Sistemul electoral
- Detalii
- Categorie: Drept constituţional
- Accesări: 4,795
Considerații generale a sistemului electoral
Relațiile sociale care privesc alegerea prin vot a deputaților, senatorilor, șefului statului și autorităților locale sunt reglementate prin norme de drept constituțional denumite norme electorale. Aceste norme constituționale formează o instituție distinctă a dreptului constituțional care împreună cu legile electorale indică cel mai direct și eficient caracterul democratic sau nedemocratic al unui sistem electoral.
Normele electorale stabilesc care sunt drepturile electorale, condițiile ce trebuie îndeplinite de o persoană pentru a fi beneficiarul acestora, precum și garanțiile ce fac efectivă exercitarea lor. De asemenea, normele juridice electorale stabilesc obligațiile organelor de stat în legătură cu alegerile, regulile de organizare și desfășurare a alegerilor, precum și cele de stabilire, centralizare și comunicare a rezultatului votării.
Drepturile electorale ale cetățenilor români
Unele considerații generale privind drepturile exclusiv politice
Pentru explicarea drepturilor electorale interes aparte prezintă art. 2, 36, 37, 38, 62 alin. 2 din Constituție.
Examinarea drepturilor electorale ale cetățenilor români implică câteva determinării teoretice astfel.
- drepturile electorale sunt prin excelență drepturi fundamentale;
- în cadrul drepturilor fundamentale formează o categorie distinctă denumită drepturi exclusiv politice, deoarece sunt drepturi care pot fi exercitate de către cetățeni pentru participarea la guvernare;
- se diferențiază de drepturile și libertățile social-politice (libertatea conștiinței, libertatea de exprimare, dreptul de asociere, etc.) prin faptul că ele aparțin numai cetățenilor pentru a fi folosite în vederea participării la guvernare.
Sfera drepturilor electorale
Dacă examinăm sfera drepturile electorale ale cetățenilor după sediul juridic al materiei vom constata că acestea se delimitează în două categorii și anume;
Drepturile electorale fundamentale, adică cele nominalizate în Constituție. Aceste drepturi electorale suntdreptul de a alege șidreptul de a fi ales. În unele state este prevăzut și dreptul la revocare.
Celelalte drepturi electorale adică cele nominalizate în legea electorală ( dreptul cetățenilor de a verifica înscrierea în listele electorale și de a face întâmpinări împotriva omisiunilor, înscrierilor greșite și oricăror alte erori, dreptul de a contesta candidaturile, etc.), care după cum observăm sunt mai numeroase decât drepturile electorale fundamentale.
Dreptul de a alege
Dreptul de a alege este exprimat în unele constituții și sub denumirea de drept de vot.
Din punct de vedere al terminologiei juridice există deosebire între alegere și votare.
Astfel, se folosește termenul alegere ( adică dreptul de a alege) atunci când cetățenii aleg membrii unei autorității publice.
Se spune că cetățenii votează atunci când se pronunță pentru sau contra unei reguli sau hotărâri, existând sinonimie între votare și referendum.
Constituția României reglementează în art. 36 dreptul la vot, acesta fiind primul drept electoral al cetățenilor români.
Dreptul de a fi ales
Se înscrie în cadrul drepturilor electorale fundamentale ale cetățenilor Români legătura sa cu dreptul de a fi ales fiind de netăgăduit, implicându-se necondiționat unul pe altul.
Dreptul de revocare
Dreptul de revocare este în strânsă legătură cu două teorii semnificative și anume teoria mandatului imperativ și teoria mandatului reprezentativ.
Potrivit primei teorii parlamentarul acționează numai potrivit instrucțiunilor obligatorii date de alegătorii săi, el nu va putea acționa nici în afara, nici împotriva acestora, depunând toate eforturile necesare îndeplinirii lor. Alegătorii din circumscripția electorală pot retrage parlamentarului împuternicirea fără vreo motivare. Mandatul imperativ presupune scrutin uninominal și numai într-un asemenea sistem revocarea pare a fi discutabilă și eventual posibilă.
Conform teoriei mandatului reprezentativ parlamentarul primește un mandatat colectiv, dat de întreaga națiune adunării reprezentative. Alegătorii nu stabilesc dinainte sarcinile parlamentului, el este autorizat de către națiune să o exprime și să o reprezinte. Fiind considerat alesul și reprezentantul națiunii, parlamentarul nu păstrează nici o legătură juridică cu alegătorii din circumscripția electorală, nu răspunde față de aceștia și nu poate fi revocat decât de întreaga națiune, lucru practic imposibil.
Care este starea actuală în sistemul nostru constituțional ?
Privind mandatul de deputat sau senator, dispozițiile art. 69 din Constituție dau o soluție clară atunci când stabilesc că în exercitarea mandatului, deputații și senatorii suntîn serviciul poporului și că orice mandat imperativ este nul.
Cât privește mandatul șefului statului, raportul constituțional al acestuia cu poporul este un raport de reprezentare a cărui bază juridică se găsește în art. 2, 81 și 95 din Constituție, dreptul de demitere al șefului statului de către popor este rezultanta exercităriinumai de către popor a suveranității naționale care-i aparține.
Drepturile electorale ale cetățenilor români în context european
Constituția adaugă în catalogul drepturilor electorale ale cetățenilor români încă două, anume, dreptul de a alege și dreptul de a fi ales în Parlamentul European.
Dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European reprezintă noi drepturi electorale fundamentale pentru cetățenii români, diferite de cele încadrate în categoria exclusiv politice în sens tradițional. Ele implică participarea cetățenilor români la un proces electoral menit să desemneze un organism reprezentativ la nivel european, care va putea, în mod limitat, să influențeze exercitarea puterii de stat în România ulterior momentului aderării efective.
Dreptul de vot
Dreptul de vot este prevăzut în art. 36 din Constituție și indică cine și în ce condiții poate alege. Potrivit art. 62 din Constituție votul este universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Universalitatea votului
Universalitatea votului constă în aceea că cetățenii români, sub rezerva doar a condițiilor de vârstă și aptitudinii intelectuale și morale, au dreptul de a vota. O distincție, frecvent întâlnită, este cea dintre votul universal și votul restrâns pe care îl putem denumi vot selectiv. Votul restrâns este explicat, la rândul său, sub două aspecte și anume votul cenzitar și votul capacitar.
Votul cenzitar
Votul cenzitar este o limitare a dreptului de a alege prin impunerea unor condiții cetățeanului pentru a-și putea exercita dreptul de vot.
Cel mai cunoscut este censul de avere care presupune ca cetățeanul să posede o anumită avere pentru a avea dreptul de vot.
Censul de domiciliu presupune ca cetățeanul, pentru a vota, să domicilieze o anumită perioadă de timp în localitatea respectivă.
Censul de sex a înlăturat mult timp femeile de la alegeri.
Censul de vârstă impune condiția de vârstă pentru participarea la alegeri.
În afara acestor censuri, în dreptul și practica electorală s-au întâlnit și se mai întâlnesc încă și alte censuri precum, censul rasial-național, censul pe profesii.
Votul capacitar
Votul capacitar, ca și votul cenzitar este o limitare a dreptului de a alege care implică din partea alegătorului cunoașterea unui anumit grad de instrucție cum ar fi de exemplu de a citi și de a putea explica Constituția.
Universalitatea, ca trăsătură a dreptului de vot, este o necesitate deoarece într-un stat de drept și democratic, întreaga populație trebuie chemată la urne.
În România, prin art. 36 din Constituție sunt valorificate optim aspectele democratice ale dreptului de vot.
Astfel, în România o persoană poate vota dacă: este cetățean român; are vârsta minimă de 18 ani împliniți până în ziua alegerilor inclusiv; este în deplinătatea facultăților mintale; are aptitudinea morală de a vota.
Cetățenia română exprimă constituțional faptul că dreptul de vot este un drept exclusiv politic și că drepturile politice aparțin în exclusivitate cetățenilor români.
Vârsta minimă de 18 ani este vârsta la care o persoană are maturitatea politică necesară exercitării dreptului la vot.
Deplinătatea facultăților mintale este o condiție firească, elementară și de aceea Constituția nu acordă dreptul de vot debililor și alienaților mintali.
Cât privește aptitudinea morală de a vota Constituția stabilește că nu o au persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. În cazul acestor persoane soluția suspendării exercițiului dreptului de vot este posibil constituțional prin invocarea art. 53 din Constituție care permite restrângerea exercițiului unor drepturi.
În ceea ce privește persoanele arestate preventiv trebuie observat că nici un impediment legal sau practic nu există în calea exercitării dreptului de a vota pentru că aceste persoane se bucură de prezumția de nevinovăție ( art. 23 alin. 1 din Constituție).
Egalitatea votului
Egalitatea votului exprimă, în domeniul drepturilor electorale, principiul egalității în drepturi a cetățenilor fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie sau apartenență politică.
Modalitățile prin care poate fi realizată această egalitate sunt:
- fiecare cetățean are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceluiași organ de stat;
- circumscripțiile pentru alegerea aceluiași organ de stat sunt egale ca număr de locuitori;
- înlăturarea tehnicilor și procedeelor electorale de limitare sau de deturnare a acestui deziderat.
Cum sunt:
Geografia electorală este procedeul stabilirii de circumscripții electorale inegale ca număr de locuitori pentru alegerea aceluiași organ de stat.
Colegiile electorale constituite pe avere sau pe profesii, inegale ca număr de alegătorii, fie aleg același număr de deputați, fie aleg un număr diferit de deputați.
Votul plural este procedeul care permite unor categorii de alegători, dacă îndeplinesc anumite condiții precum averea, număr de copii, să voteze de mai multe ori pentru același organ.
Votul multiplu este asemănător cu votul plural cu deosebirea că acesta poate fi exercitat și în mai multe circumscripții.
Prima electorală este un plus de mandatate ce se atribuie partidului politic ce obține în alegeri un anumit procentaj de voturi.
Votul direct
Votul direct, spre deosebire de votul indirect, permite alegătorilor să- și exprime direct acordul sau dezacordul privind pe candidații propuși.
Secretul votului
Este un caracter al dreptului de vot care exprimă acea posibilitate a cetățenilor de a-și manifesta liber voința cu privire la candidații propuși fără ca această manifestare să poată fi cunoscută de alții.
Pentru realizarea acestei condiții statul oferă garanții atât cu privire la constituirea buletinelor de vot cât și în ceea ce privește organizarea alegerilor.
Votul liber exprimat
Definește votul ca posibilitatea cetățeanului de a participa sau nu la alegeri, iar în cazul în care participă de a-și manifesta liber opțiunea pentru o anumită listă de candidați, sau pentru un anumit candidat.
Dreptul de a fi ales
Acest drept este reglementat în art. 37 din Constituție. Pentru exercitarea acestui drept trebuie îndeplinite următoarele condiții constituționale:
Pentru a fi aleasă o persoană trebuie să aibă mai întâi dreptul de vot în condițiile prevăzute în art. 36 din Constituție și art. 16 alin. 3. potrivit art. 16 alin. 3 din Constituție funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară;
O altă condiție constituțională pentru a fi ales este ca persoanei să nu-i fie interzisă asocierea în partide politice potrivit art. 40 alin. 3 din Constituție;
În fine Constituția pune și limite de vârstă. Constituția stabilește trei limite de vârstă și anume:
- 23 de ani împliniți până în ziua alegerilor inclusiv pentru cei care candidează pentru Camera Deputaților sau organele administrației publice locale;
- 33 de ani împliniții până în ziua alegerilor inclusiv, pentru cei care candidează pentru senat;
- 35 de ani împliniți până în ziua alegerilor inclusiv, pentru cei care candidează pentru funcția de Președinte al României.
Scrutinul
Concept de scrutin
Prin scrutin de la latinescul scrutinium se înțelege de fapt modalitatea în care alegătorii desemnează deputații, senatorii, consilierii etc.
Clasificarea sistemelor electorale
Funcție de modul de atribuire a mandatelor în sistemele constituționale sunt cunoscute trei tipuri de sisteme electorale și anume:
Sistemul majoritar - este sistemul în care sunt aleșii candidații care au obținut cel mai mare număr de voturi. El cunoaște două variante (moduri de scrutin), în funcție de două subcriterii și anume: a) în funcție de modalitatea de propunere a candidaților distingem între scrutin majoritar uninominal sau de listă, iar în funcție de numărul de tururi de alegători organizate pentru atribuirea mandatelor se face o diferențiere între scrutin majoritar într-unul sau două tururi de scrutin.
Sistemul reprezentării proporționale este sistemul care asigură și reprezentarea minorităților politice în fiecare circumscripție, atribuind numărul de mandate proporțional cu voturile obținute.
Sisteme electorale mixte combină sistemul majoritar cu cel al proporționalității, după tehnici variabile astfel:
- Sistemul înrudirilor exprimă alianța unor partide sau formațiuni politice, care se prezintă cu liste înrudite, care, dacă obțin majoritatea absolută câștigă toate locurile, dacă nu, locurile vor fi repartizate între liste potrivit principiului reprezentării proporționale.
- Sistemul german al buletinului dublu în care scrutinul majoritar și reprezentarea proporțională se cumulează prin intermediul votului dublu. Fiecare alegător dispune de două buletine de vot. Cu primul el desemnează, prin scrutin uninominal, un deputat pentru circumscripția sa, cu al doilea el se pronunță pentru un partid, prin sistemul reprezentării proporționale. Există deci două categorii de deputați; aleși în fiecare circumscripție; aleși pe liste naționale prezentate de fiecare partid.
Categorii de scrutin
În funcție de modalitățile de propunere a candidaților și în funcție de numărul de tururi de scrutin, scrutinul se clasifică în:
Tipuri de propunere a candidaților
-
Scrutinul uninominal
Scrutinul uninominal presupune ca alegătorul să voteze un singur candidat, într-o circumscripție electorală.
-
Scrutinul de listă
Scrutinul de listă presupune ca legătorul să aleagă mai mulții candidați, adică să voteze pentru o listă de candidați. Scrutinul de listă poate fi complicat prin sistemul panașajului și cel al votului preferențial.
Sistemul panașajului este posibilitatea alegătorului de a întocmi chiar el lista candidaților luând candidații de pe mai multe liste prezente.
Votul preferențial dă alegătorului posibilitatea de a modifica ordine de pe listă.
Atunci când nu se admite nici panașajul nici votul preferențial suntem în prezența listei blocate.
Unul sau două tururi de scrutin
Suntem în prezența unui singur tur de scrutin atunci când legea stabilește că mandatul se atribuie imediat candidatului (candidaților) care se află în frunte, fiind suficientă majoritatea simplă sau relativă.
Al doilea tur de scrutin, dacă este stabilit de lege, se practică atunci când în primul tur de scrutin sunt aleși numai candidații care au obținut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din voturile celor înscriși pe listă. Pentru mandatele nedistribuite în primul tur, pentru că nici un candidat nu a întrunit majoritatea absolută a voturilor, se organizează al doilea tur de scrutin, în acest caz majoritatea relativă fiind suficientă pentru acordarea mandatului.
Avantajele și dezavantajele scrutinului pe listă
- Scrutinul de listă presupune ca propunerile de candidați să fie făcute numai de partide și formațiuni politice.
- Scrutinul de listă presupune anumite condiții legate de realizarea unui prag electoral ceea ce face ca partidele politice și formațiunile politice cu număr mic de voturi decât procentul electoral să nu primească nici un mandat;
- Scrutinul de listă presupune ruperea legăturii dintre ales și alegători săi;
- Variantele scrutinului de listă reprezintă numeroase dificultății procedurale, presupune o serie de calcule și operațiuni la nivel național care sunt greu de asimilat de către electorat.
Avantajele și dezavantajele scrutinului uninominal
- Scrutinul uninominal se caracterizează prin simplitate, ceea ce face să se mărească gradul de înțelegere a procesului electoral, posibilitatea controlului social al alegerilor;
- Creează, măcar aparent, posibilitatea unei legături între alegători și cei aleși;
- Conduce la o majoritatea parlamentară stabilă;
- Datorită numărului mare de circumscripții electorale implică mari cheltuieli cu operațiunile electorale;
- Implică cheltuieli mari pentru candidații ceea ce face ca să fie favorizați cei care pot să le suporte;
- Micșorează caracterul politic al Parlamentului;
- Scrutinul uninominal nu este procedeul optim pentru exprimarea pluralismului politic deoarece poate genera o stare conflictuală prin faptul că asigură ca partidul ce are o majoritatea relativă a opțiunilor să dețină o majoritatea absolută a mandatelor;
- Scrutinul uninominal sprijină tendința de centralizare.
Organizarea și desfășurarea alegerilor
Stabilirea datei alegerilor
Stabilirea datei alegerilor diferă de la un sistem constituțional la altul.
De regulă stabilirea duratei de timp dintre actul de stabilire a datei alegerilor și ziua alegerilor se face ținând cont de conținutul și succesiunea operațiunilor electorale.
În practica electorală data alegerilor se stabilește cel puțin 45 de zile înaintea votării și până la împlinirea a 5 zile de la expirarea mandatului.
Stabilirea numărului, delimitarea și numerotarea circumscripțiilor electorale
Ce este o circumscripție electorală ? Circumscripțiile electorale constituie cadrul organizatoric teritorial în care se desfășoară operațiunile de alegeri. De regulă circumscripția electorală se identifică chiar cu unitatea administrativ - teritorială.
Stabilirea numărului și delimitării circumscripțiilor electorale se face prin Constituție sau legi, iar în anumite situații de autoritățile publice în funcție de numărul celor ce vor fi aleși și de scrutinul practicat.
Stabilirea numărului celor ce vor fi aleși în fiecare circumscripție electorală revine autorităților stabilite de lege și dup criteriile legale.
Listele electorale. Cărțile de alegător
-
Listele electorale
Electoratul cuprinde cetățenii cu drept de vot ( art. 36 din Constituție).
Identificarea și nominalizarea alegătorilor (a electoratului) se înfăptuiește prin întocmirealistelor electorale, cu respectarea a două reguli: fiecare alegător este înscris într-o singură listă electorală; obligativitatea înscrierii în listele electorale permanente.
Listele electorale sunt de două categorii: permanente sau întocmite cu prilejul fiecărei alegeri.
Listele permanente sunt mai avantajoase deoarece: realizează o evidență clară și exactă; realizează o evidență permanentă, lesne controlabilă, dificil de falsificat; evită înscrierea în mai multe liste electorale; permit urmărirea dinamicii numărului de alegători.
Listele electorale sunt întocmite, în două exemplare, de autoritățile administrației publice centrale însărcinate cu evidența populației și de primarii comunelor, orașelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ - teritoriale.
Listele electorale permanente se păstrează în două registre speciale, unul la primărie și unul la judecătorie.
Listele electorale cuprind cetățenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea respectivă.
Cetățenii străini, la cerere, pot fi înscrișii în listele electorale permanente ale localității în care sau născut sau au avut ultimul domiciliu.
Actualizarea listelor electorale se face în cel mult 15 zile de la data stabilirii zilei votării.
Verificarea listelor electorale se face de către cetățenii înscriși în listele electorale. Dacă aceștia constată omisiuni, greșeli sau orice alte erori pot adresa întâmpinare autorității publice care a întocmit-o. Aceasta are obligația legală de a se pronunța asupra întâmpinării în 3 zile de la înregistrare printr-o dispoziție. Dacă soluția îl nemulțumește pe alegător poate contesta, în termen de 5 zile de la comunicarea, dispoziția la judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază, care se pronunță prin hotărâre definitivă și executorie.
Alte reguli privind listele electorale permanente. Primarul are obligația de a comunica, cu trei zile înainte de data alegerilor, o copie a listelor electorale, cuprinzând alegătorii din fiecare secție de votare, birourilor electorale ale secțiilor de votare.
Listele electorale speciale sunt listele întocmite de birourile electorale ale secțiilor de votare în care sunt cuprinși cetățenii cu drept de vot care în ziua alegerilor nu se află în localitatea de domiciliu.
Cărțile de alegător
Cărțile de alegător sunt legitimații electorale, personale și permanente, valabile pentru toate consultările electorale cu caracter național, potrivit numărului de scrutine prevăzute în conținutul lor.
Cărțile de alegător se eliberează alegătorilor înscriși în listele electorale permanente.
Birourile și oficiile electorale
Birourile și oficiile electorale sunt forme organizatorice care asigură organizarea și desfășurarea alegerilor.
Birourile electorale sunt de trei categorii și anume: Biroul Electoral Central, birourile electorale de circumscripție și birourile electorale de secții de votare. La nivelul sectoarelor municipiului București se constituie oficii electorale.
Biroul electoral central este alcătuit din judecători ai Înaltei Curții de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinte Autorității Electorale Centrale din reprezentanți ai partidelor politice și formațiunilor politice care participă la alegeri și un reprezentant al grupului parlamentar al minorității naționale de la Camera deputaților.
Compoziția Biroului electoral central este stabilită prin lege. De asemenea, tot prin lege este stabilită modalitatea și procedura de constituire a Biroului electoral central.
Aparatul de lucru al Autorității Electorale Permanente sprijină Biroul Electoral Central în realizarea atribuțiilor ce-i revin.
Atribuțiile Biroului electoral central sunt numeroase și importante, printre acestea fiind următoarele: veghează la actualizarea listelor electorale, aducerea acestora la cunoștința cetățenilor și la depunerea în mod legal a candidaturilor, asigură interpretarea uniformă a dispozițiilor legale, verifică și înregistrează rezultatul alegerilor, etc.
Legea definește frauda electorală electorală ca fiind orice acțiune ilegală care are lor înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor verbale și care are ca rezultat deturnarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin voturi și mandatate în plus pentru un partid, o alianță politică, o alianță electorală sau un candidat independent ( Legea nr. 372/2004 privind alegerea Camerei Deputaților și Senatului).
Biroul electoral de circumscripție conduce operațiunile electorale dintr-o circumscripție electorală (județ). Ca și Biroul electoral central este compus din judecători, reprezentanții ai partidelor și formațiunilor politice care participă la alegeri, legea stabilește modalitatea de constituire și funcționare a acestora.
În lege sunt stabilite și atribuțiile acestor birouri electorale dintre care menționăm: urmărirea aplicării dispozițiilor legale privitoare la alegeri, înregistrarea candidaților, realizarea publicațiilor și afișelor necesare, distribuirea buletinelor de vot, totalizarea rezultatelor alegerilor, distribuirea mandatelor, etc.
Oficiile electorale sunt organizate la nivelul sectoarelor municipiului București, și au atribuții asemănătoare birourilor electorale mai puțin distribuirea mandatelor.
Biroul electoral al secției de votare conduce operațiunile de alegere ce se desfășoară în cadrul secțiilor de votare. Biroul electoral al secției de votare este alcătuit dintr-un președinte, de regulă magistrat sau jurist, un locțiitor al cestuia și reprezentanți ai partidelor politice.
Legea stabilește atribuții specifice acestor birouri electorale între care, conduc toate operațiunile de votare, iau toate operațiunile de ordine la locul secțiilor de votare, primesc copia listelor electorale și a buletinelor de vot, fac numerotarea votului și consemnează rezultatul votării, rezolvă întâmpinările referitoare la propria lor activitate, predau cu proces verbal judecătorie din raza lor teritorială, buletinele de vot neîntrebuințate și necontestate, precum și cele anulate, ștampilele și celelalte materiale necesare votării, listele electorale speciale de la secțiile de votare constituite pe lângă secțiile de votare se transmit, sub pază militară, acestor unități și se păstrează de comandantul unității.
Alte reguli privind birourile electorale. Două mari reguli trebuie, de asemenea, reținute, una privind membrii birourilor electorale, și alta privind procedura de lucru a acestor birouri.
Cât privește prima regulă, ea constă în aceea că nu pot fi membri ai birourilor electorale cei care candidează în alegerile respective, precum și cei care nu au dreptul de vot.
A doua regulă, de procedură, stabilește că birourile electorale lucrează în prezența a jumătate plus unul din numărul total al membrilor și iau hotărâri cu majoritatea membrilor prezenți.
Autoritatea Electorală Permanentă este o instituție administrativă autonomă care are drept scop asigurarea aplicării unitare a legilor privind organizarea și desfășurarea alegerilor, asigurării condițiilor logistice necesare aplicării întocmai a dispozițiilor legale privitoare la exercitarea dreptului de vot, precum și a condițiilor corespunzătoare pentru buna desfășurare a alegerilor.
Secțiile de votare
Secțiile de votare sunt delimitării teritoriale astfel încât toți alegătorii să poată vota într-o singură zi.
De aceea potrivit legii se organizează secții de votare pentru minim 1000 și maxim 2000 locuitori. În comune sunt organizate secții de votare la 500 la 1000 locuitori.
Se mai formează secții de votare pe lângă unității militare, spitale, maternității, misiunii diplomatice, etc.
Operațiunile de delimitare și numerotare a secțiilor de votare, precum și de aducerea lor la cunoștința cetățenilor, cad în sarcina primarilor și prefecților și se realizează în 5 zile de la stabilirea datei alegerilor.
Propunerea candidaților
Dreptul de a propune candidați aparține:
- partidelor sau formațiunilor politice ( singure sau în alianțe electorale);
- organizațiilor cetățenești aparținând minorităților naționale;
- candidaturi individuale.
Procedura de propunere a candidaturilor comportă următoarele reguli:
Prima regulă privește autoritatea publică la care se pot depune candidaturile.
- Propunerile de candidații pentru Președintele României se depun la Biroul Electoral Central;
- Propunerile pentru Parlament, primari, consilieri locali se depun la birourile electorale de circumscripție.
A doua regulă privește modul în care se fac propunerile.
- Pentru Președintele României se poate propune o singură candidatură susținută de o listă de cel puțin 200.000 alegători. Un alegător nu poate susține două sau mai multe candidaturi.
- Propunerile pentru Parlament se fac pe liste de candidați sau individual.
A treia regulă privește termenul până la care se pot propune candidaturi. Legea prevede că acesta poate fi propus „ cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor”.
A patra regulă este în sensul că pentru Parlament se poate candida numai într-o singură circumscripție electorală.
Excepția privește organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care pot depune aceiași listă de candidați pentru Camera Deputaților în mai multe circumscripții electorale.
A patra regulă se referă la faptul că propunerile de candidați se fac în scris, în patru exemplare, sub semnătura conducerii partidului sau formațiunii politice, sau în cazurile candidaților independenți pe baza listei susținătorilor.
A cincia regulă stabilește obligația candidatului de a depune, o dată cu propunerea declarația de acceptare a candidaturi.
După verificarea legalității propunerilor de candidaturi, în termen de 24 ore de la înregistrarea candidaturilor, birourile electorale fac publice candidaturile.
Împotriva înregistrării sau neînregistrării candidaturilor se pot face contestații atât de către cetățeni cât și de către partidele politice care pot fi introduse, la birourile electorale până la împlinirea a 20 de zile înainte de data alegerilor,
La expirarea termenelor de depunere și rezolvare a contestațiilor, și recursurilor prevăzute de legile electorale, birourile electorale constată, pe bază de proces - verbal rămânerea definitivă a candidaturilor, le afișează la sediul lor și dispun imprimarea lor pe buletinele de vot.
Buletinele de vot, Semnele electorale, Ștampilele electorale
Buletinele de vot sunt documente în care se concretizează grafic opțiunile alegătorilor.
Legile electorale cuprind dispoziții de ordin tehnic privind buletinele de vot, reglementările acestora merg până la detalii privind stabilirea ordinii în care sunt înscrise toate mențiunile în buletinele de vot, de a permite alegătorilor să identifice ușor listele de candidați, de a asigura secretul votului etc.
Legile electorale reglementează de asemenea patru aspecte importante privind buletinele de vot:
- uniformitatea grafică a buletinelor de vot, prevedere menită să garanteze corectitudinea operațiunilor electorale;
- numărul buletinelor de vot care trebuie să acopere, eventual, numărul alegătorilor, admițându-se un supliment de 10%;
- organele care au obligația imprimării buletinelor de vot, acestea fiind birourile electorale;
- termenul de îndeplinirea a acestei obligații și anume 10 zile înainte de data alegerilor.
Pentru ca alegătorii să cunoască și să se obișnuiască cu buletinele de vot lege prevede obligația afișării unui exemplar , vizat și anulat de președintele biroului electoral de circumscripție.
Potrivit legii sunt nule și nu intră în calculul voturilor valabil exprimate buletinele de vot care nu poartă pe ele ștampila de control a secției de votare, cele de alt model decât cele legal aprobate, cele care nu au ștampila „votat” sau la care această ștampilă este aplicată pe mai multe patrulatere.
Semnele electorale, sunt imprimate pe buletinele de vot ( în unghiul din partea dreaptă a patrulaterului de pe buletinul de vot) și au ca scop identificarea mai ușoară a listelor de candidați.
Legile electorale cuprind reguli privind conținutul, procedura și publicitatea semnelor electorale.
Ștampilele electorale, sunt accesorii necesare bunei desfășurării a operațiunilor de votare.
Acestea sunt de două categorii:
- Ștampila de control a secției de votare, identificată de regulă prin număr, este folosită de către președintele secției de votare ștampilarea buletinelor de vot, sigilarea urnelor de vot, oficializarea înscrisurilor provenite de la secția de votare.
- Ștampila cu mențiunea „ Votat” folosită de alegători, în ziua votării, pentru a-și exprima votul, prin aplicarea ei pe buletinele de vot.
Campania electorală
Campania electorală este activitatea în cadrul căreia partidele și formațiunile politice, candidații, simpatizanții acestora, popularizează prin mitinguri, presă, radio, televiziune, sau alte asemenea mijloace, platformele lor politice, în scopul de a orienta opțiunea electoratului.
Legile electorale stabilesc amănunțit condițiile de desfășurare a campaniei electorale, garanții etc.
Sunt și o serie de coordonate juridice în care trebuie să se desfășoare campania electorală. Astfel, în campania electorală nu pot fi folosite mijloace care să contravină ordinii de drept. De asemenea, legea stabilește reguli privind dimensiunile afișelor electorale, interzice afișe electorale care îmbină culorile, astfel încât să evoce drapelul României sau al altui stat, obligă poliția să asigure integritatea panourilor și afișelor electorale.
Desfășurarea votării
Votarea se realizează la secțiile de votare. La o secție de votare votează cetățenii arondații pe criteriul domiciliului ( potrivit listelor electorale permanente), cetățeni din alte localități care se află în localitatea secției de votare și doresc să voteze aici, cetățenii României cu domiciliul în străinătatea, care în ziua votării se află în țară, și deci se prezintă la această secție, precum și președintele, membrii biroului electoral și persoanele însărcinate cu menținerea ordinii.
Votarea se desfășoară într-o singură zi, de regulă duminica, legile electorale stabilesc în amănunt reguli cu privire la desfășurarea votării.
Stabilirea rezultatului votării
Atribuirea mandatelor
Stabilirea rezultatelor votării la secția de votare
După ce președintele biroului electoral al secției de votare declară votarea închisă, în prezența membrilor biroului electoral și al persoanelor ce au dreptul să asiste, desfășoară o serie de operațiuni stabilite de legile electorale cum sunt: inventarierea și sigilarea ștampilelor cu mențiunea „votat”, numărarea și anularea buletinelor de vot rămase neîntrebuințate, verificarea sigiliilor de pe urnele de votare, confruntarea numărului buletinelor din urne cu listele de alegători, consemnarea rezultatului votării etc.
O dată aceste operațiuni terminate se încheie câte un proces verbal, potrivit indicațiilor date de lege, în care se consemnează rezultatele votării.
Birourile electorale ale secțiilor de votare, întocmesc câte un dosar, sigilat și ștampilat, pentru fiecare de categorie de organe de stat alese, în care introduc: procesele-verbale și contestațiile privitoare la operațiunile electorale ale secției, precum și buletinele nule și cele contestate. Aceste dosare se predau biroului electoral de circumscripție, în cel mult 24 de ore, transportul și predarea se face cu pază militară.
Biroul electoral de circumscripție, primind dosarele, va avea grijă să trimită unul din exemplarele proceselor - verbale la tribunalul județean.
Rolul Biroului Electoral Central și al biroului electoral de circumscripție în stabilirea rezultatului votării
Biroul Electoral Central conduce operațiunile electorale, în această mare circumscripție electorală care este țara, iar birourile electorale de circumscripție sunt trepte intermediare între birourile electorale ale secțiilor de votare și Biroul Electoral Central.
Noțiunea de majoritate
În sistemele electorale se folosește noțiunea de majoritate simplă, majoritate absolută, majoritate relativă, majoritate calificată.
Majoritatea simplă, reprezintă jumătate plus unul din alegătorii prezenții la vot.
Majoritatea absolută, reprezintă jumătate plus unul din totalul alegătorilor înscriși în listele electorale.
Majoritatea relativă exprimă situația în care se obțin cele mai multe voturi. Ea este deci comparativă și se concretizează în raport cu celelalte rezultate obținute de ceilalți.
Majoritatea calificată este determinată prin lege ( calificată) ea exprimă, de regulă, 2/3 din totalul voturilor, votanților.
Blocajul, este situația în care doi candidații au obținut pentru același mandat, un număr egal de voturi.
Atribuirea mandatelor
Sisteme de atribuire a mandatelor
Am explicat deja că există mai multe tipuri de scrutin și acest tipuri de scrutin determină mai multe moduri de atribuire a mandatelor.
În sistemul majoritar mandatele sunt atribuite listelor sau candidaților care obțin majoritatea absolută sau simplă în funcție de faptul dacă se practică un tur sau două tururi de scrutin. Uneori, rar desigur, sistemul majoritar se referă la scrutinul de listă. De regulă el privește scrutinul uninominal.
Trebuie observat că deși sistemul majoritar într-un singur tur are multe dezavantaje, ele este preferat în sistemul anglo-saxon, pentru că se consideră că alegerile nu trebuie să servească recrutării unei academii reflectând fidel nuanțări de opinii, ci trebuie să degajă o majoritate parlamentară omogenă care să susțină un guvern decis să acționeze. Eficacitatea parlamentului este preferată justiției electorale.
În sistemul reprezentării proporționale sunt mai multe modalități de repartizare a mandatelor, el tinde spre justiția electorală dând o reprezentare pe cât posibil a stării opiniilor alegătorilor.
Atribuirea mandatelor în sistemul reprezentării proporționale începe în mod necesar, prin determinarea coeficientului electoral într-o circumscripție dată. Coeficientul electoral se obține prin împărțirea numărului voturilor exprimate la numărul mandatelor atribuite unei circumscripții electorale. Apoi, se procedează la repartizarea acestor mandate între listele în competiție, împărțind la coeficientul electoral numărul voturilor obținute de fiecare listă.
Aceste operațiuni nu duc deodată la atribuirea tuturor mandatelor pentru că, după prima împărțire rămâne totdeauna restul electoral, altfel spus voturi neutilizate și mandate nedistribuite. Se impune o nouă repartiție și de fapt aici intervin dificultății și nuanțări.
Potrivit metodelor practicate se distingerepartizarea proporțională apropiată și repartizarea proporțională integrală.
Repartizarea proporțională apropiată se numește astfel atunci când repartizarea resturilor se face în interiorul circumscripției electorale și nu pe plan național.
Sunt utilizate două sisteme de repartizare și anume, sistemul celor mai mari resturi (MMR) și ce al celei mai mari medii (MMM).
Într-o circumscripție electorală sunt 400.000 voturi exprimate pentru 8 mandate parlamentare. Coeficientul electoral va rezulta din 400.000 : 8 = 50.000. S-a participat cu 5 liste de candidați ( 5 partide) care au obținut următoarele voturi:
- Lista A - 126.000 voturi
- Lista B - 94.000 voturi
- Lista C - 88.000 voturi
- Lista D - 65 000 voturi
- Lista E - 27 000 voturi
Se procedează la atribuirea mandatelor potrivit coeficientului electoral.
Lista A - 126.000 : 50.000 = 2 mandate, rest 26.000 voturi neutilizate Lista B - 94.000 : 50.000 = 1 mandat, rest 44.000 voturi neutilizate Lista C - 88.000 : 50.000 = 1 mandat, rest 38.000 voturi neutiliazte Lista D - 65 000 : 50.000 = 1 mandat, rest 15.000 voturi neutilizte Lista E - 27 000 : 50.000 = 0 mandate, rest 27 000 voturi neutilizate S -au distribuit 5 mandate. Rămân 3 mandate neatribuite.
Dacă sunt atribuite după sistemul celor mai mari resturi: lista B va avea și al șaselea mandat, lista C al șaptelea mandat, lista E al optulea mandat.
Repartizarea definitivă este următoarea:
- Lista A - 2 mandate
- Lista B - 2 mandate
- Lista C - 2 mandate
- Lista D - 1 mandat
- Lista E - 1 mandat
Dacă restul mandatelor se atribuie pe sistemul celei mai mari medii, repartizarea este puțin mai complicată și se folosesc mai multe procedee. Cel mai folosit constă în aceea că pentru fiecare mandat nerepearizat, se atribuie fictiv fiecărei liste un mandat, făcându-se împărțirile de rigoare. În acestprocedeu se distribuie mandat cu mandat. Pentru repartizarea celui de al șaselea mandat se procedează astfel:
- Lista A - 126.000 : 3 (2+ 1) = 44.000
- Lista B - 94.000 : 2 ( 1+1) = 47.000 cea mai mare medie, 1 mandat suplimentar
- Lista C - 88.000 : 2 ( 1+1) = 44.000
- Lista D - 65.000 : 2 ( 1+1) = 32.000
- Lista E - 27.000 : 1 ( 0 + 1) = 27.000
Procedând la fel prin repetarea operațiunii pentru celelalte două mandate ( al șaptelea și al optulea), lista C va primi un mandat și lista A celălalt mandat. Rezultatul va fi următorul:
- Lista A - 3 mandate
- Lista B - 2 mandate
- Lista C - 2 mandate
- Lista D - 1 mandat
- Lista E - 0 mandate
Ce constatăm ? Repartizarea mandatelor este diferită de cea dată de sistemul celor mai mari resturi. Primul avantajează partidele mici, al doilea mai puțin. Acest sistem comportă o variantă denumită sistemul Hagenbach - Bischof sau al coeficientului modificat, practicat în Elveția. El constă în împărțirea numărului de voturi obținute prin numărul total de mandate distribuite circumscripției electorale, majorat cu o unitate ( 8 + 1) și reluând această operațiune până când toate mandatele vor fi atribuite.
Sistemul Hondt. Constă în împărțirea numărului de voturi obținute de liste prin primele numere cardinale, în limita numărului de mandate ce urmează a fi distribuite ( în exemplul nostru 8) și de a atribui cele 8 mandate celor mai ridicate câturi.
Ultimul cât ( al optulea) este câtul electoral sau divizorul comun.
1 2 3 4 5 6 7 8
Lista A - 126.000 63.000 42.000 31.500 25.200 21.000 18.000 15.750 Lista B- 94.000
- Lista C -
- Lista D -
- Lista E -
Sistemul Hondth este practicat în Belgia.
Dacă luăm ca punct de studiu tabloul de mai sus vom obține câtul electoral de 42.000. Vom obține astfel următoarele rezultate:
- Lista A - 126.000 : 42.000 = 3 mandate
- Lista B - 94.000 : 42.000 = 2 mandate
- Lista C - 88.000 : 42.000 = 2 mandate
- Lista D 65.000 : 42.000 = 1 mandat
- Lista E - 27: 42.000 = 0 mandate
Reprezentarea proporțională integrală folosește două metode astfel;
O metodă constă în calcularea tuturor rezultatelor la nivelul întregii țări, ceea ce implică ca fiecare partid să prezinte liste de mai multe sute de candidați iar desemnarea parlamentarilor se realizează practic de către partide și nu de alegători.
O a doua metodă constă în repartizarea resturilor nu în circumscripții electorale ci la nivel național fie pe criteriul coeficientului electoral fie pe alte criterii stabilite de lege.
Pragurile electorale reprezintă un procent minim de voturi valabil exprimate, stabilit la nivel de țară, care condiționează în sistemul scrutinului de listă și reprezentării proporționale atribuirea mandatelor.
Mărimea lui variază de la 2,3, până la 20 % din numărul voturilor valabil exprimate.
Pragurile electorale se motivează în principiu pe ideea că la guvernare trebuie să aibă acces partidele politice care se bucură de o anumită credibilitate în masa electorală sau pe ideea seriozității candidaturilor.
Atribuirea mandatului de Președinte al României
Atribuirea mandatului de Președinte al României este rezultatul unor operațiunii electorale succesive care încep la secțiile de votare.
Astfel, birourile electorale de circumscripție adună rezultatele obținute de la secțiile de votare din raza lor teritorială și le comunică Birului Electoral Central. Acesta încheie un proces -verbal pe care, împreună cu dosarele birourilor electorale de circumscripție, îl înaintează, în termen de 24 de ore la Curtea Constituțională.
Curtea Constituțională publică rezultatul alegerilor în presă și în Monitorul Oficial pentru fiecare tur de scrutin și validează rezultatul alegerilor.
Depunerea și atribuirea mandatelor pentru Camera Deputaților și Senat
Distribuirea mandatelor la Camera Deputaților și la Senat
Distribuirea mandatelor de deputații și senatori se face în două etape.
În prima etapă, Biroul Electoral Central, după ce centralizează
rezultatele pe întreaga țară, stabilește care este pragul electoral și deci care sunt partidele, coalițiile sau formațiunile politice care au dreptul să participe la distribuirea mandatelor.
După aceea va stabili coeficientul electoral al fiecărei circumscripții, separat, pentru fiecare cameră Biroul Electoral Central va proceda la atribuirea mandatelor ori de câte ori coeficientul electoral se cuprinde în numărul voturilor valabil exprimate pentru fiecare listă.
În această primă etapă, în mod obișnuit, nu se distribuie toate mandatele, rămânând, pentru etapa a doua, atât mandate nedistribuite la nivelul circumscripției electorale, cât și voturi neutilizate, adică voturi valabil exprimate pentru o listă, dar care au rămas după atribuirea mandatelor, precum și cele inferioare coeficientului electoral.
În cea de a doua etapă distribuirea mandatelor se realizează la nivel național. În cadrul acestei etape, după ce Biroul Electoral Central însumează, la nivel național, voturile neutilizate și mandatele neatribuite, separat pentru fiecare cameră, prin metoda Hondt procedează la atribuirea mandatelor pentru fiecare partid, formațiune politică sau alianță a acestora.
Atribuirea mandatelor de deputat și senator
Mandatele desfășurate pe liste de candidați se atribuie candidaților de birourile electorale de circumscripție, în ordinea înscrierii acestora pe liste. Deputații și senatorii aleși prin vot vor primi un certificat doveditor la alegerilor. Acest certificat se eliberează de către biroul electoral de circumscripție, pe baza repartizării mandatelor din prima etapă, sau pe baza comunicării făcute de Biroul Electoral Central, în termen de 24 de ore după repartizarea mandatelor la nivel național.
Desigur unii candidații înscriși pe liste nu vor fio aleși, pentru că numărul mandatelor de senator și deputat este limitat. Acești candidații sunt declarații supleanți ai listelor respective, iar în caz de vacanță a mandatelor de deputații aleși pe baza listelor depuse de partid și formațiunii politice, ei vor ocupa locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscriși pe liste.
În fine trebuie adăugat că validarea tuturor mandatelor revine, după caz, Camerei Deputaților și Senatului.
Alte reguli electorale
Alegerile parlamentare parțiale sunt reglementate de legea electorală pentru situațiile în care alegerile dintr-o circumscripție electorală sunt anulate precum și în cazul în care un mandat de deputat sau senator devenit vacant nu poate fi ocupat de supleanții.
Anularea alegerilor este posibilă atunci când se constată fraudă electorală. În cazul alegerilor pentru Parlament anularea o dispune Biroul Electoral Central iar în cazul Președintelui României anularea o dispune Curtea Constituțională.
Delegații și observatorii.
Delegații sunt persoane desemnate de organele de presă iar observatorii sunt persoane desemnate de reprezentanții ai organizațiilor neguvernamentale. Ei pot fi interni, adică desemnații de organizațiile din România, sau externi, desemnații de entității străine sau internaționale. Scopul lor este acela de a sigura respectarea legii și a asigura credibilitatea alegerilor.
Acreditarea reprezintă un act juridic, emis de autoritățile nominalizate de lege, de confirmare intuituu personae a posibilității anumitor persoane de a asista la operațiunile electorale de votare, numărare a voturilor și întocmire a proceselor verbale.
În fine trebuie să precizăm că legea electorală are prevederi exprese cu privire la păstrarea documentelor și materialelor electorale, precum și la sancțiunile aplicabile celor care încalcă dispozițiile electorale.