Evidenţa produselor şi mărfurilor

Evidenţa produselor

Produsele reprezintă bunurile care au trecut toate etapele procesului tehnologic şi au fost predate la depozit. Pentru evidenţa produselor finite este destinat contul de activ 216 “Produse”. În debitul acestui cont se reflectă costul efectiv al produselor finite, iar în credit – valoarea de bilanţ a produselor ieşite. Soldul este debitor єi reprezintă valoarea de bilanţ a produselor, semifabricatelor, produselor reziduale aflate în stoc la finele perioadei de gestiune.

Intrarea produselor fabricate se reflectă în contabilitate prin formulele contabile:

• debit contul 216 “Produse” – la cost efectiv a produselor totale,
• credit contul 811 “Activităţi de bază” – la costul efectiv al produselor fabricate în producţia de bază,
• credit 812 “Activităţi auxiliare” – la cost efectiv a produselor fabricate în producţiile auxiliare.

Vînzarea produselor fabricate se reflectă în contabilitate prin întocmirea următoarelor formulelor contabile:

1. la casarea valorii de bilanţ a produselor realizate (fără TVA):

• debit contul 711 “Costul vînzărilor”
• credit contul 216 “Produse”;

Concomitent se întocmeşte formula contabilă:

• debit conturile 241 “Casa”, 221 “Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”– la valoarea de vînzare a produselor,
• credit 611 “Venituri din vînzări”– la valoarea de realizare a produselor (fără TVA),
• credit 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”– la suma TVA calculată;

Ieşirea produselor în alte cazuri (transmiterea cu titlul gratuit, pierderile constate cu ocazia inventarierii ş.a. se reflectă ca şi alte active materiale curente.

 Evidenţa mărfurilor

Mărfurile reprezintă bunurile cumpărate de către întreprinderile în scopul revînzării. Pentru evidenţă sintetică a mărfurilor este destinat contul 217 “Mărfuri”. Organizarea evidenţei sintetice a mărfurilor este condiţionată de metoda de evaluare acceptată de întreprindere pentru evaluarea curentă. S.N.C. 2 recomandă două metode de evaluare curentă a mărfurilor.

1. La cost efectiv.
2. La preţ de vînzare care este compus din costul efectiv (valoarea de bilanţ) şi adaosul comercial.

Varianta I. În cazul cînd în evidenţa curentă mărfurile se evaluează la cost efectiv la achiziţionarea lor în contabilitate se întocmesc următoarele formulele contabile:

• debit contul 217 “Mărfuri” – la valoarea de cumpărare a mărfurilor
• credit contul 241 “Casa” – la sumele achitate prin numerar,
• credit conturile 242 “ Conturi curente în valută naţională”, 243 “Conturi curente în valută străină” – la sumele achitate prin virament,
• credit contur 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – la datoria faţă de furnizori privind mărfurile procurate cu plată ulterioară.

Cheltuielile aferente procurării mărfurilor se reflectă prin formula contabilă:

• debit contul 217 “Mărfuri” – la suma totală a cheltuielile efectuate,
• credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – la serviciile prestate de către terţi,
• credit contul 812 “Activităţi auxiliare” – la serviciile efectuate către secţiile auxiliare a întreprinderii,
• credit conturile 531 “Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii”, 533 “Datorii privind asigurările” – la salariile calculate pentru încărcarea-descărcarea mărfurilor şi contribuţiile pentru asigurarea socială calculate din aceste salarii.

La vînzarea mărfurilor se întocmesc formulele contabile:

1) Decontarea valorii de bilanţ:

• debit contul 711 “Costul vînzărilor”,
• credit contul 217 “Mărfuri”.

2) Reflectarea venitului, sumei mijloacelor băneşti încasate sau creanţei cumpărătorului:

• debit conturile 241 “Casa”, 242 “ Conturi curente în valută naţională”, 243 “ Conturi curente în valută străină”, 221 “Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale” – la venitul total încasat de la vînzări,
• credit contul 611 “Venituri din vînzări” – la venitul obţinut din vînzarea mărfurilor (fără TVA),
• credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA calculată.

Varianta II. La evaluarea mărfurilor la preţ de vînzare în afară de formulele contabile întocmite mai sus mai au loc următoarele formule contabile:

1. includerea adaosului comercial în valoarea mărfurilor procurate:

• debit contul 217 “Mărfuri”,
• credit contul 821 “Adaos comercial”.

2. decontarea adaosului comercial aferent mărfurilor vîndute:

• debit contul 821 “Adaos comercial”,
• credit 217 “Mărfuri”.

La finele perioadei de gestiune mărfurile se reflectă în bilanţul contabil la costul efectiv (valoarea de procurare + cheltuielile de achiziţionare). În acest scop la întreprindere unde mărfurile se evaluează la preţ de vînzare la finele perioadei de gestiune se întocmeşte formula contabilă cu semnul “minus” (la diferenţa de adaos comercial aferentă stocurilor de mărfuri la sfîrşitul perioadei de gestiune).

La începutul perioadei de gestiune următoare adaosul comercial care se referă la stocurile de mărfuri aflate în stoc se trece în debitul contului 217 “Mărfuri” prin formula contabilă:

• debit contul 217 “Mărfuri”,
• credit contul 821 “Adaos comercial”.

Pentru evidenţa mărfurilor la preţ de vînzare se întocmeşte Raportul privind rulajul mărfurilor (Slide 35, 36).

Exemplul 

La 1 octombrie 2009 stocul mărfurilor în magazin la preţ de vînzare constituia 85 794, inclusiv TVA – 14 299 lei şi adaosul comercial – 8 875 lei. Pe parcursul lunii octombrie a intrat marfă la valoarea de procurare 35 688, inclusiv TVA – 5 948 lei. Adaosul comercial aplicat mărfurilor intrate constituie 4 745 lei, iar suma TVA – 6 897 lei. Suma vînzărilor efectuate în luna octombrie constituie 56 760 lei, inclusiv TVA – 9 460 lei.

În urma inventarierii efectuate la finele lunii octombrie au fost depistate lipsuri de mărfuri în valoare de 480  lei, inclusiv TVA – 80 lei.

Calculul costului vînzărilor şi valorii stocurilor pentru trimestrul IV anul 2009 conform metodei vînzărilor cu amănuntul

Formule contabile privind operaţiunile de vînzare a mărfurilor în comerţul cu amănuntul