Sistemele logistice

Obiective: după studierea acestei teme veţi fi în măsură să: definiţi sistemul logistic; cunoaşteţi clasificarea sistemelor logistice; caracterizaţi riscurile şi metodele de asigurare a sistemelor logistice; evidenţiaţi importanţa controlului în sistemele logistice.

Definirea sistemului logistic

Sistemul logistic al mărfurilor reprezintă una din noţiunile de bază ale logisticii şi se evidenţiază prin asigurarea funcţionării mecanismului economic al ţării.

Sistemul logistic - este un sistem adaptiv cu legătură inversă, care îndeplineşte anumite funcţii logistice, de regulă, acest sistem conţine câteva subsisteme şi dezvoltă relaţiile cu mediul extern. Figura 4.1.

Fig. 4.1. Elementele caracteristice ale organizaţiei ca sistem

Sistemul logistic al mărfurilor - este un sistem complex care întruneşte fluxurile materiale şi totalitatea elementelor ce le însoţesc. Sistemele logistice se deosebesc între ele prin structură, volumul de activitate al întreprinderii, strategia de dezvoltare şi alte caracteristici. În calitate de sistem logistic poate fi analizată o întreprindere industrială sau comercială, infrastructura economiei ţării sau a unei regiuni.

Scopul principal al sistemului logistic al mărfurilor - este livrarea mărfurilor în cantitatea şi sortimentul necesar pentru consum în sfera productivă sau cea individuală la timpul oportun, la locul stabilit, cu costuri logistice minimale.

In calitate de elemente sau verigi ale sistemului logistic pot fi consideraţi:

• furnizorii resurselor materiale;
• întreprinderile producătoare şi subdiviziunile acestora;
• intermediarii;
• întreprinderile pentru acordarea serviciilor informaţionale şi de calcul.

Sistemele logistice dispun de următoarele proprietăţi

Prima proprietate: sistemul logistic este o totalitate de elemente care interacţionează reciproc. Descompunerea sistemelor logistice în elemente se poate realiza în mod diferit. La nivel macrologistic în calitate de elemente pot fi examinate întreprinderile şi, de asemenea, transportul care le leagă.

La nivel macrologistic sistemul logistic poate fi reprezentat sub forma următoarelor subsisteme de bază:

• achiziţionarea - subsistem care asigură primirea fluxului material în sistemul logistic;
• desfacerea - subsistemul care asigură ieşirea fluxului material din sistemul logistic al mărfii;
• planificarea şi dirijarea producţiei - acest subsistem primeşte fluxul material de la subsistemul achiziţionării şi în procesul executării diverselor operaţii tehnologice, transformă obiectul muncii în produsul muncii.

A doua proprietate: între elementele sistemului logistic există relaţii relativ reciproce. În sistemele macrologistice relaţiile dintre elemente sunt reglementate prin contract. În sistemele micrologistice elementele sunt legate prin relaţii de producţie.

A treia proprietate: legătura dintre elementele subsistemului logistic este strict determinată, adică subsistemul logistic posedă o oarecare organizare.

A patra proprietate: prin integrare elementele sistemului logistic capătă proprietăţi pe care nu le aveau în mod separat. Se are în vedere calitatea de a livra produsul necesar la timpul oportun, la locul stabilit, de calitatea necesară, cu costuri minime şi, de asemenea, capacitatea de a se adapta la condiţiile schimbătoare ale mediului ambiant.

Sistemul logistic este capabil să răspundă la cererea apărută odată cu livrarea rapidă a mărfii necesare şi poate fi comparat cu un organism viu. Muşchii acestui organism sunt mijloacele tehnice de ridicare şi transportare, sistemul nervos central este reţeaua de calculatoare la locurile de muncă a participanţilor la procesul logistic, organizată într-un sistem informaţional unic.

Limitele sistemului logistic sunt determinate de ciclul circulaţiei mijloacelor de producţie. La început se achiziţionează mijloace de producţie. Ele sunt primite în sistemul logistic sub formă de fluxuri materiale, sunt depozitate, prelucrate, stocate şi apoi părăsesc sistemul logistic în schimbul resurselor financiare încasate în sistemul logistic.

Fig. 4. 2. Sistemul micrologistic

Clasificarea sistemelor logistice

Sistemul macrologistic se formează la nivel teritorial sau administrativteritorial, global sau funcţional pentru a rezolva un şir de probleme cu caracter social-economic, ecologic, militar, etc.

Fig. 4.3. Clasificarea sistemelor logistice ale mărfurilor

Sistemul macrologistic reprezintă o sistemă colosală de dirijare a fluxurilor materiale, care cuprinde întreprinderi şi organizaţii industriale, intermediare, comerciale şi de transport, amplasate în diferite regiuni ale ţării sau în diferite ţări. Sistemul macrologistic reprezintă o infrastructură economică a regiunii, ţării sau a unui grup de ţări.

Sistemul micrologistic presupune organizarea activităţi la nivel de întreprindere cu scopul dirijării şi optimizării fluxurilor materiale, informaţionale, financiare în procesul fabricării sau distribuirii produselor. Ele se împart în sisteme: interne (în limitele ciclului de producţie), externe (în afara ciclului de producţie) şi integraţioniste (sinteza ambelor sisteme).

Sistemele micrologistice reprezintă sistemele logistice interne formate din unităţi de producere legate tehnologic şi asociate printr-o infrastructură unică. Se pot evidenţia trei tipuri (forme) de sisteme logistice: sistemele logistice directe; sistemele logistice eşalonate; sistemele logistice elastice Figura 4.4.

Fig. 4.4. Tipuri de sisteme logistice

Riscurile şi metodele de asigurare a sistemelor logistice

Riscul este o noţiune din sfera asigurărilor prin care se subînţelege probabilitatea apariţiei evenimentului asigurat, precum şi pierderile posibile de la acesta. În scopul asigurării infrastructurii logistice privind organizarea sistemului de deservire şi de asigurare a procesului de deplasare a mărfurilor e necesar de a efectua următoarele măsuri:

• accelerarea procesului de deplasare a mărfurilor de la furnizor până la cumpărător;
• schimbarea traiectoriei fluxurilor materiale;
• dirijarea cu stocurile în baza manipulării operative a mărfurilor;
• completarea preventivă a mărfurilor conform cerinţelor cumpărătorilor;
• livrarea după sistemul "exact în termen".

Reducerea riscurilor depinde de infrastructura logistică a mărfurilor, care cuprinde totalitatea activităţilor de deservire a procesului de circulaţie a fluxurilor materiale şi financiare.

Infrastructura logistică poate fi de trei tipuri:

• infrastructura tehnică (de producţie) cuprinde prezenţa şi funcţionarea transportului, drumurilor, depozitelor, clădirilor etc.;
• infrastructura instituţională cuprinde activitatea băncilor, vămilor, organelor de standar-dizare, care deservesc procesul de circulaţie a mărfurilor;
• infrastructura socială - cuprinde personalul ocupat în procesul deplasării mărfurilor.

Sistemul logistic cuprinde un şir de subsisteme: achiziţiile, transportarea, păstrarea, baza tehnico - materială, deplasarea resurselor materiale în cadrul procesului de producţie. Activitatea fiecărui subsistem poate fi influenţată de un oarecare risc: necorespunderea preţului şi calităţii mărfii, creşterea cheltuielilor pentru transport, încălcarea graficului de livrare a mărfurilor, pierderea averii în procesul păstrării, necorespunderea volumului şi structurii livrărilor, necesităţilor consumatorilor, încălcarea graficului de asigurare cu materie primă etc.

O direcţie importantă în activitatea logistică este determinarea şi urmărirea riscurilor posibile pe tot traseul de circulaţie a mărfurilor. E important de a evalua probabilitatea fiecărui risc în procesul logistic. Şi a fixa aceste condiţii în contractul de asigurare.

Importanţa controlului în sistemele logistice

Sistemul logistic contribuie la administrarea eficientă a organizaţiei, prin următoarele trăsături caracteristice :

• existenţa scopurilor strategice ale organizaţiei;
• elaborarea scopurilor tactice şi subordonarea lor la realizarea scopurilor strategice;
• selectarea sistemului de măsurare, corespunzător scopurilor formulate (de exemplu, eficacitatea folosirii timpului sau resurselor);
• determinarea normei sau a cifrelor de control în unităţile selectate (de exemplu, termenul executării comenzii sau volumul de muncă necesar pentru executarea unei lucrări exprimat în ore-muncă;
• compararea informaţiei vizând dirijarea procesului cu valorile standarde, normative sau de control;
• adoptarea deciziilor sau a acţiunilor corective în rezultatul comparării;
• controlul rezultatelor acţiunilor dirijate.

O etapă nu mai puţin importantă în procedura controlului este obţinerea informaţiilor despre rezultatul intermediar prin canalele legăturii inverse. Aici nu se admit erori în intervalul de timp şi a volumului obţinerii informaţiei. Apoi urmează etapa comparării parametrilor şi normelor stabilite cu rezultatul intermediar.

Iscusinţa managerului constă în determinarea corectă (manual sau utilizând MCE) a gradului dezacordului dintre parametrii planificaţi şi valorile de facto, căci de aceasta depinde elaborarea măsurilor corective.

Măsurile corective se pot referi la intensificarea sau atenuarea acţiunii motivării colaboratorilor, atragerea sau eliminarea verigilor suplimentare (şi a resurselor) sau aplicarea autorităţii pentru redresarea situaţiei.

Fig. 4.5. Controlul în sistemul logistic al mărfurilor