Fondul funciar şi folosinţa sa

Importanţa fondul funciar

Pentru efectuarea unui management performant este necesară cunoaşterea fondului funciar agricol, adică totalitatea terenurilor cultivate cu plante, indiferent de destinaţie şi proprietar. Pământul, ca fundament al fondului funciar, face parte din avuţia naţională şi buna sa folosinţă contribuie la creşterea producţiei agricole, la redresarea agriculturii în general.

După 1990 se constată că suprafeţe mari de pământ (0,2-1,5 milioane ha) au stat necultivate.

Însămâmţarea cu culturi agricole a întregii suprafeţe arabile constituie prima condiţie în gestionarea raţională a fondului funciar, al pământului şi a a asigurării securităţii alimentare a populaţiei. De asemenea, un alt aspect de luat în seamă este valorificarea superioară a fiecărei porţiuni de pământ, amplasând fiecare cultură pe terenul cel mai indicat.

Fondul funciar al României cuprinde cca.14,7 milioane hectare, din care :

• teren agricol 9,4 milioane hectare,
• păşuni şi fâneţe 4,6 milioane hectare,
• livezi şi vii 0,7 milioane hectare.

Suprafaţa agricolă pe un locuitor este de 0,45 ha în România, 0,3 ha în Rusia şi SUA, 0,2 ha în Germania,0,1 ha în Olanda, ceea ce situează ţara noastră pe o poziţie foarte bună.Şi totuşi, un agricultor în Danemarca produce bunuri pentru 120 locuitori, în Germania pentru 20 şi în SUA pentru 10. S-a mai calculat numărul de locuitori la 1 ha agricol . Acesta este în : Rusia – 0,46 locuitori, în SUA – 0,55 locuitori, în Germania – 5,12, în Olanda – 7,22 locuitori, în Danemarca – 7,50 locuitori.

Folosinţa fondului funciar

Un aspect deosebit care evidenţiază importanţa cunoaşterii fondului funciar agricol îl reprezintă structurar eliefului acestuia.

Din suprafaţa totală agricolă: 50% sunt terenuri în pantă din care :

• 8,25% cu pantă peste 50%
• 7,35% cu pantă între 35-50%
• 9,37% cu panta între 20-25%

De reţinut este faptul că în România suprafaţa arabilă poate fi folosită în proporţie de 95,98%, comparativ cu Rusia, 64% şi SUA cu 51%. Aceste date atrag atenţia asupra încadrării în diferite folosinţe a fondului funciar (tabelul 2.3.)

Tabelul 2.3 Folosinţa solului (după Sistemul Român de clasificare a solurilor, 1980)

In fondul funciar mai intră: pădurile, perdelele de protecţie, pepinierele silvice, construcţiile şi curţile, parcurile, plajele, drumurile, aerodromurile,căile ferate. Tot aici se încadrează terenul numit neproductiv: nisipuri, bolovănişuri, ravene, cariere, care prin tehnologii specifice poate fi redat agriculturii şi silviculturii.

Cadastrul funciar

Pentru a cunoaşte potenţialul agroproductiv al fondului funciar prin legislaţia actuală, care reprezintă sistemul de evidenţă generală şi obligatorie a tuturor terenurilor, inclusiv al celor agricole, indiferent de posesori şi destinaţia lor, cadastrul funciar se remarcă ca un instrument unic care întruneşte toate condiţiile tehnice, juridice, sociale şi economice în care se situează fiecare parcelă de teren.

Prin cadastru se realizează:

• măsurarea terenului, folosinţa lui, întocmirea hărţilor, planurilor şi registrelor cadastrale;
• stabilirea destinaţiei şi înscrierea categoriei de folosinţă a terenurilor;
• aprecierea potenţialului de producţie a terenurilor agricole;
• punerea în evidenţă a tuturor resurselor funciare;
• înscrierea posesorilor şi a titlului de proprietate asupra terenului.