Digestia alimentelor

Sper ca ati avut o masa de dimineata consistenta, care v-a oferit energia necesara pentru perioada cea mai activa a zilei. Exista nenumarate alternative pentru a nu recurge doar la salam si la branzeturi, daca nu urmarim doar satisfacerea gusturilor, ci si aspectele nutritionale.

Celulele organismului nostru nu consuma nici oua, nici produse lactate, nici carne, nici macar cereale, nuci sau fructe. Ele nu pot folosi decat molecule de glucide, proteine, grasimi, minerale, vitamine si substante fitochimice.

Stiind aceasta, sa presupunem ca as aseza într-un mixer toate alimentele de pe masa, le-as transforma într-un amestec faramitat foarte fin si mi le-as injecta în vena. Ce s-ar întampla? Dupa o zi sau doua s-ar anunta o întrunire, ar veni cativa prieteni buni, înarmati cu batiste pentru a-si sterge lacrimile, un preot ar spune cateva cuvinte frumoase, probabil nemeritate, privind spre mine, asezat acum într-o cutie lunguiata, dupa care as fi coborat aproximativ 2 metri, iar, în zilele urmatoare, ati avea surpriza de a auzi la radio o voce mai placuta si teme mai interesante.

Nu, nu, celulele organismului nostru nu pot utiliza alimentele pe care le înghitim!

Dar nu mi-ar placea nici ca dimineata, asezandu-ma la masa, sa am în fata o farfurioara cu fibre, opt sau zece cescute cu aminoacizi, o alta cescuta cu pudra de amidon pur si numeroase capacele cu vitamine, minerale si fitochimice, deci toate moleculele celulelor mele. si ce gust ar avea acest dejun, nici sa nu ma întrebati!

Cat de bun si de întelept a fost Dumnezeu atunci cand a împachetat moleculele, de care au nevoie celulele noastre, în alimente atat de apetisante, cu arome si culori încantatoare, dupa ce, în prealabil, a creat în corpul nostru tubul digestiv, care faramiteaza si desface alimentele în molecule de nutrienti; acestea, absorbite în curentul sanguin, sunt transportate si servite celulelor dupa nevoie, oferindu-le exact ceea ce le este necesar. Acesta este aparatul digestiv, intermediarul între alimentele gustoase pe care le consumam si celulele care au nevoie de ele.

Probabil stiti ca procesul digestiei, în realitate, începe în capul nostru, în creierul nostru. Vedem, mirosim si auzim cum alimentele sunt pregatite. Aceste semnale ajung într-un centru de integrare în creier, ne reamintim cat de gustoasa e hrana pe care tocmai o vom avea, si glandele salivare încep deja sa secrete mai intens. Anumite mesaje sunt trimise la stomac: „Atentie, vine hrana, fii gata!” si, în clipa cand totul e pe masa, sucurile digestive sunt si ele la îndemana, pentru a-si începe actiunea de faramitare chimica si de pregatire pentru absorbtia delicioaselor bucate.

Începem sa mestecam, oricat de grabiti am fi - un proces absolut necesar pentru ca saliva, cu chimicalele ei, sa initeze digestia, în special a amidonului si a grasimilor. Pentru a favoriza contactul enzimelor cu interiorul alimentelor, acestea trebuie faramitate minutios, iar în acest timp enzimele îsi îndeplinesc lucrarea.

Însa productia de sucuri digestive nu se datoreaza numai mesajelor care pornesc de la simturile noastre. Centrul din creier determina declansarea secretiei lor cu ceva înainte de ora presupusa de masa, pentru ca totul sa fie gata în momentul aparitiei alimentelor. Exista o anumita „conditionare”, demonstrata de Pavlov la începutul secolului trecut. Daca se asteapta o ora sau doua peste timpul regulat de masa, sucurile, dezamagite, raman neutilizate. Desigur, fabricile producatoare de enzime pot interveni oricand, printr-o sarja pregatita de urgenta, cu un consum mai mare de energie. Iar daca luam masa cu o ora sau doua mai devreme decat timpul obisnuit, stomacul nu e pregatit si trebuie sa-si mobilizeze fortele pentru a face fata alimentelor neasteptate.

Cel mai bine e sa luam mesele la aceleasi ore si, daca e cu putinta, sa avem numai doua mese pe zi, care sunt absolut suficiente pentru majoritatea adultilor sanatosi, însa ultima sa fie în jurul orelor 15-16.

Stomacul are trei functii principale:

Prima, de a înmagazina alimentele , pe masura ce sunt mestecate si înghitite. În stomac, continua digestia amidonului, începuta în gura de catre enzima amilaza, care continua timp de aproximativ trei ore.

A doua functie este de a secreta enzime, hormoni, acid clorhidric si mucusul care captuseste stomacul si constituie o bariera protectoare fata de substantele acide si fata de alti agenti ce pot leza straturile mucoasei gastrice. Printre acesti agenti amintim: otetul, acidul acetilsalicilic sau aspirina, cortizonul, bauturile alcoolice, piperul, mustarul, ardeiul iute si scortisoara. Toate acestea ar trebui evitate.

Al treilea rol al stomacului este acela de a amesteca alimentele cu sucurile digestive si, prin contractii ritmice, de a elimina portiuni mici din continut, care trec prin canalul piloric în duoden si în intestinul subtire. Contractiile peristaltice gastrice survin, în mod regulat, de trei ori pe minut.

În mod normal, stomacul are nevoie de 3 ore pentru a rezolva o masa simpla si de 4-5 ore sau si mai mult, daca a fost o masa mai abundenta si mai complexa, dupa care îi face placere sa aiba o perioada de liniste, de o ora sau doua, pentru a se pregati pentru masa urmatoare.

Mancatul între mese tulbura întregul proces al digestiei gastrice, chiar daca nu realizam tulburarea produsa.

Enzimele produse de mucoasa duodenala si intestinala , împreuna cu cele secretate de pancreas continua digestia grasimilor,a proteinelor si a glucidelor. Un hormon stimuleaza secretia pancreatica si contractia vezicii biliare, pentru ca, prin bila ajunsa în duoden, sa se desavarseasca digestia grasimilor.

Contractiile intestinale favorizeaza amestecul continutului cu sucurile digestive, precum si contactul cu mucoasa intestinala, pentru a usura absorbtia nutrientilor. În acelasi timp, continutul e propulsat catre intestinul gros.

Intestinul subtire are o lungime de 6 metri si, pentru a avea la dispozitie o suprafata de absorbtie cat mai mare, prezinta pliuri si niste evaginatii, niste ridicaturi ale mucoasei, sub forma unor degete, numite vilozitati.

Aceste vilozitati sunt acoperite cu celule resorbante, fiecare avand aproximativ 3.000 de microvilozitati sau 200 de milioane pe milimetru patrat. Toate acestea fac ca suprafata de resorbtie sa fie de aproximativ 200 m², adica de 100 de ori mai mare decat suprafata corpului uman.

Celulele mucoasei intestinale se înnoiesc la fiecare 36 de ore. În cursul trecerii prin intestinul subtire, care dureaza aproximativ 8 ore, componentele alimentelor ingerate ajung într-un contact strans si cu celulele sistemului imunitar.

În decurs de 24 de ore, din intestinul subtire ajung în intestinul gros aproximativ 1.500 ml de continut intestinal. Aici are loc resorbtia apei, iar componentele hranei, care n-au putut fi desfacute de enzimele digestive, sunt atacate de flora microbiana. Intestinul gros are o lungime de 1,5 metri.

Tot în intestinul subtire se asigura si echilibrul acidobazic al organismului.

Cand continutul intestinal a ajuns în intestinul gros, practic, toata hrana a fost desfacuta în moleculele si atomii necesari celulelor si, sub aceasta forma, nutrientii au fost absorbiti în curentul sanguin, pentru a începe calatoria lor prin organism, furnizand energia si substantele plastice necesare corpului.

În intestinul gros se absoarbe cea mai mare parte a apei ingerate si are loc digestia fibrelor si a amidonului rezistent cu ajutorul florei microbiene. Amidonul rezistent este fractiunea de amidon care n-a fost atacata de enzimele digestive, reprezentand între 5 si 10% din amidonul ingerat. Din acest amidon rezistent si din fibre, flora microbiana fabrica acizi grasi cu lanturi scurte, care au un rol în hranirea mucoasei intestinale.