Endocrinologie
Metabolismul reprezintă totalitatea proceselor biochimice prin care organismul nostru transformă nutrienții în energie și substanțe necesare funcționării optime. În spatele acestui sistem complex se află un mecanism de reglare hormonală sofisticat, care coordonează rata metabolismului, distribuția nutrienților și homeostazia energetică. Înțelegerea modului în care hormonii influențează metabolismul poate oferi perspective valoroase pentru gestionarea greutății, prevenirea bolilor metabolice și îmbunătățirea stării generale de sănătate.
Nanismul hipofizar este o hipotrofie staturo-ponderală marcată şi armonică, cu deficit statural mai mare de 3 deviaţii standard faţă de media de înălţime corespunzătoare vârstei, sexului şi rasei, determinată de deficitul de STH hipofizar survenit în copilărie.
Este considerat nanic un adult de sex masculin la o talie sub 130 cm şi de sex feminin la o talie sub 120 cm.
Glucosteromul
Glucosteromul este o tumoare benignă (adenom) sau malignă (carci- nom) corticosuprarenală cu hipersecreţie autonomă de glucocorticoizi.
Sinonim - sindrom Cushing suprarenal, care include şi hiperplazia cortico-suprarenală hipersecretantă de corticosteroizi.
Boala Itsenko-Cushing este o patologie hipotalamo-hipofizară cu hipersecreţie de ACTH şi hiperstimulare morfofuncţională a cortico-suprarenalelor.
Scurt istoric. In 1924 neurologul rus N. M. Itsenko a descris pentru prima dată tabloul clinic al bolii determinate de lezarea centrilor hipotalamici. In 1932, chirurgul american Harvey Cushing, primul a descris sindromul numit “bazofilism hipofizar”, condiţionat de adenom hipofizar.
Screening-ul
Atât diabetul zaharat de tip I, cât și cel de tip II au o perioadă preclinică relativ lungă, asimptom atică, ceea ce reprezintă premiza majoră pentru justificarea screening-ului. Dacă pentru diabetul zaharat de tip 1, odată instalată hiperglicemia devine repede simptomatică și stabilirea diagnosticului este practic asigurată, apoi în tipul II de diabet un procent mare de pacienți sunt hiperglicemici asimptomatici (sau cu manifestări minore, atipice), fiind depistați fie tardiv, fie niciodată.
Obiectivul general al screening-ului este identificarea persoanelor, din care cauză se aplică măsurile de profilaxie primară, secundară și/sau terțiară.