe de 4 - 5 cm între rândurile de lăzi, fie transversal cu un rând longitudinal şi următorul transversal faţă de mijlocul de transport, fie în şah.

Mijloacele de transport influenţează calitatea mărfurilor prin solicitările specifice la care supun mărfurile şi prin condiţiile climatice diferite de cele din depozite.

Transportul rutier , indicat, de regulă, pentru distanţe scurte şi medii, presupune un timp mai redus şi încărcături mai mici, de aceea impactul asupra produsului poate să fie mai mic. Se impun, însă, măsuri de protecţie contra prafului, precipitaţiilor, razelor solare etc.

Transportul feroviar , cu o mare extindere datorită costului relativ scăzut şi a eficienţei pe distanţe lungi, supune mărfurile unor solicitări mecanice intense şi la acţiunea factorilor climatici. Efectul asupra calităţii mărfurilor se reduce prin folosirea materialului rulant adecvat specificului mărfurilor transportate (vagoane frigorifice, refrigerente, izoterme, cu ventilaţie, cu pereţi şi acoperiş mobil etc.).

Transportul pe apă este de durată mai mare şi, din această cauză, mărfurile pot suferi modificări calitative mai numeroase. Durata transportului şi complexitatea factorilor care influentează transportul determină o sumă de riscuri pentru nave şi încărcătura lor şi consecinţele acestor riscuri, avarii sau degradări, duc adesea la litigii.Mărfurile transportate pe apă sunt supuse unor solicitări puternice şi acţiunii intense a factorilor climatici, ca atmosfera marină salină, condiţiile atmosferice variabile, variaţiile bruste de temperatură şi umiditate.

Transporturile aeriene , folosite pentru mărfuri cu volum mic şi valoare mare, pe distanţe medii şi lungi, produc solicitări mecanice mici, solicitările specifice fiind legate mai mult de modificările rapide de temperatură şi umiditate şi de scăderea presiunii atmosferice cu creştera altitudinii.

Pe lângă solicitările la care sunt supuse în mijloacele de transport, mărfurile transportate mai pot fi influenţate negativ de operaţiile de încărcare - descărcare, operaţii care pot produce degradări ale mărfurilor transportate, atât prin solicitări mecanice, cât şi prin acţiunea factorilor climatici. Mărimea şi felul acestor degradări depinde de modul în care sunt efectuate operaţiile de încărcare - descărcare.

Astfel, în cazul manipulării manuale predomină solicitările cauzate de şocuri, împingeri, apăsări, iar în cazul manipulării automate sunt mai frecvente daunele prin balansare şi lovire de pereţii ambalajelor sau ai mijloacelor de transport. Pentru diminuarea sau eliminarea riscului de degradare prin asemenea solicitări, expeditorul este obligat să aplice pe ambalaje simboluri care atrag atenţia asupra unor regului de manipulare sau transport în vederea protejării mărfurilor şi a personalului de execuţie.

Fenomene specifice de degradare a mărfurilor la transportul pe distanţe mari.

În cursul transportului pe distanţe mari, în special pe cale maritimă, sub acţiunea factorilor mecanici, fizico - chimici şi atmosferici, mărfurile pot să sufere pierderi cantitative şi modificări calitative care ajung uneori până la degradarea parţială sau totală. Astfel de efect asupra mărfurilor au, printre altele, umezeala care provine fie din transpiraţia încărcăturii sau navei, fie din mediu ca apă dulce sau sărată de mare, temperaturile extreme, fenomene meteorologice ca vânturile, precipitaţiile, uraganele şi descărcările electrice, incendiile, acţiunea insectelor şi rozătoarelor, incendiile, insalubritatea spaţiilor de depozitare şi mirosurile străine, procese chimice şi biochimice.

Cel mai des, modificările produsului sunt cauzate de umiditatea relativă şi temperatura în afara limitelor normale a aerului, care duc la fenomenul de condensare şi transpiraţie, dar şi alte fenomene afectează integritatea mărfurilor. Câteva sunt descrise în continuare.

Condensarea apare atunci când există diferenţe de temperatură între încărcătură şi diferite compartimente ale mijlocului de transport. Aerul transportă umiditatea din zonele mai calde spre cele mai reci unde condensează.

Umiditatea poate condensa pe părţile metalice ale mijlocului de transport şi de acolo să picure pe produsele transportate sau poate să condenseze direct pe marfă, producând transpiraţia încărcăturii. Diferenţa de temperatură care produce condensarea poate fi generată de schimbarea latitudinii, de închiderea spaţiilor în care este depozitată încărcătura, sau de încălzirea spontană a încărcăturii, datorită unor fenomene proprii mărfii respective.

Transpiraţia încărcăturii se produce atunci când marfa are temperatura scăzută şi aerul cu care vine în contact este mai cald şi umed. Fenomenul se poate combate prin ventilare şi egalizarea pe această cale a temperaturii aerului şi încărcăturii şi prin folosirea de materiale absorbante de umiditate.

Infestarea este contaminarea produselor cu paraziţi de natură animală sau vegetală. Temperatura şi umiditatea pot favoriza dezvoltarea insectelor care nu doar depreciază marfa pe care au infestat-o, dar se şi extind la alte mărfuri din spaţiile de depozitare ale mijlocului de transport. Funcţie, deci, de momentul când s-a produs, infestarea poate fi:

• introdusă, anterioară încărcării în mijlocul de transport;
• căpătată, când produsele sunt infestate la staţia de destinatie;
• reziduală, când este cauzată de depozitarea în spaţii infestate ale mijlocului de transport ori de vecinătatea cu produse infestate.

Cele mai frecvente efecte ale acţiunii insectelor, funcţie de natura şi durata acţiunii lor, sunt găurirea, ciupirea şi amestecarea cu pânze de păianjen, încălzirea şi pierderea în greutate, creşterea umidităţii datorită curenţilor de aer favorizanţi, urmată de încolţire sau de apariţia mucegaiurilor şi bacteriilor.

La expertizarea mărfurilor infestate, un element esenţial este determinarea speciei care a produs-o, aceasta conducând la stabilirea responsabilităţii pentru pierderile provocate.

Autoaprinderea este o formă de degradare datorată stivuirii necorespunzătoare în spaţii care contribuie la supraîncălzire sau alături de materiale cu proprietăţi de autoaprindere.

Coroziunea este distrugerea metalelor sau aliajelor sub acţiunea oxigenului din aer şi a umidităţii, precum şi a altor substanţe chimice. La expertizarea pagubelor produse de coroziune este importantă stabilirea provenienţei apei cu care mărfurile au venit în contact şi stabilirea momentului de deteriorare.

Un rol important în acest caz îl au măsurile preventive, cum sunt gresarea sau acoperirile anticorozive. De asemenea, o bună ventilaţie în timpul transportului este o măsură preventivă eficientă.

Expertizarea mărfurilor degradate în timpul transportului

Expertizarea mărfurilor degradate în timpul transportului se axează pe modul de derulare a transportului, durata şi condiţiile lui de desfăşurare.

Procedural, expertiza se bazează pe studiul documentelor de transport, a evidenţelor beneficiarului mărfurilor care se expertizează, precum şi pe preluarea informaţiilor reprezentanţilor cărăuşilor. Se face o examinare atentă a stării mijloacelor de transport, a gradului lor de curăţenie, a aspectelor tehnice cum este asigurarea condiţiilor impuse de temperatură şi ventilaţie.

Expertul trebuie să asiste la descărcarea mijlocului de transport, urmărind aspectele care pot să elucideze litigiul, cum sunt modul de stivuire, de amplasare a produselor în mijlocul de transport, cantitatea produselor avariate etc. Pot să aibă rol probator imaginile fotografice realizate cu această ocazie.

Se poate supune expertizei întregul lot sau numai o parte a lui, după caz, şi se extrag eşantioane ca atare.

Raportul de expertiză trebuie să conţină datele şi informaţiile care să demonstreze realitatea privind degradarea produselor ca urmare a transportului şi să indice cauzele şi natura degradării. Raportul de expertiză trebuie să descrie detaliat modul de prezentare a mărfii, defectele sale, cu individualizarea strictă a mărfii defecte prin indicarea seriei, ambalajului, lotului din care provine.

Se acordă o atenţie deosebită ambalajelor, stării lor şi faptului că ele au putut sau nu să asigure integritatea produsului. Se consemnează, de asemenea, prezenţa sau absenţa materialelor de protecţie (prelate, folii), a materialelor de separare a loturilor de produse, modul de stivuire în raport cu prescripţiile, modul de funcţionare a instalaţiilor de asigurare a condiţiilor optime de transport (temperatură, ventilaţie etc).