TVA
TVA (Taxa pe Valoarea Adăugată) este un impozit indirect aplicat asupra consumului, perceput la fiecare etapă din lanțul economic – de la producător până la consumatorul final. Se adaugă la prețul de vânzare al bunurilor și serviciilor, iar companiile sunt obligate să o colecteze și să o vireze statului. În România, cota standard de TVA este de 19%, dar există și cote reduse de 9% și 5% pentru anumite produse și servicii (de exemplu, alimente, medicamente, cărți, locuințe sociale).
TVA-ul este un mecanism important pentru bugetul de stat și reflectă principiul impozitării consumului, nu al venitului. Firmele plătitoare de TVA pot deduce taxa achitată pentru achizițiile aferente activității economice. În practică, calculul și evidența TVA implică facturi, registre speciale și declarații periodice către autoritățile fiscale. Înțelegerea corectă a TVA este esențială pentru orice antreprenor sau contabil.
Taxa pe valoare adăugată TVA
Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A) este un impozit indirect, care se aplică asupra cifrei de afaceri. În Republica Moldova reprezintă un impozit general de stat. Prin intermediul T.V.A se colectează la buget o parte din valoarea mărfurilor produse (serviciilor prestate, lucrărilor executate) în republică sau importate.
Aspecte fiscale privind taxa pe valoare adăugată
Delimitări conceptuale privind taxa pe valoare adăugată
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect plătit la bugetul statului de către toate persoanele juridice care adaugă valoare nouă bunurilor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate.
Evidenţa produselor şi mărfurilor
Evidenţa produselor
Produsele reprezintă bunurile care au trecut toate etapele procesului tehnologic şi au fost predate la depozit. Pentru evidenţa produselor finite este destinat contul de activ 216 “Produse”. În debitul acestui cont se reflectă costul efectiv al produselor finite, iar în credit – valoarea de bilanţ a produselor ieşite. Soldul este debitor єi reprezintă valoarea de bilanţ a produselor, semifabricatelor, produselor reziduale aflate în stoc la finele perioadei de gestiune.
Intrarea produselor fabricate se reflectă în contabilitate prin formulele contabile:
Evidenţa creanţelor privind decontările cu bugetul
Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a achitării impozitului pe venit în rate la buget pe parcursul anului conform art. 84 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în cazul plăţii prealabile a dividendelor conform art. 80 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar conform art. 82 al Codului Fiscal, a reţinerii impozitelor la sursa de plată conform art. 90 al Codului Fiscal în cazul în care întreprinderea este beneficiarul plăţii, a depăşirii sumei TVA trecută în cont asupra sumei TVA calculate şi ca urmare a supraplăţilor efectuate în buget.
Impozite noţiuni generale
Cea mai veche resursă financiară este impozitul. Originile sale aparţin perioadei de statornicire a organizaţiei statale. Iniţial, s-a recurs la prelevări asupra bunurilor private, iar odată cu introducerea monedei se practică impozite în bani.
În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe noţiuni de impozit, însă cele mai frecvent întâlnite sunt următoarele:
Evidenţa datoriilor privind decontările cu bugetul
Relaţiile agenţilor economici cu bugetul de stat se concretizează în procesele de calculare, achitare şi declarare a impozitelor şi taxelor.
Sistemul fiscal al Republicii Moldova cuprinde o totalitate de impozite şi taxe divizate în:
Impozitele indirecte
Impozitele indirecte sunt aşezate asupra vanzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii, ceea ce conferă acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum. Această ultimă formulare decurge din faptul că suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final.
Toţi ceilalţi agenţi economici, inclusiv investitorii, care folosesc un bun sau serviciu includecheltuielile de achiziţie a acestora in costul produsului/serviciului pe care ei il fabrică şi il oferă spre vanzare pe piaţă. Ei transferă impozitul indirect (inclus in preţul de achiziţie) asupra preţului de vanzare a propriului produs/serviciu, astfel incat nu mai suportă acest impozit.